Valentin Ghita YO2LDC

1. Alegerea locatiei. Înca de la început trebuie sa facem distinctia clara între alegerea locatiei în benzile inferioare pentru traficul curent (chiar de performanta) si traficul facut cu ocazia concursului IARU. Daca în cazul traficului curent nu te poti multumi decât cu ceea ce ai în mod uzual acasa, problema devine coplesitoare în cazul alegerii locatiei pentru concurs. Acesta este de fapt primul motiv pentru care performantele echipei nationale în benzile de jos sunt nereprezentative. Va pot spune sincer ca am putut constata o ameliorare a conditiilor de receptie (în aceleasi conditii egale a sistemului de receptie) într-un perimetru de doar 50 de km patrati. Desi pare aproape ilogic este purul adevar. Am facut receptii în trei puncte situate în linie dreapta: Zlatita, Macoviste si Oravita. Distanta intre punctele laturalnice este de doar 27 km în linie dreapta. Zlatita se afla de-a lungul râului Nera pe fundul unei vai , încadrata strict de dealuri cu mare înaltime. Solul este tot timpul îmbibat cu apa. Efectiv doar vestul este putin mai liber. Este punctul cu receptia radio cea mai proasta. Oravita se afla situata tot la baza muntilor fiind obturata critic doar catre N si NNE. Solul este pietros în schimb. Receptia e mult mai buna ca la Zlatita. Dar cea mai buna receptie este la Macoviste care se afla la jumatatea distantei între Oravita si Zlatita. Este situata în plin câmp pe un sol dur, fara apa, nefiind obturata pe nici o directie de nici un obstacol. Pe antene uzuale se aude ceea ce se aude pe beverage în Zlatita. Solul în cazul receptiei pe antene beverage are o importanta covârsitoare. Cu cât e mai bun conducator electric cu atât receptia e mai slaba. Este unul din paradoxurile antenelor beverage. Înaltimea locului de receptie este de asemenea un factor primordial în asigurarea unui trafic de performanta. Experienta multor echipe nationale (vezi site-ul www.sn0hq.org si nu numai) în benzile de jos spune ca locatiile cele mai bune sunt cele din câmpie. Acest lucru pot sa-l confirm si eu din experimentele facute. Deci este total deplasat sa alegi locuri înalte pentru receptii în benzile inferioare. Toate aceste lucruri scrise mai sus sunt valabile inclusiv pentru banda de 40m.

2. Sistemele de receptie. Sunt unele dintre problemele cele mai delicate si greu de depasit în pregatirea unei locatii pentru concurs. Este unanim recunoscut faptul ca fara antene speciale de receptie nu ai ce cauta într-un concurs mare. Asta numai daca nu cumva ai locatia printr-o tara nordica, hi !! Cea mai buna antena pentru asigurarea acestui deziderat este antena beverage. Constructia ei nu este la îndemâna tuturor iar acest lucru a fost dovedit in diverse ocazii. De documentatii e plin netul dar nu veti gasi niciunde o punere în practica a acestora. Poate ca este si normal pentru unii sa nu-si dezvaluie rodul muncii si al esecurilor dobândite în ani de experimentari. Marele dezavantaj al acestor antene este ca sunt prea directive si asigura un raport fata-spate ridicat. În cazul unui concurs aceasta nu e o bucurie. La asta se adauga si pierderea de semnal util: 1,5 puncte S fata de un dipol obisnuit. Relativa scadere a semnalului util se poate ameliora printr-un sistem de minim doua beverageuri sinfazate. Dar aceasta se face numai în detrimentul directivitatii care creste. Se pare ca este o problema fara rezolvare. O buna rezolvare consta în faptul de a alege un bun coechipier care sa simta banda si sa fie la momentul oportun pe directia buna cu comutatorul de antene de receptie. Numarul antenelor beverage trebuie sa fie de minim 7 pentru a asigura o mare parte a directiilor din care poti fi apelat, iar lungimea fiecarei antene e bine sa fie la 2 lambda. Costul unei singure antene beverage de 2 lambda în banda de 160m este de ~ 3 milioane de lei. O suma deloc modesta care face ca aceste antene sa para doar un vis frumos. La toate acestea se adauga si sistemele de comutare, cablul coaxial hard-line de 75 ohmi de coborâre, alaturi de o priza de pamânt unica pentru fiecare antena în parte. Consider ca momentan nu exista nici o locatie în YO care sa ofere conditii identice cu ale celorlalte echipe nationale cu sanse reale de top 10.

3. Sistemele de emisie. Antenele de emisie sunt un capitol foarte neglijat in YO. Antene ca inverted vee , dipol sau delta loop orizontal trebuie uitate cu desavârsire cel putin în cazul concursului IARU. Antena optima pentru concursul IARU (cel putin la noi în YO) este antena verticala. Este omnidirectionala si nu este asa greu de construit. Trebuie însa tinut cont de obstacolele apropiate din jurul ei, în sensul ca nu trebuie sa aiba nimic care sa-i obtureze vreo directie importanta. Va spun asta din proprie experienta, directia est fiind în QTH-ul meu de la Zlatita fiind obturata de o cladire lunga de 90m si înalta de peste 10m. Exista un remediu foarte simplu, extraordinar de eficient pentru a face o radiatie omni din orice antena verticala: ridicarea focarului antenei peste înaltimea perturbatoare. Este din punct mecanic un deziderat relativ greu de îndeplinit având în vedere ca numai pentru banda de 80m radiatorul este de ~20m. La o antena cu focarul ridicat de la sol în banda de 160m doar baimarenii se pot gândi. La o antena verticala din benzile de jos trebuie însa tinut cont de numarul de contragreutati care nu este tocmai mic si înghite o mare cantitate de sârma de cupru. Numarul de contragreutati se poate determina simplu foarte usor. La o anumita lungime data a radiatorului se pune un numar mic de radiale si se masoara frecventa de rezonanta unde este swr-ul cel mai mic (asta în cazul în care nu exista un analizor de swr). Se adauga atâtea contragreutati pâna frecventa antenei la swr minim ramâne aceiasi. Numarul de contragreutati variaza de la o banda la alta, de la un sol la altul si mai ales este influentat de focarul antenei , mai precis de înaltimea fata de sol unde este alimentata antena. O buna alternativa la antena verticala clasica este antena verticala filara care se poate construi foarte usor daca exista un stâlp de ~30m înaltime. Nu trebuie neglijat sistemul de contragreutati de care depinde randamentul unei antene verticale.

Alte antene simple dar de mare eficacitate sunt antenele filare delta loop cu mai multi elementi . Sunt necesare minim doua antene de acest gen: una pentru vest , alta pentru est având în vedere ca greul statiilor importante sunt pe aceste doua directii. Totul se face însa în jurul stâlpului de 30m. Delta loop-ul filar cu mai multe elemente este o buna alternativa la o antena yagi rotativa care la aceiasi înaltime are un câstig mai mic.

4. Amplificatorul liniar. Acesta este un subiect tabu pentru ca e depasita usor puterea admisa în YO. Daca suntem prea delicati exact în acest domeniu, performantele nu se vor arata pentru noi niciodata. Sa nu uitam ca prin putere încercam sa atenuam handicapul lipsei antenelor performante de emisie. Pentru benzile inferioare puterea trebuie sa înceapa de la 2 kw în sus. Aceasta putere este deja uzuala în toata lumea. Toate echipele cu sperante pentru top 10 folosesc puteri mult superioare si nu numai în benzile inferioare. Acesta este domeniul cel mai costisitor în pregatirea concursului IARU. Daca tindem spre mai sus în clasament aici trebuie umblat cu precadere.

5. Sistemele de comutare a antenelor. În locatia în care sunt folosite mai multe antene de emisie lânga alte antene de receptie este nevoie obligatoriu de un foarte bine pus la punct sistem de comutare. Aceasta deoarece puterea de radiofrecventa debitata de emitator nu trebuie sa se gaseasca nicicând în cutia de comutare a antenelor beverage. Catastrofele se pot întâmpla foarte usor daca se folosesc improvizatii de moment.

6.Operatorii. Factorul uman este deloc de neglijat în pregatirea concursului. Aici sunt nevoie de operatori care stiu cu ce se manânca benzile inferioare. Chinul de a face cum trebuie un concurs în aceste benzi nu se compara cu oricare altul. Semnalele sunt mai subtiri chiar decât cele EME iar aducerea DX-lui (care poate fi multiplicator) în log este întotdeauna o proba de maiestrie. Un operator foarte bun pentru benzi superioare de multe ori capoteaza în benzile inferioare.

7. Despre vânator si locatia lui. Acesta este un subiect total neglijat în mai toate benzile dar cu precadere în benzile inferioare. Nu este permis ca într-un concurs de talia IARU sa nu ai un bun vânator. Locatia lui trebuie sa fie apropiata de a ta pentru a avea cu el macar o legatura de voce , daca log comun pe PC nu este posibil. El trebuie sa se apropie foarte mult de toate conditiile pe care le are statia principala (antene de receptie, emisie si putere) pentru ca în orice moment sa preia prerogativele acesteia. Daca se poate sa nu fie pe aceiasi linie de alimentare cu energie electrica ar fi mai mult decât perfect. Operatorul trebuie sa fie de aceiasi talie cu cel de la statia principala. E lesne de înteles de ce. Aducerea multiplicatorilor , tarilor si zonelor în log nu este posibila fara o statie la fel de pregatita ca cea principala.

8. Alegerea TCVR-ului. Trebuie folosite statii care se descurca bine în conditii extreme. Dinamica statiei este principala caracteristica care trebuie urmarita. Semnalele slabe sunt într-o simbioza perfecta cu cele ale statiilor "big gun" europene. În benzile inferioare, receptoare care fac fata cu brio unui trafic domestic capoteaza usor. Filtrele cu cuart sunt întotdeauna de preferat celor mecanice. O buna cunoastere a modului de trafic cu TCVR-ul respectiv te scuteste de multe surprize neplacute. Daca vin alti operatori decât posesorul TCVR-ului, obligatoriu este nevoie de o acomodare si învatarea functiilor principale ale acestuia mult înainte de începerea concursului.

9. Clusterul. Este una dintre ultimele gaselnite dar care a avut un impact major în lumea concursurilor. Si nu numai. Mai ales daca nu ai vânator, ai nevoie ca de aer de cluster. Chiar daca de multe ori aparitia unui multiplicator înseamna o ambuscada neasteptata de indicative (cu care ti-ai face WAC-ul în cinci minute) per ansamblu beneficiile clusterului sunt enorme. O statie care se respecta si de la care se cere ceva trebuie sa se foloseasca de beneficiile clusterului.

10. Programul de log si PC-ul. Ceea ce nu a reusit înca echipa nationala este folosirea logului comun prin intermediul comunicatiei TCP/IP. Rezolvarea acestui deziderat ar urca echipa în clasamentul final cu cel putin câteva locuri. Alegerea programului de log este de asemenea primordiala. La statia mea de concurs folosesc întotdeauna doua PC-uri: un laptop pe care tin CT-ul sub DOS si un Pentium I pe care vad clusterul tot timpul concursului. Acesta este conectat la internet prin intermediul telefonului celular pentru ca la Zlatita nu exista alta telefonie. Toate aceste calculatoare sunt suportate (în privinta zgomotului) foarte bine de TS-870. Este absolut necesar ca zgomotul calculatoarelor sa nu influenteze receptia.

11. Maruntisuri. De care e bine sa tii seama tot timpul.