Interventie la Charlee
Cristian Diaconu YO3GDI
Intrucat am fost sezizat de mai multi colegi radioamatori cu privire la nefunctionalitatea repetorului R0 din Bucegi si pentru faptul ca benevol ma ocup de aproape 10 ani de buna lui functionare am decis ca trebuie sa imi planific o excursie pana sus. Cum timpul ne este cel mai mare inamic si cum am tot avut de lucru la job, atat eu cat si ceilalti coechipieri, am stabilit sa facem deplasarea la sfarsitul de saptamana 17-18 mai. Am hotarat ca la deplasare vom participa eu, YO3GDI si Cristi Mitroi, YO3GWM, cel care a construit repetorul de 70cm aflat in aceeiasi locatie si care, la fel ca si mine, se ocupa de foarte multi ani de intretinerea repetoarelor. Noua ni s-au alaturat domnii Ligian, YO7GNL si Alex, YO7IUE din Pitesti, carora le multumesc calduros, fara ei probabil ca nu am mai fi ajuns pana sus. Planuisem sa urcam pana sus cu o masina de teren, dqar nu s-a putut.
Primul ghinion a inceput dimineata, cand, datorita unei defectiuni la calculator, masina pe care o am, un batran Isuzu Trooper inmatriculata in LZ (prietenii stiu de ce, hi) a refuzat sa mai porneasca. Stabilisem cu Cristi sa ne gasim in Otopeni si sa continuam drumul pana sus, Ligian si cu Alex veneau pe un drum separat. Dupa ce am "chinuit" masina vreo 30 de minute, l-am sunat pe Cristi si i-am zis sa vina sa ma preia cu tot cu echipamente. Intre timp am vorbit cu colegul si asociatul meu, Matra Lucian, fiul regretatului Ilie, YO3BBW, sa imi imprumute masina lui, un Suzuki Samurai, echipata excellent pentru offroad extrem.
Am reusit sa transbordam aparatura si sa plecam pe la ora 11, datorita si lui Nicu, YO3FBD, tatal lui Cristi, caruia ii multumesc si pe aceasta cale. De fapt, Nicu ne-a monitorizat in toata deplasarea si ne-a fost de ajutor si la testele din teren. Dupa cum spuneam, am pornit la drum pe la ora 11, drumul a durat un pic mai mult datorita faptului ca masina cu care ne-am deplasat nu poate depasi viteza de 100 km/h (nu e facuta pentru alergatura si mai trage si muuuulta benzina la viteza maxima, hi) si am ajuns cu bine la cabana Piatra Arsa pe la ora 13.30.
De pe drum am luat legatura cu celalalt echipaj, ei ajunsesera sus si ne-au comunicat ca zapada este mare, pe anumite portiuni depaseste 2 m. La cabana, dl. cabanier ne-a confirmat ca nu putem ajunge pana sus, zapada depaseste intr-o curba 3 m. Este aceeasi portiune de drum unde am ramas blocat in 2006, la o interventie similara, impreuna cu YO3HKK si YO3APG.
Am hotarat sa inaintam pana unde putem si sa urcam pe jos. Am lasat masina inainte de troianul de zapada si am incarcat strictul necesar pentru interventie. Planul initial prevedea montarea unui digipeater, verificarea acordului filtrelor duplexoare, verificarea calitatii repetoarelor, montarea unei antene suplimentare pentru digipeater, verificarea antenelor; pentru asta aveam in masina cca. 1 mc de aparatura (analizor spectru, analizor comunicatii, laptop cu interfete de programare, centuri si corzi de alpinism, truse de scule electronice si mecanice dar pe care le-am carat degeaba.
Urcusul a fost dificil, ne-am intors de cateva ori din drum deoarece zapada era foarte mare si exista riscul sa fim inghititi, ba chia am ratacit si drumul de cateva ori. Cu un telefon dat, Alex a iesit pe Varful Cocora si ne-a indicat directia potrivita . Am ajund pe la ora 16 sus, ultimii metrii i-am facut cu ajutorul lui Alex . Obositi si uzi am urcat pana sus pe platform (batea un vant...) si am inceput reparatiile. Am descoperit ca finalul de la emitator, un hibrid de RF de la Mitsubishi era defect, probabil repetorul a stat in emisie un timp indelungat.
Am reusit sa schimbam modulul, am asamblat statia si am facut probe, toti corespondentii remarcand functionarea normal a repetorului. Deoarece nu am putut cara si laptopul nu am putut sa cobor limta de timp la emisie la valori mai mici, asa ca, aviz amatorilor de taclale, data viitoare s-ar putea sa va deplasati pana sus, hi. Si colac peste pupaza, probabil ca sa ne multumeasca si sa ne bine-dispuna, dupa ce am inchis echipamentul, un binevoitor ne-a delectat cu muzica "inlocuitoare" (scuze..."maneleasca") pe R0; ii multumesc pe aceasta cale si il rog ca data viitoare sa ne fie partas la deplasare.
In fine, pe la ora 17.30 am coborat fara peripetii si am ajuns la masini, eu am fost nevoit sa merg o portiune de drum cu spatele pentru ca nu puteam sa intorc, locul fiind prea ingust si pericolul de a cadea in vale prea mare . Am ajuns la bariera de la Piatra Arsa la timp pentru ca din senin a inceput sa ploua cu piatra; gheata s-a depus pe asfalt in asa masura incat parea poleit, ceea ce ne-a ingreunat si mai mult coborarea.
Mare parte din cele relatate au fost documentate in fotografiile facute de noi, am relatat aceasta deplasare pentru a arata ca, in ciuda vremii primavaratice de afara, de la campie, sus, la peste 2000 m natura este stapana, iar intretinerea unor echipamente aflate la inaltime este costisitoare si dificila. Urmatoarea deplasare o planuim in septembrie, dupa concedii si poate atunci vom reusi sa urcam cu masina pana sus pentru a completa sistemele de acolo.
N.R. Un album cu poze facute in aceasta deplasare se gaseste la aceasta adresa.
- Cristian Diaconu YO3GDI
-
Articol aparut la
27-5-2014
6449
Inapoi la inceputul articolului
|
