Nini Vasilescu YO3CCC

S-a nascut in Bucuresti la 24 martie 1922. Inca din perioada liceului (Cantemir), Liviu a fost pasionat de chimie, electronica si radioamatorism. Acasa isi realizeaza un adevarat laborator in care-si prepara primele substante sau isi realizeaza primele montaje electronice.

Unul din mentorii sai a fost ing. Cristian Panaitide YR5CP – devenit mai tarziu YR5KW. In aceea perioada acesta lucra cu cateva sute de Wati.

Liviu invata telegrafia impreuna cu YR5KP si incepe activitatea de trafic radio folosind indicativul YR5ML (Macoveanu Liviu). Locuia cu familia in strada Alecu Russo nr. 23. Avea doua corpuri de casa si o gradina cu pomi fructiferi, in suprafata de cca. 450 mp. In 1972 cand avea sa fie expropriata aceasta casa, pentru a se construi un bloc pentru diplomati, familia va primi despagubiri de 10.800 lei; pentru teren 2 lei / mp in vreme ce pretul pietii era de 500 – 1000 lei / mp.

Mama sa, o femeie deosebita, a fost casnica si a trait pana in 1986. Tatal, Aristide Macoveanu, ofiter (maior) si Comandant de Jandarmi, facuse Facultatea de Drept, dar a fost ucis de legionari la Jilava in noaptea de 26 / 27 noiembrie 1940 impreuna cu alti peste 64 de detinuti politici. Tot in aceea perioada au fost asasinati Nicolae Iorga si Virgil Madgearu. Dupa rebeliunea din ianuarie 1941, maiorul Aristide Macoveanu a fost declarat "erou militar", ceea ce a permis tanarului Liviu sa fie scutit de taxe la facultate, iar mamei i s-a repartizat o mica pensie de urmas. Era un ajutor important in acele vremuri grele de razboi.

Liviu publica primul articol in Radio Universul nr. 202 din 27 august 1938. Articolul se intitula YR 2022 si cuprinde descrierea unui amplificator de putere, realizat cu tubul T 55. Erau reproduse si cateva QSL-uri primite de la: ZL4CK, YV5AK si KA1QL, precum si o diagrama ce descria conditiile de propagare studiate in aprilie 1938, prin realizarea unui numar mare de QSO-uri cu ZL2FA din Gisborne – Noua Zeelanda. Toate erau efectuate la aceeasi ora. Scris cu mult talent si foarte didactic, acest articol, anunta pe cel care va scrie apoi mii si mii de articole. De fapt, Liviu a mai avut un articol cu putin timp mai inainte. Astfel, in YR5-Buletin nr. 23 - 24 din 5 martie 1938, se afla un mic articol dedicat YR5MP – Mihaita, articol semnat de YR5KP – C. Penescu si YR5ML Liviu Macoveanu.

"YR5MP nu mai exista; si-a batut zilele trecute ti-ti-ti-ta-ti-ta-ul vietii sale atat de scurte. Amatorismul ne-a imprietenit, iar zilele grele prin care au trecut YR-ii ne-au aratat calitatile de bun prieten, de adevarat camarad, ale lui YR5MP.

A crezut in succesul nostru asa cum poate nu cred multi si cu aceasta credinta a dat amatorismului mare parte din entuziasmul tineretii sale. Manipulatorul lui drag a tacut acum si niciodata nu-i vom mai auzi CQ-ul. Ne vom aduce insa aminte, la fiecare apel general, ca alta data ne mai raspundea o voce, volubila, plina de veselie...

Pe mormantul tau, proaspat deschis, iti varsam Mihaita, o lacrima – o lacrima sincera, expresie a adevaratei prietenii. Si stim ca, atunci cand izbanda radioamatorismului romanesc va fi definitiva, tu vei fi printre noi si te vei bucura cu noi.
Somn usor Mihaita!"

Isi perfectioneaza continuu statia si lucreaza enorm de mult in trafic, preferand concursurile si DX-urile. La concursul ARRL din 1937 este ultimul din YR, dar la al II-lea TEST YR iese pe locul IV avand in fata numai pe: YR5AT – Anastase Trentea, YR5AA – Popesu Malaiesti si YR5AS – Dr. Alex. Savopol. La concursul german al DJDC din 1937 va fi pe locul 6 cu 455 de puncte, iar la YR Test IV va ocupa locurile 7 (CW) si 17 (fonie). La VK-ZL – 1938 il gasim pe primul loc. Va castiga detasat al V-lea Concurs National (CW) – concurs ce a avut loc in zilele de 27 si 28 decembrie 1938. In fonie a facut mai putine legaturi, clasandu-se pe locul 13. Din septembrie 1938 il va ajuta pe prietenul sau Christian Panaitide la realizarea noii rubrici "Revista DX-urilor". Astfel, in octombrie 1938, Liviu prezinta cateva din statiile lucrate in aceea perioada. Din India gasim pe: VU2EU, VU2FS, VU2FX, VU2FV. Din Argentina: LU2DG, LU3DH, LU6DG, LU2CV, LU7AZ, LU7BK, LU9AV. Gasim si pe Jose – CN1AF din zona internationala a Tangerului, care lucra cu 500 W.

Nu lipsesc nici statii din celelalte continente: K7EVM – Alaska, VQ2MI – Rhodesia de Nord, sau XZ2KR – Birmania. Trebuie sa recunoastem ca era ceva. Va colabora mult la aceasta rubrica, iar in luna februarie 1939 o va realiza singur. Aici va povesti si despre felul in care a obtinut un QSL de la TF3C, QSL necesar pentru confirmarea zonei 40 a diplomei WAZ. Vedem ca lucra curent cu statii: VK, FB8, FP8, VE, K7, XZ etc.

La 28 martie 1930, AARUS la cererea autoritatilor, a trimis o circulara tuturor membrilor sai, prin care acestia erau invitati sa inceteze lucrul in emisie, pana la aparitia legii emisiunii de amator. Liviu va continua totusi sa faca trafic radio si emisiuni experimentale. Era tanar, entuziast si deosebit de pasionat.

Transcrierea din YR5 - Buletin nr. 40 – iulie 1939:

"La 5 iulie Comitetul de Conducere al AARUS a hotarat excluderea din Asociatia Amatorilor de Unde Scurte a d-lui Liviu Macoveanu, care nesocotind repetatele avertismente ce-i fusesera date, a continuat a lucra in emisie, dand dovada prin aceasta de lipsa de disciplina, loialitate si spirit camaraderesc, adica tocmai de calitatile care definesc tinuta morala a unui adevarat amator."

In numarul urmator in articolul de fond C. Iarca – YR5IY se va referi la astfel de cazuri. Va interveni si tatal sau care se va adresa conducerii asociatiei cu urmatoarea scrisoare: "Bucuresti 12 VII 1939
Domnule Presedinte,
In ziua de 9 VII a.c. am auzit la postul Dvoastra oficial ca fiul meu (YR5ML) vechiu amator si membru al asociatiei, a fost exclus din asociatie pentru indisciplina si camaraderie.
Fiind vorba de o masura prea aspra fata de un vechi si pasionat amator, in calitate de parinte al minorului, imi fac o datorie in a expune cele ce urmeaza, cu rugamintea de a fi aduse in discutia primului comitet.
Cred ca nu este vorba de o excludere ci de o suspendare.
Fiul meu este acuzat de indisciplina fiindca a calcat unele dispozitiuni ale asociatiei.
As fi de acord cu D-vs. daca intr-adevar el ar fi continuat sa lucreze ca si pana in ziua cand s-a interzis. Nefiind vorba decat de simple incercari facute in urma unor modificari aduse aparatului si in special antenei, cred ca nu este o indisciplina, cu atat mai mult cu cat despre aceasta operatie am stiut si eu si l-am sfatuit sa lucreze cu adevaratul sau indicativ. Ar fi fost necavaleresc si necamaraderesc sa faca aceste verificari dandu-si indicative false. Recunoasteti – cred – si Dvs. ca se putea face si in felul acesta, cum de altfel fac unii dintre amatori, fara a-i identifica si ca atare fara a se putea lua vre-o masura contra lor.
Nici lipsa de camaraderie nu poate fi, intrucat, care a fost prejudiciul ce l-a adus camarazilor sai?
Cred ca alipsa de curaj, lasitatea, egoismul chiar, ale celor care lucreaza cu indicative false, sunt fapte ce dezonoreaza pe om si aici este adevarata lipsa de camaraderie, cand, sub nume false se cauta a se obtine legaturi pe care alti amatori, din respect fata de asociatie se abtin de la orice activitate.
A fost intrebat de D-vs., 8 VII 1939 asupra acestei abateri. Nu cunosc in detaliu raspunsul ce vi s-a dat, insa din cate mi-a spus el, ar reiesi ca din felul cum i s-au pus intrebarile lasa sa se intrevada ca hotararea D-vs. era categorica si nimic – chiar incercarile pe care le-am relatat mai sus – nu-i puteau fi de vreun folos.
Fata de aceasta situatie, cand se vedea amenintat cu suspendarea, desigur ca era naufragiatul care se agata de paiul de la suprafata apei si a pronuntat unele cuvinte pe care in mentalitatea sa copilareasca le-a gasit potrivite momentului.
Desi cei ale caror nume au fost pronuntate ma cunosc destul de bine si chiar pe el, gasesc ca nu era locul si nici cazul sa faca uz de ele, insa tinand deama ca n-are decat 17 ani si gasindu-se in situatia de acuzat, fara nici o alta aparare si nici o parte, cred ca este cazul sa i se dea interpretarea care trebuie in sensul bun al cuvantului si judecat cu mintea oamenilor maturi.
In orice caz, fac un calduros apel la D-vs. si va rog a-i revedea situatia, subsemnatul intelegand – sa va ajut in actiunea ce intreprindeti in sensul de a-i arata calea de urmat in viitor si rugandu-va a ma anunta si pe mine la o eventuala abatere, spre a putea aviza asupra masurilor ce ma privesc.
Prin actul D-vs. redati asociatiei pe un vechi amator, care va ramane si mai departe, aceelasi devotat membru.
Primiti va rog Domnule Presedinte asigurarea stimei mele:
Maior Macoveanu str. Alecu Russo 23 Bucuresti"

Comitetul asociatiei tine cont de aceasta scrisoare precum si de angajamentele lui Liviu si ii ridica sanctiunea.

Timp de 8 ani, Liviu a fost elev la Liceul Cantemir. A invatat chimie de la Ionel Longinescu – profesor care isi luase doctoratul la Sorbona. In iulie 1940 sustine Bacalaureatul. In acel an, la Cantemir, au sustinut examenul de Bacalaureat si elevii de la alte doua licee bucurestene. In comisie se afla si Prof. Universitar de chimie Bebe Angelescu. Liviu va obtine la chimie nota maxima, zece, iar Bebe Angelescu felicitandu-l l-a indemnat sa se inscrie la Facultatea de Chimie. Liviu sustine aceste examene, scrie o lucrare de 12 pagini, dar ii lipsesc cateva zecimi de punct pentru a fi admis. Cere o audienta la conducerea facultatii unde este primit de Eugen Chirnoaga – legionar, care afland cine este il trimite la plimbare. Norocul insa ii surade, intrucat la Universitatea Bucuresti – Facultatea Fizico Chimice nu se completasera locurile si se organizeaza un nou concurs. Liviu intra primul si va urma primul an de studii. In aceea perioada a avut printre alti profesori si pe Dan Barbilian la geometrie, sau pe Nicolae Maxim – taranist – care a fost apoi transferat la ASE, unde a invatat-o chimie si pe Speranta – cea care la 18 august 1945, avea sa-i devina sotie. A fost o femeie minunata, cu care pana la trecerea ei in nefiinta la 23 mai 1986, a impartit bucuriile si necazurile vietii. In timpul liber, doamna Speranta picta cu deosebit talent. Picturile sale au fost prezentate si in doua expozitii. A devenit mai tarziu chiar si radioamatoare, avand indicativul YO3-219. "41 de ani am trait cu Speranta" spunea in gluma Liviu. De fapt, el a fost un mare mucalit. Cu unii profesori din aceea perioada a ramas prieten si va colabora in decursul anilor. Ex. Costin C. Nenitescu, Bebe Angelescu, etc.

In toamna lui 1941, da din nou examen la facultatea de Chimie din Politehnica Bucuresti. Erau 360 de candidati si 60 de locuri. Reuseste al doilea! In 1946 termina facultatea si-si alege ca tema pentru proiect "Fabricarea Condensatoarelor Electrolitice", lucrare pentru care va obtine si un brevet de inventie. Teza o va sustine insa peste doi ani, mai exact in iulie 1948, intrucat in perioada 11 octombrie 1947 – 24 martie 1948 va fi arestat si interogat, pentru activitatea de radioamator. Lucrase clandestin folosind indicativul YR5M.

Termina facultatea cu media 19,70 si obtine diploma cu mentiunea "CUM LAUDAE"; Magna Cum Laudae se acorda pentru medii maxime de 20 de puncte. In timpul razboiului, student fiind, a facut numeroase experiente. Fabrica parfumuri, distila spirt etc. In laboratorul sau avea vase din sticla de cca. 10 litri, coloane de distilare cum nu se gaseau in multe institutii, etc. Multi ani a colaborat cu cel mai bun sticlar din Bucuresti, un batran ungur.

In vara lui 1943, timp de o luna a facut armata la Regimentul 4 Transmisiuni din Alexandria. Aici i-a avut colegi printre altii si pe regretatii: Viniciu Nicolescu YO3RC si Edmond Nicolau (a parasit aceasta lume la inceputul lunii noiembrie 1996). Colaboreaza cu YR5VV – Valeriu Vasilescu, V. Barbulescu, Corneliu Coada, Ion Ganea si George Giurgea, la realizarea cartii "Radio 44. Actualitati radiofonice". Lucrarea a aparut in 1943 la Editura Publicom Bucuresti. Liviu a scris capitolul: "Teoria si practica transformatorilor de retea", capitol actual si util si astazi. Deosebit de interesant este capitolul "Radio amatorism" scris de Valeriu Vasilescu. Va fi bun prieten cu YR5VV si impreuna vor solicita conducerii AARUS mai multa implicare, mai multa activitate. Erau vremuri grele, multi radioamatori, membri AARUS erau pe front sau mobilizati.

YR5 Buletin incepe sa se publice bilunar in revista nou aparuta RADIO ROMANIA. Numarul de pagini era insa mai redus. Cotizatiile erau platite de un numar mic de membri. Ion Niculescu era secretarul AARUS. Locuia in strada Neculce nr. 50. Casier era Gr. Andriescu din str. Arcului nr. 8.

In 1943 se aproba Legea Comunicatiilor, emisiunile de amator sunt reglementate, dar razboiul impiedica aplicarea practica a acestei legi. Liviu publica nenumarate articole in revista Radio Universul, sub forma unei rubrici "CQ de YR5ML". La fel Valeriu Vasilescu initiaza o rubrica, intitulata "UNDE SCURTE". Se face propaganda pentru radioamatorism, sunt publicate scheme de receptoare si emitatoare.

In 1948 se angajeaza la SSI, unde va lucra pana in martie 1953, cand este nevoit sa plece datorita originii "nesanatoase", tatal fusese jandarm, desi provenea dintr-un sat ialomitean. Nu a fost membru PCR. In 1948 se afla printre primii 10 radioamatori autorizati. S-a inceput in principiu cu litera R: YO3RA, YO3RB, YO3RD, YO3RF etc. Incepe sa-si construiasca celebrul sau RIG, care va fi gata prin 1951. Avea circa 250 W input. In 1954 puterea acestuia va atinge in CW 800 – 1.000 W. Puterea era reglabila. In AM folosea o modulatie Heising si avea cca. 400 W. Fotografia sa cu statia va fi pe coperta revistei Radio nr. 2 din decembrie 1954. Era noua revista editata de AVSAP care se difuza odata cu revista Aripile Patriei. Liviu YO3RD va publica numeroase articole. Modulatia sa excelenta, va incanta sute si mii de radioamatori, indeosebi mai tarziu, cand va transmite timp de un an, in 7 MHz, emisiunea duminicala de QTC.

In 1949 se naste fiul sau, Dan, care va deveni la randul sau cercetator stiintific, autor de carti si un cunoscut campion de arte martiale. Toata viata sa, Liviu a fost pasionat de traficul CW. Purta lungi discutii nocturne, in CW bineinteles.

Lucra pe atunci, cu un oscilator Hartley folosind o lampa B406 (4 - 5 W). Tot timpul a pastrat un receptor Philips, cumparat in 1938; intre timp se defectase, iar pentru ca sa mai functioneze avea nevoie de un AL4 bun.

A facut multi ani parte din conducerea RCC. In 18 mai 1958 a fost reales in comitet. Apoi a fost membru al Comisiei Centrale de radioamatorism si al Biroului Federal. S-a ocupat de examenele de radioamatori, in perioada AVSAP-ului.

A colaborat cu enorm de multi profesori, academicieni, oameni din presa, radio si TV, precum si cu numerosi radioamatori. Dupa unirea SSI cu MI in 1951, Liviu va primi grad. In 1953 era locotenent major. Va trebui sa plece si-l vom gasi ca cercetator pasionat, la Institutul National de Protectie a Muncii, unde va infiinta si va conduce timp de 15 ani, laboratoarele de electronica si fizica nucleara. Va fi dat afara de aici, prin dispozitia Biroului Executiv al CC. Insasi ministrul muncii Petre Lupu a participat la luarea acestei decizii. Se intamplase o tragedie la cariera de calcar de la Lespezi – Dambovita. In ziua de 25 iulie 1975, cca. 10 tone de AMONIT (exploziv folosit in minele de suprafata), au declansat o explozie neasteptata, care a dus la pierderea a 57 de vieti (inclusiv doua femei). Explozia se pare ca a fost provocata de o conectare gresita a unor fire electrice ce alimentau in mod normal iluminatul galeriilor sapate pentru introducerea explozivului. Colectivul condus de Liviu, montase cu cateva luni inainte, doua paratraznete in incinta exploatarii. Unul langa depozitul de explozivi si altul la cca. 125 m de exploatarea de calcar. Erau niste paratraznete mai deosebite caci aveau la partea superioara o calota ce continea Cobalt 60, adica un material radioactiv, material care prin ionizarea produsa, marea mult raza de protectie a acestora. Desi daduse rezultate la alte intreprinderi industriale, s-a afirmat ca aici ar fi cazut doua traznete si paratraznetul nu a protejat zona si aceasta a dus la explozia ucigasa. Ancheta a constat ca paratraznetul nu mai era nici macar bine intretinut, iar santierul nu anuntase Institutul de Protectia Muncii pentru remediere. Ancheta a fost condusa de col. Macri. Liviu a fost nevoit sa plece si dupa ce a fost o luna somer, da concurs si desi avea contracandidat un inginer electronist, reuseste si este incadrat incepand cu 25 decembrie 1975, ca Director Tehnic la Radio Progres. Aceasta unitate avea atunci, atat sectii de productie (doua in Calea Rahovei si una in Catelu) – unde se fabricau statii de amplificare, letcoane etc., dar si un serviciu de Service, care i-a dat lui Liviu multa bataie de cap in special datorita multiplelor reclamatii venite de la clienti. In fiecare vineri, Liviu trebuia sa rezolve sute de cazuri diverse. Desi conducerea UCECOM s-a opus mult timp, Liviu si-a luat transferul dupa 6 luni si ajutat de bunul sau prieten Florin Tanasescu, s-a angajat la 1 mai 1976, la ICPE in Laboratorul de Electroceramica. Desi primea mai putin cu 400 lei lunar, era incantat. Lucra in domeniul materialelor piezoceramice – realizand chiar si capse pentru bombe. Va lucra aici 7 ani, adica pana in 1982, cand in urma unui infarct este internat la Spitalul Elias. Dupa sase zile face o puternica paralizie pe partea stanga (ochi, fata, mana, sold si picior) din care nu-si va mai reveni complet niciodata si care-i va determina pensionarea. In decembrie 1997 tot pentru un accident vascular a fost internat in Spitalul Colentina.

In locuinta din str. Aurel Vlaicu nr. 138 s-a mutat in 1945 dupa ce s-a casatorit.

In 1965 a fost primul Maestru al Sportului din domeniul Radioamatorismului. Prin anii 50 – 60 era prezent, pe primele locuri in aproape toate concursurile nationale si internationale ale radioamatorilor.

Are 20 de brevete de inventie. Primul a fost facut cand, student fiind, facea practica la Standard Telefon – ulterior Electromagnetica. A constatat ca membrana capsulelor de microfon se facea din carbune (o placute cu grosimea de cca. 0,2 mm), ceea ce determina multe rebuturi, carbunele fiind deosebit de casant. Face o serie de experimentari, metalizeaza pe una din fete o serie de foite din mica si realizeaza o membrana mult mai fiabila si care permitea fabricarea unor capsule mai sensibile. Chiar si frecventele inalte erau redate mai bine. Incercarile sale, declanseaza cercetari in fabrica si specialistii gasesc solutia membranelor metalice, solutie care se foloseste si azi.

Experimentarea si verificarea practica a ideilor teoretice, a fost crezul sau toata viata. Casa ii era plina de diverse aparate, oscilatoare de putere, instalatii pentru electrolize, pendule, lunete etc. Toate au servit la mii de teste si incercari. La IDT a publicat multe lucrari de specialitate. Cu Revista Magazin a colaborat 23 de ani (1969 - 1992), scriind peste 2.000 de articole. La Televiziune a realizat peste 250 de emisiuni, in special in perioada decembrie 1958 – 1982. Toate in direct. Patruzeci si cinci dintre acestea au fost realizate in perioada 1963 – 1964 la Muzeul Tehnic Dimitrie Leonida. Facea cate trei repetitii, era un chin, trebuia sa-si memoreze scenariile pe care si le scria singur. Studioul TV era atunci in strada Molier. Prin 1965 a tinut timp de un an, Universitatea Tehnica, care reprezenta in fond un curs de Electronica pentru Tineret. Avea atunci doua emisiuni saptamanale, fiecare de cate 30 de minute. Toate acestea au atras spre electronica numerosi tineri. La acestea se adauga colaborarea cu Radioul (1957 - 1982), precum si cu numeroase publicatii si ziare. A scris totdeauna cu usurinta dar si cu rigoare. L-a ajutat cultura sa multilaterala, dar si o memorie organizata si prodigioasa.

Una din lucrarile lui valoroase, ramane "Aparate de Emisie si receptie de Unde Scurte si Ultrascurte", aparuta in 1958 la Editura Tehnica. Avea contract cu acesta editura pentru o lucrare de cca. 10 coli tipografice. Tot amana acest contract din lipsa de timp. Avea nevoie de bani si alte colaborari se plateau imediat. Primeste un ultimatum de la redactorul sef, isi aranjeaza un concediu medical si timp de o luna jumatate scrie continuu, cate 10 – 12 ore pe zi. Realizeaza 525 de coli mari si peste 300 de desene, din care rezultau peste 20 de coli de tipar. Incep targuielile si raman pana la urma cele 17 coli care au vazut lumina tiparului. Cartea este extraordinara. Si astazi, dupa mai bine de 50 de ani, se mai poate folosi. Cred ca este una din cele mai utile si mai bine scrise carti in limba romana destinata radioamatorilor. Cartea avea 345 de pagini si era structurata in doua parti. Prima parte trata problemele generale: rezistente, condensatoare, inductante si circuite oscilante, tuburi electronice.

Partea a doua, structurata pe 8 capitole cuprindea:
- Receptoare de unde scurte;
- Emitatoare de unde scurte;
- Surse de alimentare electrica;
- Antene pentru unde scurte;
- Receptoare de unde ultrascurte;
- Emitatoare de unde ultrascurte;
- Antene pentru unde ultrascurte;
- Aparate de masurat.

Bibliografia era de asemenea impresionanta, carti germane, frantuzesti, rusesti, romanesti, multe Handbook-uri ale ARRL, toate revistele din tarile socialiste, dar si din: Austria, Franta, Italia, colectia de QST (1950 - 1957), diferite cataloage si prospecte de aparatura. S-au mai scris carti pentru radioamatori, dar se pare ca aceasta carte ramane un exemplu de claritate si informatie. O alta carte deosebit de interesanta, scrise de Liviu in aceea perioada, este "Indreptar Radio" - Editura Tehnica, 1959, contine 204 pagini deosebit de interesante. De fapt, cartile scrise de Liviu sunt numeroase. Multe au avut intentia de a populariza in randul tineretului cunostinte si pasiune pentru tehnica. Asa au fost de exemplu:
- "Ce este televiziunea?" Editura Tineretului - 1963 - 308 pagini;
- "Construiti si reparati singuri" Ed. Albatros - 1973 - 271 de pagini;

In Editura Ion Creanga a publicat de asemenea numeroase lucrari:
- "Prietenul meu electronul" 1975;
- "Automobilul" 1975;
- "Energia atomica" 1976;
- "Tele... cuvantul magic" 1977. Aceasta s-a tradus si in limba germana sub titlul "Das magische Wort".
- "Puterea aburului" 1979.

In colaborare cu Ion Basgan si Jianu Ionel, va publica in 1966 la Editura Tehnica o monografie documentata de 207 pagini, despre viata si opera George Constantinescu. Peste ani, mai exact in 1997, fundatia Basgan ii va oferi lui Liviu un premiu de 1 milion de lei si titlul de Membru de onoare.

Preocupari a avut si pentru literatura SF. Lucrand la Institutul pentru Protectia Muncii a publicat numeroase lucrari de specialitate ca de exemplu:
- "Constructia dispozitivelor de protectie electronica pentru calandre si valturi" - IDT - 1958 - 66 pagini;
- "Dispozitive de protectie cu celule fotovoltaice" - IDT - 1958 - 11 pagini.

Lucrarea "Protectia muncii in meseria de electrican" aparuta la Editura Didactica s-a publicat in numeroase editii: 1969, 1970 si 1972.

Pentru radioamatori a colaborat la Sport si Tehnica, Tehnium si revista Federatiei Romane de Radioamatorism. A fost multi ani membru in Comitetul si Biroul Federal, unde a sprijinind constant aceasta activitate. Dupa pensionare, datorita greutatii cu care se deplasa, nu a mai iesit usor din casa. Calaboreaza insa la diverse publicatii tehnice sau ziare. Neavand o antena buna pentru 80 m si nici echipament pentru 2 m, lumea a inceput incet-incet sa-l uite. Timpul nu iarta pe nimeni. Multi dintre prietenii si colaboratorii sai parasisera aceasta lume. Tot mai putini radioamatori ii treceau pragul. Dupa Revolutie, un ajutor deosebit primeste de la Calin Rosetti YO3RA. Acesta l-a dotat cu un transceiver modern. Astfel, alaturi de celebrul sau RIG, statea si un transceiver modern.

Din pacate, la 22 decembrie 1997, dupa o lunga suferinta, a incetat din viata in Spitalul Colentina din Bucuresti.

DICTIONARUL SPECIALISTILOR un "WHO’S WHO" in stiinta si tehnica romaneasca - vol. 1, publicat de Editura Tehnica 1996, reda pe scurt cateva date despre viata si realizarile acestui mare om. Iata un citat din aceasta carte: "Macoveanu, Aurelian Liviu cercetator stiintific; 1 copil; abs. Universitatea Bucuresti, facultatea Fizica-Chimie, 1940 - 1941 si Institutul Politehnic Bucuresti, Facultatea de Chimie Industriala, 1941 - 1946, absolvita cu mentiunea "cum laudae", specialitatile Petrol si Electrochimie; a desfasurat activitate de cercetare stiintifica, peste 35 de ani, pana la pensionare in 1982; in prezent continua activitatea de cercetare stiintifica si publicistica; autor a 17 carti de electronica si popularizare (de nivel mediu si superior); a publicat peste 300 de articole cu caracter tehnico-stiintific, atat in tara cat si in strainatate, autor a peste 300 de emisiuni la Radio Bucuresti, printre care "Cursul de fizica moderna" al "Universitatii Radio", peste 250 de emisiuni de televiziune, din 1958, printre care si "Ciclul de electronica"; a publicat peste 2.000 de articole de popularizare stiintifica in revista saptamanala "Magazin", intre 1970 si 1991; a sustinut peste 100 conferinte publice de popularizare a stiintei in Bucuresti si in provincie; domenii de cercetare: chimie, electronica, gravitatie, seismologie, fizica nucleara, astronomie, piezoelectricitate, ergonomie, psihofiziologie etc.; a absolvit cursul pentru utilizarea izotopilor radioactivi de la Institutul de Fizica Atomica, 1962; in 1945 a obtinut brevetul de radiotelegrafist maritim international, clasa a doua, pe baza de examen, la Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor; a fost distins cu "Medalia Muncii", 1949, "Meritul Stiintific", 1966, "Radist de Onoare al Romaniei", 1955, evidentiat pentru activitatea in cadrul Societatii pentru Raspandirea Stiintei si Culturii, 1959; presedinte de onoare al Federatiei Romane de Radioamatorism, 1990; a realizat peste 50.000 radio-legaturi cu radioamatori din peste 300 de tari, cu diverse vase oceanice, avioane, port-avioane, diverse expeditii arctice si antarctice; a realizat peste 20 inventii brevetate in tara si strainatate (Franta, S.U.A.); hobby-uri: radioamatorismul, astronomia, publicistica; domiciliu: str. Aurel Vlaicu, nr.138, Sect. 2, tel. 01/610.79.43".

Doar simpla insiruire a acestor date este impresionanta. Ele cuprind pasiune, talent si multa, multa munca.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 7-1-2014

7515