Nini Vasilescu YO3CCC

Nini: Cand a fost ridicata aceasta cladire?

Paul: Cladirea a fost realizata prin 1950.

Nini: Care a fost scopul initial pentru care a fost construita aceasta cladire?

Paul: Aici s-a dat in folosinta o substatie electrica de transformare a curentului electric pentru tramvaie si troleibuze.

Nini: Astazi mai functioneaza?

Paul: Da. S-au inlocuit celulele de transformare cu unele moderne de dimensiuni reduse, astfel eliberandu-se din spatiul de la etaj.

Nini: Cum erau primele redresoare utilizate aici?

Paul: Erau niste redresori mari cu vapori de mercur.

Nini: Cand te-ai angajat aici?

Paul: In 1980, dupa terminarea liceului si a stagiului militar. Dupa un an, am intrat la seral, la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii. Am terminat in 1986 si la un an dupa, am fost numit Sef de atelier, pana in 1992.

Nini: De cand functioneaza atelierul in aceasta locatie?

Paul: Din 1981.

Nini: Cum s-a numit la inceput si cum se numeste acum?

Paul: La inceput s-a numit "Atelier radio" iar acum a fost integrata in "Sectia de Electronica si Automatizari" (SEA).

Nini: Pana si strada ii poarta numele, strada Atelierului!

Paul: Da, asa este.

Nini: Ce fel de statii de emisie-receptie s-au reparat aici?

Paul: Aici s-au reparat multe feluri de statii radio si as aminti, statiile RTM-4MF (fabricatie IEMI) care se montau la: dispecerate, pe vehicule utilitare, autoturisme de control trafic si conducere, in toate sediile ITB,

substatii electrice de transformare, TAXI-furgonete si statii UNITRA (fabricatie poloneza) care se montau pe TAXI-uri.

Nini: Ce dotari aveau aceste statii UNITRA?

Paul: In caz ca soferii de TAXI erau atacati, aceste statii aveau un buton de panica, identificare vehicul pe 4 digiti, sistem semi-duplex, destul de performant pentru aceea perioada.

Nini: Ati fost solicitati sa ajutati autoritatile dupa cutremurul din 1977?

Paul: Dupa cutremurul din 1977 s-a apelat de catre autoritati la statiile ITB-ului pentru ca functionau in regim de avarie si pe acumulatori de 12 V si nu numai la retea cum functionau celelalte. Contributia retelei de radiotelefoane a ITB, a fost semnificativa pentru operativitatea cu care s-a intervenit, astfel au putut fi salvate mai multe vieti in ultima instanta.

Nini: Care erau operatiile care se executau aici?

Paul: In curte, la intrare, veneau masinile autoutilitare, TAXI-urile si se faceau urmatoarele operatii: se demonta statia de pe masina, daca era cazul, se masura antena, alimentarea. Apoi se ducea sus la etaj unde se facea repartizarea la cine ajungea sa o verifice, sa o repare, sa o regleze, dupa cum era cazul.

Nini: Ce alte reparatii mai executati aici?

Paul: In putinul timp care ne mai ramanea ne ocupam cu reparatul altor tipuri de statii de pe la CFR, Agricultura, Politie. Eram o grupa de oameni pasionati care ne impartaseam ideile, ne consultam in anumite probleme tehnice.

Nini: Astazi ce se mai repara aici?

Paul: Acum mai reparam radiotelefoane, statii Motorola, automatizari pentru vehiculele RATB, depouri si garaje.

Nini: Stiu ca ati avut un contract de colaborare cu Institutul Politehnic Bucuresti.

Paul: Incepand cu 1984, ITB-ul impreuna cu Institutl Politehnic Bucuresti – catedra de Radiocomunicatii, a demarat un proiect de dispecerizare al traficului ITB (control si dirijare atomata a vehiculelor de transport in comun).

Nini: Cand a fost dat in folosinta si in ce consta practic acest sistem?

Paul: Prima etapa a proiectului a fost data in folosinta in 1987. Pe fiecare traseu existau un numar de radiobalize de mica putere care transmiteau vehicolului codul de identificare al radiobalizei. La randul lui, vehiculul transmitea dispeceratului codul balizei si al vehicolului. La fiecare 32 de secunde se facea actualizarea. In acest fel, pe un monitor din dispecerat, dispecerul primea informatii despre mai multe vehicule: unde sunt, distanta - in felul acesta putea sa aproximeze unde se afla fiecare vehicul si sa intervina selectiv pentru respectarea graficului si itinerariului.
La vremea respectiva a fost un proiect mai putin cunoscut, dar a fost o premiera nationala in acest domeniu, cu beneficiile care decurg de aici.
In timp, acest sistem si-a dovedit utilitatea si eficienta prin imbunatatirea si fluidizarea transportului in comun.

Nini: Acest sistem mai functioneaza si in ziua de azi?

Paul: Si la ora actuala inca mai este folosit alaturi de alte sisteme mai performante. Sistemul de dispecerizare a traficului functioneaza si in prezent, la capacitate redusa, el fiind inlocuit cu sisteme de dispecerizare si urmarire a traficului modern: GPS, servere, radiocomunicatii sistem celular, etc.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu  YO3CCC

Articol aparut la 13-8-2013

6937