Pit, YO3JW m-a anuntat cu ceva timp în urma sa ma pregatesc si sa aranjez la servici ca-n perioada 12-20 octombrie sa fiu libera.

L-am tot vazut ca se agita si tot vorbea la telefon, când cu Mac de la Tulcea, când cu Dan de la Constanta, dar nu stiam ce ma asteapta. Într-o duminica îmi zice ca trebuie sa traga o fuga la Tulcea si Constanta. A disparut doua zile, dupa care zice ca s-a rezolvat. Mergem în expeditie!

A primit autorizatia de acces pe insulele Sacalin din Marea Neagra, lânga Sfântu Gheorghe în Delta Dunarii. Zicea ca are si un indicativ special, parca YP1W... În saptamâna care a urmat am auzit nume noi: Ionut si Ovidiu. Se pare ca ei vor fi membrii expeditiei. Vineri a disparut si a revenit vesel zicând ca a rezolvat problema cu generatorul.

Din acel moment parca a intrat în transa. A început sa adune sârme, canistre, si alte belerege...

În fine sâmbata am fost anuntata ca duminica trebuie sa ajungem la Tulcea unde urma sa ramânem peste noapte la bordul salupei pentru ca luni dimineata sa plecam catre insula. A dat telefoane, a vorbit cu Ionut, de la Pucioasa, YO9WF (am aflat indicativul lui!), apoi cu Ovidiu de la Buzau, si s-au înteles ce sa mai aduca fiecare. Duminica primul a aparut Ionut. Au mosmondit ceva calela masini si mi s-a dat ora de plecare. Si asa pe la ora unu s-a pornit catre Buzau. Doua Dacii pline cu de toate, inclusiv Tora, cateua mea pe care nu o puteam lasa singura acasa!

Dupa vreo ora jumate s-a auzit în "statie"(ceva ce merge în doi metri, dupa cum mi s-a explicat), vocea lui Ovidiu, YO9XC, cum îsi zicea el, care ne întreba pe unde suntem. Eram la vreo 30 de km de Buzau si nu dupa multa vreme, conform indicatiil or primite, parcarea s-a mai umplut cu cele doua Dacii. Cei trei au mai susotit dupa care s-a mai adaugat ceva încar- catura, de parca nu era destula...

Dupa o cafea facuta de Concita, sotia lui Ovidiu, caravana porneste catre Braila unde urma sa ne întânim cu Marcel, "Badia", cum îi ziceau ei. Am uitat ceva! Starea vremii. La Bucuresti cer înnorat, pe traseu la fel, frig. Parca totul era contra.. Ajungem la Braila. Pit si Ovidiu tot vorbeau la "statie" asa ca la un moment dat l-am auzit slab pe Marcel: Sa ne oprim! Ne astepta la intrarea în oras, apoi ne-a condus la bac. Bine-nteles ca cei trei nu au pierdut prilejul de a mai schimba câteva vorbe. La plecare am primit ceva energizante... pe asa vreme...

Eu nu mai trecusem Dunarea cu bacul si inima-mi era cam strânsa. Dar totul a fost bine pâna la urma si am trecut în Dobrogea. Am luat-o pe dig ajungând destul de repede la Macin. Am urmat indicatoarele spre Tulcea cotind spre stânga. Baietii, tot vorbind la "statii" se pare ca o luasera pe un drum mai greu, asa ca s-a facut calela ntoarsa. Pe noul drum se vedeau muntii Dobrogei, nu departe de localitatea Greci unde cei din zona urca pentru a lucra în concursurile de ultrascurte, pe tutuiatu, dupa cum mi s-a explicat... pe mine însa ma ingrijora cerul care devenea din ce în ce mai negru. Si ploaia nu s-a lasat asteptata. Ne uitam unul la celalalt si ne puneam întrebarea ce va fi, cine m-a pus sa plec la asa pacoste... Colac peste toate, "la serpentine", cum zic tulcenii am dat peste o ceata de abia se vedea masina de masina. Cu stergatoarele la maximum înaintam încet, dar înaintam. Dupa ce am trecut de o benzinarie, tot prin "statie" am aflat ca am ajuns la Tulcea.

Prima escala a fost la radioclubul lor. Afara, acum, ploua torential. Numai tunetele si fulgerele lipseau. Strazile erau deja inundate.

Dintr-o data vad, ca dupa ce a vorbit la telefon, Pit s-a facut negru de suparare. Ce se întâmplase! Înte- legerea pentru transport era facuta pentru o salupa, dar din motive admini str ati ve aceast a numai era disponibila...

Ploua, salupa nu, urma sa dormim undeva... Încercam la hotel Delta, dar fugim repede când auzim preturile. Cu ajutorul baietilor din Tulcea s-a gasit solutia. Gasim o camera de patru locuri. Mergem cumparam ceva d' ale gurii, ne retragem în camera si nu ne mai ramâne decât sa speram ca Mama Natura se va gândi sa ne ajute!

Peste noapte tot ploua. Dimineata la fel. Pit si Ovidiu au plecat sa obtina PG-ul si sa gaseasca o alta salupa. În fine dupa ora 12 suna telefonul (mobilele sa traiasca!). S-a rezolvat ! Plecam! Afara ploua ca mai-nainte...

Între timp Ionut a fost si a luat 1oo l de benzina pentru generator. Ne-am adunat, am bagat bagajele din nou în masini si la drum. Pe faleza surpriza. Nu se putea ajunge lânga salupa. Pâna la urma reusim sa obtinem permisiunea ca salupa sa vina la un alt ponton. Intre timp se fac cumparaturi de alimente pentru cele câteva zile. Începe operatia de descarcare - încarcare. Totul prin ploaie. În fine cele doua masini rasufla usurate, nu sila salupa! Era ora doua jumate si pornim! Cred ca Bacovia a prins o vreme de a scris poezia cu pricina, cu plumbul...

Înaintam repede, dar nu asa cum ar fi vrut baietii. Era luni si am înteles ca e ceva concurs, campionat de fonie etapa a 2-a. Ei mai lucrasera de acasa si vroiau sa lucreze si-n etapa asta. Facem o escala la pontonul de la Murighiol. Se întind rapid antene si cei trei îsi fac damblaua!... Apoi, mai departe. Dimineata ne prinde la insula si se trece la instalarea statiilor. Se ridica doua corturi, care vor fi casa noastra pentru urmatoarele zile. Am uitat! Dimineata ploaia ne-a iertat.. Mi-am zis ca totusi cineva tine cu noi. Baietii se chinuie sa puna în picioare un stâlp pe care leaga ceva sârme, apoi un cablu si asta este o antena. Pornesc generatorul, care pentru urmatoarele zile va fi un calvar pentru urechile mele.

Încerc sa ma acomodez situatiei... Ionut trage tare pe echipamentul lui, un FT990 cum scrie pe cutia aia neagra. Tot de acolo lucreaza si Ovidiu. Ma mir cum de nu raguseste de atâta vorba. Îi tot da într-una cu yanchi papa oan wiski, de parca votka nu ar fi buna! (vorba unui hâtru !)

Pit încearca o antena primita de la un român de al nostru din Germania. N-are decât 40 cm, dar pare ca functioneza bine în banda de 20 m dupa ritmul în care trece statiile lucrate în laptop. Si dincolo baietii tin evidenta pe un alt laptop. Cei trei se chinuie sa faca cât mai multe legaturi. Sunt cu castile pe urechi, zgomotul facut de generator este prea mare pentru a asculta la difuzor. Din când în când se mai aud exclamatii de la unul sau altul dintre operatori care se lauda cu câte legaturi a facut sau cu cine s-a întâlnit.

Miercuri seara i-am auzit lucrând în limba româna, ziceau ca au facut optzeci si ceva de legaturi cu statii în 15 minute. Orele trec repede si cu greu îi scot din casti pentru a-i pune la masa. Expeditie o fi, dar mai trebuie sa se manânce! Noroc cu ceva barci cu pescari care trec prin zona si avem sansa de a procura produsul local numit "peste", care apoi intra în faza tehnologica de preparare. Nu stiu daca a iesit bine, dar se consuma repede si total. Concluzia, oare, sa fie pozitiva?

Nu ploua si stam mai relaxati. În fine avem soare. Vineri ne bucuram ca niste copii când vedem cerul albastru cu norisori albi. Ne întindem lucrurile la uscat! Încep si povestile "radioamatoricesti", "ca am facut o burta de japonezi", ca propagarea n-a fost grozava, ca nu se aud decât europeni, ca am stat în 40 m cu Iulica (VE2AWW) si Dodi (N2GM), ca s-a întâlnit cu Werner (DL6NDJ), s.a.m.d. În fine, sâmbata, se face un prim bilant. S-au consumat 80 l de benzina, sase navete de apa minerala Dorna, 25 de pâini, + diverse, iar baieti se lauda ca au facut aproape 8 000 de legaturi în telegrafie. telefonie si teletype. Ne strângem lucrurile si ne reîmbarcam pe salupa pornind catre Tulcea. Vremea mai tine cu noi, dar surpriza vine la destinatie. Aici ploua din nou. Din nou descarcam de data asta salupa si Daciile nostre ne privesc cu jale la cât încarcam din nou în ele. Ne luam ramas bun de la tulceni si pornim spre Buzau, prima halta pe drumul de întoarcere. "Statiile" sunt pornite, dar nu prea se discuta. Pare-se ca s-ar fi dorit prelungirea sejurului... La un moment dat soarele de dupa dealuri. Rapid ne echipam cu tricourie expeditiei si facem fotografiile ce vor ramâne pentru amintiri.

Trecem de Macin, traversam Dunarea cu bacul, luam drumul Buzaului. Din nou ne oprim la Ovidiu. Aici nu scapam usor. Sotia lui a pregatit unele bunatati ce trebuie neaparat gustate. Ne sacrificam, nu de alta, dar chiar ne era foame. Asa ca s-a facut curat pe masa. Cei doi conducatori auto din pacate nu au putut aprecia calitatea vinului servit. Eu neavând treaba cu condusul am tinut sa vad calitatea!

Dupa masa drumurile se despart. Ionut a luat-o înainte spre soseaua Ploiestiului, iar noi la dreapta spre Bucuresti. Incet se întuneca, e duminica seara si toti se gra- besc spre casa. Soseaua e destul de aglomerata. Afumati, Voluntari, intram în oras. Am ajuns! Uf, bine ca s-a terminat, dar abia astept sa mai revin. E grozava Delta! A fost greu, cu lucruri neprevazute, dar a fost frumos. Baieti vor avea ce povesti. Si eu!

Maria

De asemenea multumim Administratiei Rezervatie Biosferei Delta Dunarii, Politiei de frontiera a judetului Tulcea, precum si tuturor celor care într-un fel sau altul au facut ca toate acestea sa fie posibile.

YO3JW, YO9WF, YO9XC