Mihai Anghel YO9HQW

Deplasarea pe jos ne-a dat posibilitatea să cunoaştem mai bine localitatea şi să admirăm arhitectura locuinţelor, care de care mai frumoase... Peluzele, arborii ornamentali şi florile nu lipseau de pe nicio proprietate. Inexistenţa gardurilor ne oferea posibilitatea de a asista la o adevărată competiţie între proprietari. Peisajul era aidoma unei expoziţii florale în care fiecare exponat părea mai frumos decât cel pe care l-ai pierdut din vedere anterior...

În primă instanţă, ghidul nostru a ratat ţinta şi am fost nevoiţi să ne întoarcem o bună bucată de drum . În cele din urmă am reperat radioclubul –ON7ERA – al cărui sediu se afla în incinta unui club sportiv local. Membrii acestui radioclub erau personalităţi importante ale comunităţii, majoritatea dintre ei cadre didactice la diferite unităţi şcolare.

Ca de obicei, activitatea a început cu repartizarea pe grupe a celor prezenţi, mai exact în cele trei ateliere prin care trebuia să trecem fiecare : Kit building, Fox hunting, Finding and solving interference. Pentru debut am ales Fox hunting, urmând ca împreună cu ceilalţi colegi de grupă să trecem şi pe la celelalte ateliere. Expunerea teoretică a durat cam o oră, timp în care ne-au fost prezentate principiile de bază în ARDF, folosirea hărţilor, a busolei şi a softurilor special dedicate acestui sport. De asemenea, ne-au fost prezentate receptoare şi antene pentru benzile de 3,5 şi 144 MHz.

A urmat cel de al doilea atelier în care Edwin-PA3GVQ ne-a expus principalele metode prin care putem elimina nedoritele interferenţe, precum şi modul cum se poate confecţiona şi instala o priză de pământ de foarte bună calitate. Felul în care au fost argumentate temele amintite mai sus şi imaginile demonstrative care au însoţit expunerile ne-au captat atenţia şi au determinat o corectă înţelegere a fenomenelor care se petrec în echipamentele radio.

Ultimul atelier, Kit building, din punctul meu de vedere a fost cel mai atractiv. În încăperea în care urma să ne desfăşurăm activitatea, pe o masă erau înşirate foarte multe kituri despre care ulterior aveam să aflăm că în flamandă se numesc arduino kit. Sunt convins că majoritatea participanţilor nu cunoşteau semnificaţia expresiei. Arduino este una dintre cele mai simplu de utilizat platforme cu microcontroler. Vă puteţi gândi la ea ca la un minicalculator, deoarece are puterea de calcul a unui computer obişnuit de acum 15 ani, fiind capabilă să culeagă informaţiidin mediul exterior şi să reacţioneze la acestea. Organizatorii au pus la dispoziţia fiecărui participant un kit iniţial arduino unu, destinat începătorilor. Acesta conţinea o placă de bază, un microprocesor, precum şi alte componente electronice cu ajutorul cărora se pot realiza diverse montaje simple şi funcţionale. Foarte mulţi dintre noi nu aveam nici cea mai vagă idee despre modul în care se finalizează un astfel de montaj, însă dorinţa de a învăţa ceva nou şi deosebit ne-a mobilizat şi ne-am pus pe treabă. Chiar dacă începutul a fost ceva mai dificil, cu puţin ajutor din partea lectorului am reuşit cu toţii să terminăm kitul-test.

Momentul în care montajul astfel configurat a început să funcţioneze a fost copleşitor. Eram cuprins de sentimentul sincer al împlinirii, pe care l-am mărturisit celorlaţi colegi de echipă şi nu numai lor... Drept recompensă a fost şi precizarea lectorului că ne putem însuşi kiturile respective, cu care ar fi de dorit ca acasă să mai încercăm şi realizarea altor montaje.

A urmat o scurtă pauză în care sala multifuncţională a fost reamenajată pentru servirea mesei, asigurată de data aceasta de o firmă de catering cu feluri de mâncare special preparate pentru a fi servite în regim de camping. După servirea mesei, micul bar amenajat la intrarea în club a fost asaltat de amatorii de răcoritoare şi cafea.

Între participanţi s-au închegat dialoguri şi comentarii pasionante pe marginea temelor prezentate în acea zi, prelungite până la lăsarea serii. Unii s-au retras apoi spre zona în care eram cazaţi, alţii au cerut permisiunea de a vizita oraşul până la cină. Înainte de aceasta am primit vizita lui Klaas H.J. Robers – PA0KLS, care ne-a descris metode simple prin care putem atrage cât mai mulţi tineri alături de noi în practicarea radioamatorismului.

Stilul simplu, degajat şi jovial, însoţit de imagini edificatoare, a reuşit să ne capteze atenţia într-un mod cu totul deosebit. Klaas a început cu descrierea vieţii personale şi profesionale, inserând în expunere episoade atractive, subiecte tehnice, experienţe originale, proiecte realizate în anii tinereţii şi maturităţii sale. Toate acestea au constituit pentru noi un exemplu concret de promovare a radioamatorismului în rândul tinerilor. La finalul întâlnirii fiecare ţară participantă şi-a delegat un reprezentant pentru a susţine un punct de vedere despre tema în discuţie. S-au dat sfaturi, s-au pus întrebări, iar soluţiile concrete nu s-au lăsat aşteptate. Dacă la ei înfiinţarea de radiocluburi în şcoli şi universităţi, susţinerea de programe asemănătoare acestuia prin care să crească interesul pentru radioamatorism este o regulă, la noi este încă un deziderat, în care radioul este promovat cu timiditate numai la nivelul Cluburilor Elevilor din marile oraşe...

După servirea cinei ziua s-a încheiat într-o atmosferă relaxată, pe fond sonor muzical asigurat de organizatori. Nu voi uita curând această zi, mai ales că nu am irosit niciun minut şi că permanent am adăugat ceva nou bagajului meu de cunoştinţe. Chiar şi acum, după multe zile de la revenirea acasă mai configurez kitul arduino cu alte montaje şi sper ca din zi în zi să reuşesc ceva mai deosebit. Constat că am început să îndrăgesc mai mult fizica şi-mi imaginez deseori că asemenea exemple vom avea şi în şcolile din YO. Cert este că dacă nouă, tinerilor ni se oferă lucruri practice în situaţii atractive, ne vom îndrepta cu plăcere paşii spre cluburi. M-am convins sută la sută că pentru a învăţa ceva nou nu este mereu nevoie numai de pix şi hârtie...

Mihai Anghel YO9HQW

Articol aparut la 5-1-2013

6262