Nini Vasilescu YO3CCC

Motto: "Se poate trai fara radioamatorism, dar nu se merita!"

Nini: Stimata D-na Lendvai as dori sa realizam un interviu legat de activitatea D-voastra ca radioamator si mai ales in domeniul telegrafiei.

D-na Lendvai: Este o onoare deosebita sa mi se acorde posibilitatea prezentarii pe scurt a carierei mele de radioamator.

Nini: Cati ani aveati cand ati invatat primele notiuni despre alfabetul Morse? Unde ati invatat telegrafie?

D-na Lendvai: Acasa, tatal meu in timpul liber construia surse de alimentare, osciloscoape, aparate de masura, etc. La noi a fost ceva normal, ca tata sa lucreaza in atelier si in aceelasi timp sa asculta Europa Libera. La cate o masuratoare mai spectaculoasa, la punerea in functiune a unui aparat nou, intotdeauna am fost langa tatal meu si l-am ajutat si eu cu ce am putut. Dansul nu a fost niciodata radioamator, dar de la inceputuri a fost abonat la revista Radiotechnika. S-a intamplat de mai multe ori ca sa o rasfoiesc si eu. M-au interesat pozele, fotografiile despre "vanatorile de vulpi". Intre timp eu am facut sport, 3 ani am activat la Scoala Sportiva Centrala din Budapesta, unde am jucat baschet.

Nini: De ce v-ati lasat de acest sport?

D-na Lendvai: E de necrezut, dar la 13 ani am putut realiza, ca acesta este doar un lucru trecator in viata mea, deoarece in baschet poti imbatrani si atunci cum e mai departe, sa zicem la 30 de ani? Atat m-a framantat acest lucru, ca mi-a trecut definitiv pofta de trezirile matinale, de putinele reusite. Asa ca, am terminat cu baschetul definitiv.

Nini: Cu invatatura la scoala cum ati stat?

D-na Lendvai: In scoala generala am fost un elev eminent, in schimb am participat numai la concursuri de invatatura, unde nu se impart medalii. Am simtit o pofta nespusa pentru o medalie adevarata. Atunci, acest lucru mi s-a parut de neindeplinit.

Nini: Cum ati ajuns sa invatati alfabetul Morse?

D-na Lendvai: Pe tata il vizita din cand in cand un tanar cu inclinatii tehnice, mai mare ca mine cu 10 ani, cu care tata purta discutii despre tehnica pana seara tarziu. In toamna anului 1970, la Gimnaziul Stefan Intaiul, acest baiat a infiintat un cerc de radioamatori. Tata l-a intrebat daca in acest cerc nu este un loc si pentru mine. A fost. Data urmatoare Laci a venit la noi avand in mana o tastatura Morse si m-a sfatuit ca intr-o saptamana sa invat alfabetul. Literele si cifrele erau scrise pe tastatura si cred ca multi isi amintesc de acest tip de aparat. Tata cunostea alfabetul Morse inca din timpul anilor cand a fost cercetas.

Nini: Cum v-ati descurcat?

D-na Lendvai: Dupa o saptamana am putut transmite toate literele si cifrele. Sa receptionez, mai mult ca sigur ca nu am stiut, deoarece acest lucru nu se poate invata singur si intr-un interval atat de scurt. Laci tinea cursurile sambata dupa masa. Am avut emotii, cum o sa fie la club, al carui indicativ era HA5YAR – statie pentru tineret. De la inceput m-au asezat langa statia de emisie, cu lampi EL84 si a trebuit sa transmit CQ-uri. Am avut niste emotii colosale. In schimb mi-a placut enorm faptul ca semnalele mele de incepator pot fi auzite in eter. Imi amintesc ca primul QSO l-am avut cu statia OK1MXM pe 80 de metri. Sa receptionez nu am stiut, doar fiecare al zecelea semnal l-am descifrat sau poate chiar mai putin.

Nini: V-a placut atmosfera de la club?

D-na Lendvai: Atmosfera, "libertatea", multimea de statii straine prezente pe frecventa m-au impresionat in asa masura, ca m-am lipit de radioclub si peste o jumatate de an, la varsta de 14 ani am sustinut un examen de tip "A" in banda de unde scurte. Peste un an si jumatate am reusit la examen pentru treapta urmatoare "RH B", iar in 1973, la 16 ani pentru "RH C" (unde scurte clasa C). Dupa aceea am sustinut examenele de limba germana, engleza si rusa pentru radioamatori. Mai tarziu, o data cu avansarea tehnicii, cunostintele Morse le-am dezvoltat cu ajutorul benzii de magnetofon si am invatat sa receptionez telegramele cu prescurtari. Acest lucru a fost colosal de greu; o parte a semnalelor le-am decupat din revista rusesca "Radio" iar altele le-am inventat eu. Mai apoi, o data cu extinderea calculatoarelor mi-au stat la dispozitie mai multe programe de exersare Morse. Azi folosesc programul de la competitiile internationale, dar din pacate foarte rar.

Nini: V-a placut asa mult telegrafia incat ati continuat mai departe sa va pregatiti?

D-na Lendvai: Lumea muzicala, vrajita a semnalelor Morse, CQ-ul in surdina al unor statii indepartate i-au dat fetei de atunci o asemenea traire, incat i-a umplut tot timpul liber. Hi! Am dorit sa fac trafic in fiecare minut al timpului meu liber si acasa, nu numai la radioclub.

Nini: Cand ati primit autorizatia de emisie-receptie si ce indicativ v-a fost repartizat?

D-na Lendvai: In data de 7 august 1973, am primit o autorizatie individuala de emisie-receptie cu indicativul HA5BA. A fost o minune! Statia de emisie o construisem deja cu tatal meu, i-am tras si o antena rudimentara, iar la receptie aveam mai de mult un receptor militar. Am fost foarte fericita, in ziua aceea am contramandat si intalnirea cu prietenul meu de atunci, caci trebuia inaugurata autorizatia cea noua de emisie.

Nini: Familia v-a fost aproape? V-a inteles pasiunea? Dar prietenii?

D-na Lendvai: Fiindca nu am frati, grija iubitoare a parintilor mei, sprijinul lor, au facut posibil sa-mi dedic timpul liber radioamatorismului. Radioclubul a fost destul de departe de locuinta noastra, dar si asa, fiecare sambata dupa amiaza mi-am petrecut-o acolo. Mai tarziu, cand am lucrat cu aparatura mai serioasa, din cauza unor interferente TVI, BCI am intrat adesea in conflict cu vecinii, iar acest lucru a fost greu de suportat de parintii mei. De multe ori, acest subiect a devenit si conflict familial, iar parintii nu intotdeauna s-au bucurat de hobby-ul fetei lor. Fiindca am crescut in mediu radioamatoricesc si la alegerea partenerului de viata, acesta a fost prima "strecuratoare". De aceea nu am avut vreun "cavaler" neradioamator.

Nini: Ca sot ati luat tot un radioamator?

D-na Lendvai: Dupa obtinerea autorizatiei, am inceput sa lurez cu indicativul meu HA5BA si cel cu care am realizat al patrulea QSO, mai tarziu mi-a devenit primul sot. Fiindca si lui i-a placut sa concureze, problema a fost cine si in ce banda, respectiv mod de lucru, cu care se porneste intr-un concurs in eter. A fost greu de armonizat. A fost o mare rivalitatea intre noi. In 1981 la Campionatul National de Telegrafie m-am clasat pe primul loc, pe cand in SSB sotul s-a clasat pe locul al treilea. Daca ar fi fost invers, ar fi fost rau. Am fost atat de vehementa, un adevarat "revolutionar". Nu e intamplator, fiindca la 23 octombrie 1956, am vazut lumina zilei odata cu izbucnirea revolutiei de la Budapesta. Sotul actual, Péter, de aproape 20 de ani are indicativul HA5LC; inainte, a activat timp de 8 ani ca vicepresedinte al Federatiei Maghiare de Radioamatorism. Tare mult s-a stimat cu regretatul OM Vasile YO3APG. Spre norocul meu, el nu este un tip concurent, deci nu este activ de acasa si numai eu lucrez in concursuri. El sustine activitate de arbitru si este secretarul Filialei Budapesta a MRASZ.

Nini: Cand ati obtinut primul trofeu?

D-na Lendvai: In 1973 s-a organizat in Ungaria primul Campionat National de radio in mai multe domenii, la care am participat ca singura concurenta feminina si am format o echipa cu doi colegi de la club. Acolo am primit un extra premiu, care a fost primul trofeu din viata mea. Dupa aceea a urmat Cupa Buda, concurs de telegrafie viteza la care am obtinul locul al doilea. Am primit in sfarsit o medalie de care m-am bucurat foarte mult. Mi-au agatat-o de gat, ca unui sportiv adevarat! In 1974, de data aceasta in echipa, am castigat Campionatul National de radio multitlon si mi-au dat o medalie uriasa de aur. Tot in acel an si la Campionatul National de telegrafie viteza am reusit sa ma clasez pe primul loc, unde, pe langa medalie am primit in dar si o bomboniera valoroasa din portelan de Herend, dar care in aceea vreme a fost apreciata mai ales de catre parintii mei.

Nini: Care a fost cel mai valoros trofeu obtinut?

D-na Lendvai: Cel mai valoros trofeu pentru mine, au fost cele 3 medalii de la Campionatul mondial din 1977 de la Sofia, doua de bronz si una de aur. Am fost nespus de fericita ca la vremea aceea in lume eu eram cea mai buna. Acesta este un simtamant care nu se poate compara cu nimic si chiar in zilele acestea s-au implinit 15 ani de la acest eveniment. Tot asa de tare m-am bucurat si in 2006 la Campionatul European de Telegrafie sala pentru cele 4 medalii de bronz. Cu un cadou mai frumos nici ca puteam sa ma cadorisesc cu ocazia aniversarii a 50 de ani de la nastere.

Nini: In concursurile in eter ce locuri fruntase ati obtinut?

D-na Lendvai: In unde scurte concurez activ, iar aici, cel mai de pret rezultat a fost ARRL DX din 2008 la categoria SSB, unde am intrat in top 10, european 6 si mondial pe locul 8.

Deoarece posibilitatile mele de constructie a antenelor sunt destul de modeste nu pot atinge rezultate pe plan mondial la concursurile in eter si de aceea la concursul AGCW DL Happy New Year m-am clasat de doua ori pe locul 2. Am foarte multe locuri intai in: HA, CQ-WW WPX CW/SSB, CQ-WW-DX-CW/SSB, ARRL DX-CW/SSB, ca sa amintesc numai concursurile de rang inalt.

Nini: Cam cate diplome ati obtinut in intreaga D-voastra cariera?

D-na Lendvai: De-a lungul anilor am obtinut peste 100 diplome radioamatoricesti, iar numarul diplomelor de merit se ridica la cca. 500.

Intrebarea anterioara s-a referit, in fond, la trofeul cel mai interesant, iar aici trebuie sa amintesc lucrarea medaliata cu aur avand titlul "Eu si radioul", scrisa in 2005, care impreuna cu celelalte lucrari premiate au aparut si in format tiparit.

Nini: Cam cate medalii ati obtinut in total?

D-na Lendvai: Pot numai sa aproximez roadele celor peste 40 de ani, numarul medaliilor mele, de diferite culori, trece de 250. La Campionatele Nationale cuprinzand telegrafia sala si concursurile in eter am castigat de peste 30 de ori.

Nini: In familie mai aveti pe cineva care sa duca mai departe aceasta pasiune a d-voastra?

D-na Lendvai: Am un baiat, care la 9 ani cunostea alfabetul Morse, dar nu l-am putut "infecta" in totalitate. Are indicativ de receptie, a fost de mai multe ori cu noi la Friedrichshafen, a ajutat la standul MRASZ, dar nu l-a atins microbul radioamatorismul in adevaratul sens al cuvantului. In schimb, a terminat Scoala Tehnica de Telecomunicatii "Puskás Tivadar" si are pregatire de tehnician de telecomunicatii.

Nini: Stiu ca sunteti prietena cu marea noastra campioana Manea Janeta. Ce ne puteti povesti?

D-na Lendvai: Cu Janeta m-am intalnit pentru prima oara in 1980 la Moscova, la concursul "Cupa Krenkel" de telegrafie viteza. Concursul a fost organizat intr-un hotel impozant, fiecare numar de concurs s-a putut urmari pe monitoare. Mai mult, emisiunea s-a desfasurat pe scena unei sali de teatru, in auzul concurentilor experti, a antrenorilor si a conducatorilor de echipe. Toata lumea a avut emotii. Janeta a fost tot timpul in fata mea, recunosc, e o concurenta mai buna decat mine. Ea se antreneaza foarte mult si are emotii enorme inainte de fiecare concurs. Proba ei preferata este Morse Runner, la care a obtinut titlul de campion mondial. Ultima data ne-am intalnit in Italia in 2008, atunci din pacate n-am mai urcat pe podium. Janeta este o concurenta echilibrata, ma gandesc ca isi va da toata silinta ca sa obtina un rezultat bun la Campionatul European din Elvetia care va avea loc in a doua jumatate a lunii octombrie. Ii doresc sa stea din nou pe podium si sa-i straluceasca cat mai luminos medalia. O marita. Este o adevarata sportiva.

Nini: Cu ce va ocupati ca membra a presedentiei Federatiei, Filiala Budapesta?

D-na Lendvai: Din noiembrie 1989, deci de 23 de ani sunt membra a presedentiei filialei Budapesta, a Federatiei Maghiare de Radioamatorism. Domeniul meu de activitate sunt undele scurte, respectiv telegrafia sala.

Este o onoare, ca din vointa majoritatii sa stai langa o sarcina, o cauza, sa o reprezinti, luand in considerare posibilitatile, a te angaja sa actionezi pentru ea, toate acestea in timpul liber, dupa orele de serviciu, fara rasplata, binenteles.

Din 1990, anual organizam Campionatul de telegrafie sala din Budapesta, iar din 1994 in aceeasi locatie, Scoala Tehnica de telecomunicatii "Puskás Tivadar".

Nini: Cine va ajuta? pentru ca banuiesc ca nu faceti singura totul.

D-na Lendvai: Pentru organizarea concursului am in ajutor o echipa de arbitrii cu care conlucrez foarte bine, beneficiind de un sprijin informatic corespunzator. Ca sponsori avem revista "Radiotechnika" si Scoala tehnica. Publicatiile, alte documente, formularele pentru telegrame, textele de transmis, le formulez si tiparesc la locul de munca. La concurs participa majoritatea membrilor din domeniu. Acestia, impreuna cu arbitrii sunt cam 60–70 persoane. Concurentii si arbitrii sunt serviti cu sandviciuri, racoritoare, apa minerala si cafea. Logistica necesara o rezolv tot eu, de asemenea procurarea medaliilor si a diplomelor. Pe langa acestea bineinteles ca particip si la concurs.

Nini: Ce alte activitati mai aveti?

D-na Lendvai: In domeniul undelor scurte, coordonez Campionatul de unde scurte BUDAPESTA. Prin acest concurs omagiem unirea celor 3 localitati separate in trecut: Pesta, Buda si Obuda; la 17 noiembrie 1873 este ziua de nastere a Budapestei. Cele 23 de sectoare din capitala, constituie multiplicatorii, plus statia speciala a Filialei Budapesta a MRASZ, HG5BP. Concursul este foarte scurt, 2 x 24 minute, modurile de lucru utilizate CW si SSB.

Nini: Ce alte sarcini mai aveti in presedentia Filialei?

D-na Lendvai: Munca de presedentie se intregeste cu organizarea intalnirilor, a sedintelor, cu prezentarea referatelor la sedintele comune, pastrarea legaturii cu conducerea sportiva a capitalei si altele, probleme mai putin interesante, dar cu atat mai greu de realizat.

As mai aminti, ca din 2010 sunt membra si a presedentiei federatiei pe tara, a MRASZ-ului. Consider o onoare deosebit de mare, ca pot sa fiu membra a acestei presedentii formata din 7 persoane. Si aici, domeniul meu de activitate este telegrafia de sala si asigurarea schimbului de maine. Atragerea tineretului spre radioamatorism este un punct nevralgic in viata fiecarei federatii. Ce face atractiva activitatea de radioamator? Sunt sigura ca aceasta este intrebarea cea mai grea si greu de raspuns in zilele noastre.

Nini: Care sunt competitiile la care mai participati si in prezent?

D-na Lendvai: Am amintit Campionatul de telegrafie sala Budapesta - Puskás Tivadar. In afara de aceasta mai sunt 2 concursuri de telegrafie sala. Una este Cupa "Jászszentlászló", unde trans-miterea cifrelor, respectiv a literelor, se face numai cu tastatura manuala. Apoi este Campionatul National de telegrafie sala.

De asemenea coordonez si pregatesc echipa Radioclubului "Puskás Tivadar" HA5KHC pentru a participa la competitiile de telegrafie sala. Este imbucurator ca 14 radiotelegrafisti sunt membrii ai acestui club. Anul trecut aceasta echipa a reusit sa castige Campionatul national, categoria pe echipe.

Nini: Ce radioamatori romani ati cunoscut?

D-na Lendvai: In mod deosebit as dori sa ma referer la persoana lui Radu Bratu YO4HW, cu care am fost in relatii prietenesti de zeci de ani. Nu pot sa uit activitatea sa plina de sacrificii la Campionatul mondial de telegrafie sala din 2001 de la Constanta, umorul sau, calitatile sale profesionale deosebite. A stimat ungurii. Din pacate, chiar de 10 ani a plecat dintre noi. Intotdeauna ma gandesc cu mult respect la dansul.

Nini: Pe fostul Secretarul general al Federatie noastre l-ati cunoscut?

D-na Lendvai: Anul acesta, de 1 ianuarie am aflat vestea uluitoare, ca Secretarul general al FRR, Vasile Ciobanita YO3APG, a plecat dintre noi. Vestea trecerii sale in nefiinta m-a zguduit personal, ca si pe membrii MRASZ (Federatia Maghiara de Radioamatorism) si intreaga societate radioamatoriceasca.

Nini: Cand l-ati cunoscut?

D-na Lendvai: Ne-am cunoscut pe la inceputul anilor 90, la o intalnire "Burabu" de la Budapesta, la care in fiecare an soseste o numeroasa echipa din YO. Acola am avut ocazia sa facem schimburi de opinii. Vasile a fost foarte mandru de rezultatele sportivilor romani la telegrafie sala, caci de mai bine de 15 ani, dupa cele 2 mari puteri, selectionata Bielorusiei si a Rusiei, sta in mod stabil pe locul 3 selectionata nationala a Romaniei! Da-ti-mi voie sa prezint felicitarile mele pentru aceasta performanta. In 1999, la invitatia celui care a fost Secretar general, am participat la Simpozionul national al radioamatorilor de la Baia-Mare. Acolo, un post de televiziune comercial local a realizat un reportaj cu mine, pe care am avut posibilitatea sa-l ascult pe viu. Intalnirea s-a desfasurat intr-o atmosfera foarte placuta. Nici pana azi nu uit ospitalitatea si primirea deosebita.

Nini: Unde l-ati mai intalnit?

D-na Lendvai: La Friedrichshafen, cu ocazia expozitiei HAM RADIO, zilnic am petrecut mai multe ore impreuna, standurile celor 2 tari fiind apropiate unul de celalalt. Vasile a gasit tonul potrivit cu toata lumea, intotdeauna a avut cate un compliment dragut, cate o tuica cu adevarat renumita. Ce gust placut a avut aceea licoare! Doamne! La ultima intalnire, in vara anului 2011, inainte de moartea sa cu jumatate de an, l-am vazut mai palid, dar atunci nu i-am acordat importanta acestui lucru. Dispozitia sa a fost aproape invariabila. I-am facut cadou almanahul actual al Radiotehnicii la care sunt redactorul rubricii "CQ de HA/HG". M-a rugat sa ii scriu o dedicatie, apoi am ciocnit un paharel. Atunci nu am banuit ca era pentru ultima oara...

Anul acesta la Friedrichshafen, la standul FRR am aprins o lumanare in fata fotografiei sale inramate. Spiritual a fost intre noi si va ramane mereu. Odihneste-te in pace draga Vasile!

73 & 88 Lendvai Klára, HA5BA

Interviul a fost realizat pe 14 octombrie 2012.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 16-11-2012

6698