Victoria Olaru (Nora), YO4AYL si Gheorghe Andrei Radulescu, YO4AUP

Cap 5.1 Panoul din spate, tuburile

Fig. 01 Racirea cu 17m³ / h.

Revin cu un comentariu facut anterior, atunci cind am vorbit despre racirea tubului ГУ-74Б. O putere [key down] utila RMS de 750 W, furnizata de un tub ГУ-74Б in clasa AB1, la un randament de 60% inseamna o putere disipata de 500W si un input de 1,25 kW Daca acelasi amplificator lucreaza in regim SSB cu compresor de dinamica pe modulatie, puterea utila RMS livrata este putin sub 500 W, puterea disipata este de 350W si inputul este de 850W.

In regimul de 350W disipatie pe anod, cu aer de racire la 30 °C, un debit de aer de 17m³/h face ca temperatura anodului sa fie de 180 °C, in timp ce pentru 450W putere disipata, acelasi debit de aer de 17m³/h, tot la 30 °C, fac ca temperatura anodului sa ajunga la limita superioara, adica la 200 °C. Asadar ventilatoarele alese asigura regimul termic cerut de tuburile ГУ-74Б in functionare intermitenta in SSB si CW .

Fig. 02 Ventilatoarele ca exhaustor de panou

Fig. 03 Cubul vazut din spate

Tubul de aer, este o piesa mai pretentioasa ca executie, care necesita ca material brut o bara cu diametrul de 120mm, din material electroizolant termorezistent [Teflon, Duramid sau chiar Textolit. Textolitul ofera avantajul ca blocul de dimensiunile necesare poate fi realizat prin suprapunerea si lipirea unor placi mai subtiri. Dupa smirgheluirea suprafetelor, lipirea poate fi facuta cu "picatura ce lipeste, nimic nimic nu dezlipeste" – Poxipol. Nu stiu cu ce se poate lipi teflonul !? ] . Desenul de executie pentru o varianta de tub de aer ce se monteaza pe socluri ca acelea folosite de mine [cu condensator inelar pentru grila ecran inglobat in soclu] este redat in figura 04. Exista si socluri originale, din bachelita, care au tubul de aer in furnitura . [ Vezi Fig. 04.1 Soclu original din bachelita].

Fig. 04 Tubul de aer - desen de executie

Fig. 04.1 Soclu original din bachelita

Executia tubului presupune accesul la un atelier de strungarie.

Se poate incerca executia tuburilor de aer si din material polimerizat armat cu fibra de sticla [polimedrizare in matrita] Tubul de forma conica se toarna in forma sau se fasoneaza pe un sablon, dupa care, imediat, cit este inca moale, se stringe intr-o matrita, pentru ca materialul sa polimerizeze in forma definitiva. Sablonul si matrita se pot executa din ipsos de modelaj [face priza mai lent] sau din ipsos obisnuit de constructii. Matrita trebuie sa fie prevazuta cu gauri pentru evacuarea in timpul stringerii a materialului in exces. Dupa intarirea materialului [la sfirsitul polimerizarii] matrita se sparge iar tubul executat se finiseaza cu pila si cu smirghel fin sau chiar la strung. Suprafata interioara, in contact cu curentul de aer, se va slefui cit mai fin cu putinta. In final se executa gaurile de prindere folosind soclul lampii ca sablon.

Pentru executia miezului pe care se modeleaza tubul de aer si a matritei in care se va presa acesta, este nevoie de un tub de aer confectionat din orice material [lemn] care sa fie sablonul in jurul caruia se va intari ipsosul. Am executat doua matrite pentru doua tuburi de aer, asa cum se vad in figurile urmatoare:

Fig. 05 Model

Fig. 06 Sablon interior

Fig. 07 Sablon exterior

Fig. 08 Doua matrite

Fig. 09 Matrita gata de stringere

Fig. 10 Doua matrite asamblate

Oricare varianta este buna. Pentru varianta definitiva a liniarului, care se vede in fotografiile urmatoare, am executat alte doua tuburi de aer din Duramid. O data ce am avut tuburile de aer am putut trece la asamblarea panoului din spate.

In interiorul cutiei cubului, pe fata interioara a panoului, se monteaza camerele de aer, soclurile, tuburile de aer si condensatorii de cuplaj cu anozii lampilor.

Fig. 11 Fata interioara a panoului din spate

Camerele de aer, in interiorul carora se gasesc legaturile la soclu, sint executate din doua carcase patrate de ventilator, de 12V, recuperate de la ventilatoare scoase din uz, din material plastic, cu dimensiunea de 120 x 120 mm x 25 mm. Pe aceste carcase se monteaza o foaie de circuit placat in care se decupeaza un orificiu central pentru montarea soclului si a tubului de aer.

Fig. 12 Tuburile de aer montate

O mentiune speciala este aceea ca soclurile folosite de mine au montat din fabrica un condensator inelar de 14nF / 1000 V pentru decuplarea in RF a grilei ecran, si de aceea, partea metalica a soclului trebuie sa faca contact electric foarte bun cu sasiul [ nivelul de potential zero al circuitului de radiofrecventa]. Am lipit o platbanda metalica [tabla din alama] de fiecare soclu si capeteleacestora, cositorite impreuna sint strinse de panou cu un surub M4.

Fig. 13 Conexiune de la Cg2 la masa.

Conexiunile prin care se alimenteaza filamentele, catodul, grila de comanda si grila ecran se trec, pentru fiecare lampa, prin peretele camerei de aer spre conexiunile soclurilor lampilor.

Fig. 14 Trecerea conexiunilor prin camera de aer

Fig. 15 Conexiuni la soclu

Ordinea de montaj a panoului din spate poate fi urmatoarea:

• Se asambleaza camerele de aer, soclurile si tuburile de aer pe fata interioara a panoului posterior.
• Cu panoul din spate tinut orizontal, se trec prin gaurile practicate in peretele inferior al camerelor de aer cele 2 x 4 fire pentru alimentarea filamentelor, catozilor, grilelor de comanda si a greilelor ecran si firul pentru alimentarea ventilatoarelor. Se asigura aceste fire pentru a preveni iesirea lor din camera de aer.
• Se monteaza panoul din spate la pozitie, cu suruburile de prindere in sasiu.
• Se revine pe partea interioara a cutiei amplificatorului si se conecteaza cei doi condensatori ceramici de 4.7nF / 12kV la socurile anodice de radiofrecventa.
• In spatele sasiului se fac conexiunile la socluri.
• Se monteaza ventilatoarele si se conecteaza alimentarea lor.

Cu acestea, panoul din spate este gata montat.

Fig. 16 Gata pentru prima punere sub tensiune - Vedere de sus

Am ajuns la un punct care totdeauna necesita un moment de respiro, un moment in care ma opresc un pic. Este momentul cind voi cupla prima data inalta tensiune, in montajul fara lampi.

Si mai verific inca o data montajul facut pina acum, apoi voi porni alimentarea ventilatoarelor si a filamentelor, voi verifica functionarea comutatorului QRO / Stand-by si a PTT-ului, voi porni redresorul de inalta tensiune. Daca nu sare nici o siguranta, este ok, daca nu, dreg ce s-a ars si mai incerc odata. Daca este ok, au trecut emotiile si merg mai departe.

Si acum prima punere sub tensiune fara lampi, cu redresoarele in gol ..... Super, n-a plesnit nimic !!! Se merge mai departe!!!

Intii si intii se intrerupe alimentarea redresorului de inalta tensiune si se asteapta descarcarea condensatoarelor electrolitice prin rezistentele de egalizare. Dupa ce tensiunea a scazut la zero[citirea pe voltmetru], pentru siguranta se si scurtcircuiteaza inalta tensiune

Pentru urmatoarea etapa de verificare a montajului, se simuleaza prezenta lampii in schema pentru a vedea cum functioneaza alimentarea in curent continuu. Am facut urmatorul "simulator":

Fig. 17 Simularea prezentei lampii in montaj

Regulatorul de tensiune de negativare nu se poate introduce in acest circuit de test. Sarcina alcatuita din becuri are o rezistenta de cca 4kΩ / 1000W. Daca se inseriaza aceasta rezistenta cu regulatorul de tensiune de negativare cind PTT-ul trece in pozitia "stand – by", adica atunci cind se introduce in circuit rezistenta suplimentara de 10kΩ, "curentul anodic" ar deveni de cca 150 mA, si ar dezvolta prin aceasta rezistenta o putere de peste 200W, fapt care ar duce practic la pulverizarea instantanee a acestei rezistente. [daca ar fi lampa in montaj, aceasta ar functiona ca un intrerupator datorita cresterii negativarii pina la blocarea ei; nu este lampa, nu apare efectul de taiere al curentului anodic ca urmare a cresterii negativarii, curentul reducindu-se de la 500mA numai pina la 150 mA si se arde rezistenta]. Regulatorul de tensiune se testeaza cu un redresor separat cu tensiunea mai mica decit tensiunea Uce0 a tranzistorului folosit ca regulator. [Uce0 = 250 V la MJH11021]. Regulatoarele tensiunii de negativare le voi testa din nou, separat.

In schema simulatorului se observa faptul ca pentru a putea masura curentului de grila 1 simultan cu ceilalti curenti fara a utiliza un redresor suplimentar, rezistenta de 60 kΩ este legata intre G1 si G2 si ca pentru aceasta testare a trebuit sa inversez legaturile la ampermetrul indicator al curentului de G1. Dupa test se reface legatura corecta la ampermetrele Ig1.

In aceasta schema instrumentele din panoul XXI ar trbui sa indice urmatoarele valori: Ia1 = aprox 500mA, Ig1 = putin sub 5mA, Ig2 = putin sub 10mA acest curent fiind suma dintre curentul Ig1 si curentul determinat de a doua rezistenta de 60kΩ legata intre G2 si linia de -1200V. Deoarece panoul cu becuri este imprumutat si afara sint -18°C, am improvizat o noua ghirlanda de becuri, pe care, pentru usurinta manevrarii le-am lasat in cutiile originale de carton, si pe care le-am lipit cu banda adeziva pentru a forma un box. Simulatorul se vede in figura 18 urmatoare.

Fig. 18 Simulatorul

Rezistentele stau pe masa, boxul cu ghirlanda de becuri sint pe liniar iar conexiunile pentu punctele G1 si G2sint duse in spate, fiind facute direct la soclurile lampilor, dupa ce am demontat ventilatoarele. Rezistentele si becurile se monteaza intii pentru T1 si apoi pentru T2.

Si acum prima punere sub tensiune a simulatorului, fara lampi, ..... Super, n-a plesnit nimic !!! Se merge mai departe!!! Se demonteaza "simulatorul " si se introduc lampile in socluri si se porneste incalzirea filamentelor si dupa 3,5 minute inalta tensiune.

Ar fi trebuit sa pot sa scriu ca mai sus "Super, n-a plesnit nimic !!! Se merge mai departe!!!"

Dar nu a fost sa fie asa !!! Un traznet si s-au dus sigurantele. Dar oare numai atit? Lampile au patit oare ceva ???

Acum incep sa iasa la iveala atit greselile de montaj cit si greselile de proiectare facute pina acum.

Dec. 2011 – Mar. 2012

Victoria Olaru (Nora), YO4AYL si Gheorghe Andrei Radulescu, YO4AUP 

Articol aparut la 25-10-2012

10394