Nini Vasilescu YO3CCC

YO8AXP: Sunt nascut chiar in "luna a noua" a anului 1952, in comuna Hamcearca, judetul Tulcea. Tata, Ghiorghe, era nascut si el in aceeasi localitate. Mama, Maria, intr-un sat vecin, Balabancea. Prima mea amintire din aceasta viata este aceea ca stateam, infasat, in curtea frumoasei si trainice case cu barne din stejar a bunicilor dinspre mama, culcat intre flori de musetel. Eram impresionat de parfumul intens al acestor plante si de sutele de bobite de roua, din jurul meu, care straluceau in culori diferite. Discul soarelui se ridica, imperceptibil, de dupa dealurile impadurite de la rasarit. Inca nu implinisem un an de viata. In anul urmator, 1953, familia mea s-a mutat in Tulcea.

YO3CCC: Povesteste-mi te rog mai mult despre Hamcearca.

YO8AXP: Hamcearca este o localitate pe care arhelogii o considera ca a fost o vatra straveche de olari, indeletnicire de la care provine si denumirea sa. Se afla la doar cinci kilometri de Niculitel, o localitate mult mai cunoscuta, datorita intinselor sale culturi viticole. De multa vreme, in Hamcearca locuiesc in buna pace romani si ucraineni, care, adeseori, se mai si inrudesc. Cei mai in varsta tin traditiile religioase crestine “pe vechi”, “pentru ca asa au apucat de la stramosi”.

YO3CCC: Populatie turca aveati in zona?

YO8AXP: Balabancea a avut pana dupa cel de al doilea Razboi Mondial, alaturi de populatia romaneasca, si o minoritate turca, care insa a emigrat in Turcia, ramanand doar cativa batrani, atasati sufleteste profund de aceste locuri. Si acestia s-au stins prin anii ’50. Un unchi, mos Petcu, frate cu bunica dinspre mama, pe care ii numeam “Sfantul Petru”, pentru ca avea infatisarea aleasa a unui sfant, om inzestrat cu o mare putere de invatatura si cu memorie extraordinara, invatase limba turca si le citea ziarul, la cafenea, turcilor. Acestia erau in marea lor majoritate analfabeti si il tineau la mare cinste. Fiind un autodidact perseverent, acumulase multe cunostinte si informatii, astfel incat a fost de un mare ajutor pentru echipele de topometri care au explorat zona la inceputul secolului al XX-lea. Acestia nu au crezut niciodata ca mos Petcu avea doar doua clase primare, pe care le facuse la Ramnicu-Sarat, intr-un popas prelungit spre Dobrogea. Pe atunci, in secolul al XIX-lea, scolile erau foarte rare iar mocanii ardeleni, aflati in transhumanta, aveau putine momente de ragaz si pentru invatatura mai multa. Oare unde ar fi ajuns un astfel de om daca ar fi trait intr-unul din centrele culturale ale tarii?

YO3CCC: Cum se prezinta relieful si vegetatia in zona respectiva?

YO8AXP: Cele doua localitati, aflate la distanta de circa cinci kilometri, sunt situate pe versantii unor dealuri impadurite care flancheaza, pe directia nord-sud, valea Taitei, un rau care izvoraste dintre rocile stravechi si adeseori sfaramicioase ale acestui lant de munti erodati si decazuti din maretia lor de acum cateva sute de milioane de ani, veritabil dragon batran si adormit. Pana acum peste o suta de ani in urma, peste aceste locuri domneau paduri seculare uriase dar, progresiv, o parte din acestea au fost defrisate, facand loc exploatatiilor agricole. Ca urmare, clima a devenit mai secetoasa. Totusi, mai sunt inca suprafete mari de paduri de foiase, printre care se remarca si intinse paduri de tei, atractie maxima pentru apicultori.

YO3CCC: Ce raritati in domeniul plantelor sunt prin zona?

YO8AXP: In afara de diverse specii de arbori si arbusti, poti intalni si diverse specii de plante medicinale, cu dimensiuni mai mari decat in alte locuri. Ghioceii din padurile de la Niculitel ajung in toata partea de est a tarii, pana la Iasi si, poate, chiar mai la nord. Acestia se disting prin inflorescenta lor mai bogata si parfumul mai intens. In aceste paduri au supravietuit pana acum cateva zeci de ani specii rare de plante, relativ la altitudinea locurilor, mie fiindu-mi harazit sa descopar trei exemplare de floare de colt, prin anul 1968.

YO3CCC: Dar ca animale?

YO8AXP: De asemenea, au fost vazute exemplare uriase de serpi, care au generat intamplari si povestiri, aparent de necrezut. Bunica Despina, dinspre tata, mi-a relatat mai multe fapte reale, traite de oameni din partea locului. Chiar si eu am intalnit o data, pe la inceputul unei luni de iulie, un sarpe gros de peste cinci centimetri, ce traversa o poteca ingusta dintre un lan de grau copt si via bunicilor, aflata atunci la C.A.P., la care mersesem la prasit. Corpul sau se misca prin unduiri in plan vertical, cu amplitudinea de circa 30 cm, si nu am putut sa-i apreciez lungimea pentru ca avea atat capul cat si coada ascunse in vegetatie. Terenul era in panta, eu eram in alergare si m-am trezit pe neasteptate in fata cu acea reptila. Nu am avut decat sa sar peste ea si sa-mi contitui fuga. La scurt timp m-am intors cu bunicul Ion, care era in apropiere, si, inarmati cu sape, am cautat in vie, dar sarpele se facuse nevazut.

YO3CCC: Banuiesc ca sunt niste peisaje foarte frumoase.

YO8AXP: Cei care sunt mai atenti la darurile naturii din acesti muntii ancestrali pot surprinde, in special in lunile de iarna, combinatii cromatice de o frumusete fantastica, degajate de plantele uscate, ce nu pot fi intalnite in alte parti ale tarii. Este o natura solara, care isi manifesta existenta si pe timpul iernii, modeland acumularile de energii estivale si reradiindu-le cu generozitate atunci cand prezenta diurna a soarelui este mai redusa. De aceea, Dobrogea a fost agreata si frecventata intens de catre marii pictori romani. A fost si inca mai este un mediu excelent de inspiratie pentru artele plastice.

YO3CCC: Unde ti-ai petrecut copilaria?

YO8AXP: Pana a merge la scoala si, apoi, in vacante, mi-am petrecut mult timp la tara. Am colindat imprejurimile si m-am desfatat din plin cu frumusetile naturii locurilor. Toamna, la culesul viilor, strugurii se zdrobeau in lin cu picioarele. De la batrani am aflat cateva povesti despre tuneluri secrete, ulcele cu galbeni descoperite in acestea sau in pamant, dar si despre fiinte fantastice, un fel de valatuci de fum care se rostogoleau pe campuri, speriind si fugarind seara oameni si animale. Am mers, cu picioarele goale, impreuna cu veri de-ai mei si alti copii, cu pasarile si animalele pe miristi sau pe pajistile de la poalele padurilor, am luat parte si la diverse lucrari agricole si am cunoscut o multime de oameni. De asemenea, am cunoscut si viata grea a taranului, mai ales dupa colectivizare, cand fiecare lucra mai intai pamanturile pe care le avusese, ramanand atasat puternic sufleteste de acestea. Pentru ele platise inainte un pret mare iar acum se afla la cheremul “brigadirilor”. Ba inca mai plateau si datoriile acumulate din investitii gresite, facute de presedinti nevrednici de C.A.P., proveniti dintre activistii vremii. Cu toate acestea, populatia era inca numeroasa si satele manifestau un potential de viata intens.

YO3CCC: Acum, acele locuri sunt tot la fel de animate ca si atunci?

YO8AXP: Treptat, prin plecarea tinerilor la oras si trecerea in nefiinta a celor varstnici, au inceput sa se vada din ce in ce mai multe case abandonate si degradate. Linistea s-a instalat treptat. In zilele de azi, trecand prin aceste localitati, intalnesti oameni rar. La fel si pe terenurile agricole. Sunt multe terenuri abandonate de catre proprietari, pe care le lucreaza ilegal unii arendasi. In afara unui drum judetean asfaltat de mult timp si degradat pe alocuri pe distante si de cate 5-6 km, care taie localitatile, restul strazilor sunt deplorabile, mai ales cele aflate in panta. Proiectul de refacere a drumului judetean este stopat din motive politice, desi parcursese si faza de licitatie. Un primar tanar si destoinic, reales de catre localnici, se lupta cu indarjire sa continuie lucrarile intrerupte la jumatate. Deoarece nici un om nu se naste singur ci are in umbra existentei sale, in afara de parinti, si o seama de stramosi, care, cu totii, cu voie sau fara voie, i-au imprimat si amprente ce ii influenteaza manifestarile fiintiale, voi spune si cate ceva despre ai mei.

YO3CCC: Ce-mi poti spune despre bunica dinspre mama?

YO8AXP: O parte dintre radacinile familiei mele dinspre bunica Maria, dupa mama, se intind inspre Fagaras, de unde au venit cu turme de mii de oi in Dobrogea, in secolul al XIX-lea, ca sa scape de persecutiile din acea vreme exercitate asupra romanilor. In aceasta ramura, ce purta romanticul nume de Dumbrava, au fost numerosi barbati vrednici care, printre altele, au luat parte si la Razboiul de independenta din 1877, si care s-au intors acasa cu multe decoratii, ca recunostere a bravurii lor. Ulterior, un unchi, frate al mamei, care in copilaria sa a fost un fel de Nica a Petrei, probabil aflat sub influenta povestirilor celor batrani, a “regizat” cu naivitate infantila un joc de-a razboiul si le-a imprastiat la copiii din sat. Strastrabunicul meu ardelean a trait 115 ani, a fumat lulea toata viata si inca a mai mers calare in ultimul sau an de viata, 1907. Bunica Maria a fost o femeie frumoasa si apriga, excelenta gospodina si mama a opt copii. Viata ei a fost umbrita, in a doua parte a vietii, de faptele uneia dintre nurori, care au determinat-o sa-si paraseasca propria casa si sa pribegeasca, pe rand, pe la ceilalti copii ai sai. S-a stins la Tulcea, in casa noastra.

YO3CCC: Dar despre bunicul dinspre mama?

YO8AXP: Bunicul dinspre mama era nascut in fostul judet Tutova si provenea dintr-o familie instarita. Terminase seminarul teologic. Era un om educat dar a preferat sa activeze ca simplu notar in judetul Tulcea. In primul razboi mondial a fost luat prizonier de bulgari, in incercarea lui de a-si salva familia si arhiva primariei. A fost deportat inspre Serbia, unde a supravietuit doi ani, printre altele cu balega de vaca pe jar. Ulterior, dupa eliberare, a venit la Iasi, unde era retras guvernul Romaniai, si a fost angajat ca sef al unei serviciu important, apoi si-a dat demisia si a plecat in Dobrogea, pentru a-si recupera familia. A ramas notar pana la sfarsitul vietii sale, survenit in anul 1950, si a evitat sa se implice in activitati politice. Bunicul a fost foarte apreciat si respectat de catre autoritatile judetene din vremea sa. In mai multe randuri, familia sa a insistat sa revina in tinuturile natale si l-a improprietarit cu imobile valoroase. Bunicul Jan Cojan nu s-a lasat induplecat de aceste stimulente si si-a continuat viata la tara, in frumoasele locuri nord dobrogene. Toate acele bunuri au fost pierdute, deorece, dupa 1990, intervalul de timp acordat pentru intrarea in posesie a fost foarte redus iar mama nu a putut sa se deplaseze de la Tulcea la Husi, tatal meu fiind grav bolnav.

YO3CCC: Sa trecem la bunicul dinspre tata.

YO8AXP: Bunicul Ion, dinspre tata, era fiu de taran din judetul Dambovita, venit in Hamcearca prin anul 1904, cand avea varsta de doi ani, insotindu-l pe fratele sau mai mare, Petru, care avea 19 ani. A fost vorba de o improprietarire si au ramas pana la sfarsitul vietilor lor in aceasta localitate. Bunicul avea o minte ascutita si un umor fin, de care facea caz atunci cand avea o parere contrarie sau trebuia sa te dojeneasca. Cu o tinuta atletica naturala si echilibrata si de inaltime mai curand moderata, te privea cu o expresie calma si benefica. Nu ai fi intuit prin ce greutati trecuse in viata sa, mai cu seama in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in care luptase de la inceput la sfarsit, la arma pontonierilor. Fusese ranit de doua ori si, tot de atatea, venise acasa pentru refacere. Avea si doua decoratii. Nu povestea despre grozaviile traite in razboi, dar, la insistentele mele repetate, cu lacrimi in ochi, mi-a spus doar atat: “cand am trecut Prutul, acesta era in doua cu sange”. Nu a reusit sa obtina o modesta pensie pentru care avea vechimea necesara, pe motiv ca arhiva primariei “arsese”.
Ai mei m-au anuntat dupa inmormantare sa. Moartea bunicului Ion, survenita dupa o afectiune pulmonara galopanta, pe care nu a avut cine sa i-o trateze, nefiind cadre medicale la acea vreme in sat, m-a prins la Timisoara si mi-a declansat lacrimi in ochi pentru disparitia prematura si viata sa chinuita, dar devotata familiei si tarii. Fiica sa cea mare, Ioana, a avut un sfarsit dramatic, in iarna anului 1946. Era casatorita in Basarabia si avea o fetita in varsta de cateva luni. Impreuna cu sotul ei si copilul, au trecut Dunarea pe sloiuri, pentru ca nu mai putusera suporta regimul de viata instaurat in aceasta regiune istorica a Romaniei de catre autoritatile sovietice. In timpul traversarii a fost ranita mortal de granicerii sovietici care, si ei, au venit pe malul drept, si i-au luat pe toti trei. Nu s-a mai putut afla nimic despre soarta copilului si a tatalui.

YO3CCC: Te rog sa spui cate ceva si despre bunica dinspre tata.

YO8AXP: Bunica Despina, devenita monahia Denisia spre sfarsitul vietii, a fost o fiinta benefica, stiutoare de multe leacuri naturiste si care era foarte apreciata de consateni si pentru priceperea ei in ale gastronomiei. Printre altele, cunostea si terapia de contracarare a veninului de sarpe. Era deseori invitata sa pregateasca mesele pentru diverse evenimente locale. Mai mult timp a fost solicitata sa aiba grija copiilor de la gradinita. Bunica Despina mi-a povestit multe intamplari fantastice ce au avut loc in zona. Traind cu senzatia ca bunicii sunt nemuritori si ei, regret ca nu mi-am notat nimic din cunoasterea ei. A fost o fiinta impaciuitoare care a inteles foarte bine multe dintre legile divine. Am ajuns in sat in ziua inmormantarii ei. Aspectul neted si senin al fetei ei imi apare si acum in minte. Cand i-am sarutat mainile, incrucisate pe piept, am simtit o usoara arsura pe buze. Alaturi, un preot tinerel, purta sub sutana blugi. M-am uitat cu o anume semnificatie la el si s-a inrosit la fata. Doua dintre cartile ei bisericesti, tiparite in secolul al XIX-lea, au ajuns la mine si asteapta sa fie reconditionate.

YO3CCC: Acum, povesteste-ne despre tatal tau.

YO3CCC: Tata era un om de marime mijlocie dar poseda o forta fizica fara egal. Aceasta se datora poate si muncii teribile pe care a depus-o din copilarie si apoi ca adolescent, fiind cel mai mare dintre baieti. Pe durata celui de al razboi mondial, bunicul fiind pe front, tata s-a ocupat de toate muncile agricole, injugandu-se adeseori la plug, alaturi de cal. A supravietuit 25 de ani unei interventii chirurgicale de patru ore pentru o tumoare la cap, operatie facuta de o echipa de medici coordonata de renumitul profesor Arsene. Dupa cateva ore, tata se deplasa singur pe scari iar asistentele il pazeau sa nu fumeze si sa nu citeasca. Se spunea ca din cinci pacienti, doi decedau, doi ramaneau paralizati si doar cate unul mai misca in front. Despre operatia sa am aflat doar cand am ajuns acasa, dupa o sesiune de examene din acel an. Eu si sora mea eram studenti la Iasi. Parintii nostri nu au dorit sa ne tulbure. Am fost surprins sa gasesc prin podurile caselor bunicilor multe manuale scolare din perioada anilor ’35-’45 si am aflat ca tata era singurul elev din sat care mergea la scoala, prin propria lui vointa, in clasele a sasea si a saptea. Mai tarziu, tata si-a facut studiile liceale in Tulcea, dupa mutarea familiei noastre in acest oras. Inainte de casatoria cu mama, tatal meu a fost admis la Scoala militara de transmisiuni din Sibiu, pe care nu a mai avut ocazia sa o termine, fiind exclus din motive obscure. Banuiesc ca adevaratul motiv era legat de faptul ca bunicul participase si la razboiul din est.

YO3CCC: Si nu in ultimul rand, despre mama ta.

YO8AXP: Mama, acum in varsta de 88 de ani, a fost toata viata sa o fiinta energica si generoasa, cu minte agera si mare abilitate de comunicare. Nu puteai sa nu remarci lista nesfarsita de persoane pe care le cunostea. A crescut trei copii cu devotament dar si cu asprime. Scoala era pricipalul obiectiv pentru noi. Este o mare incantare sa o asculti povestind despre oameni si intamplari de alta data. Fata i se transfigureaza si nu poti sa nu intri cu ea in filmele pe care le traieste din amintiri. Avand ca sprijin un instict inascut de fin observator, talentul sau de povestitor aduce din memorie in lumina numeroase personaje, fiecare fiind evocat cu detalii suficiente pentru a prinde viata si culoare in imaginatia ascultatorului.

YO3CCC: Cum ai aflat despre undele radio?

YO8AXP: Era aproape imposibil sa nu fi aflat despre despre existenta undelor radio, deoarece in anii '50 aparusera radioreceptoare de radiodifuziune si de televiziune. "Misterele" erau mari: cum puteau incapea in cutiile aparatelor, printre altele, fiinte, orchestre si masini diverse, care produceau sunete sau se miscau? Fara a avea cunostinte elementare de radiotehnica, primul impuls a fost acela de a realiza antene pentru un radioreceptor de radiodifuziune cu detector din cristal, de productie sovietica. Multe zeci de metri de sarma am sacrificat pe altarul ignorantei. Am mai trecut pentru o durata scurta si pe la casa pionierilor, pe la cercul de electronica, intr-una din clasele primare. De atunci mi-a ramas in memorie parfumul de colofoniu incalzit. Mai tarziu, am reusit sa-mi cumpar un tranzistor tip EFT 317, pe care l-am folosit ca detector pentru emisiunile de radiodifuziune, la capatul unei antene filare de circa 90 de metri. Din nefericire, sarcinile electrostatice, acumulate in sirma, au respectat legile fizicii si au cauzat decesul ireversibil al bietului dispozitiv pentru care facusem destule sacrificii pentru a-l achizitiona. Pe vremea aceea, tranzistoarele erau foarte scumpe.

Desigur ca, mai multe despre undele radio, am aflat de la lectiile de fizica, la vremea potrivita.

YO3CCC: Care au fost atractiile tale din timpul claselor primare?

YO8AXP: Clasele V-VIII le-am petrecut urmand in paralel si sectia de arte plastice, care fiinta in cadrul Scolii de muzica. Aici am avut parte de o educatie estetica aleasa si de un mentor pe masura, domnul Constantin Gavenea, un excelent acuarelist. Acuarela, una dintre cele mai dificile tehnici din pictura (se afirma faptul ca ar fi cea mai dificila), este tehnica spontanului. Mai tarziu mi-am dat seama mai bine ca acesta este un concept cu rezonante adanci in viata omului, in modul sau de manifestare, incluzand si comunicarea, oricare ar fi nivelul acesteia. De neuitat vor ramane personalitatea benefica a maestrului nostru de acuarela dar si a numeroaselor iesiri in natura, pentru a picta peisaje din minunata zona a Dunarii de langa Tulcea. Totusi, din acea perioada, am ramas cu o nemultumire. In sala nostra de curs aveam un pian. In fiecare zi veneam cu cel putin jumatate de ora inainte si incercam sa invat sa cant la acest instrument, dar nu am reusit sa fac progrese, desi cunosteam suficienta teorie muzicala. Ceea ce era in interiorul meu nu putea sau nu dorea sa se manifeste cu mai multa dexteritate prin miscarea degetelor de la maini. La fel, prin voce. Aceeasi dificultate am reintalnit-o, mai tarziu, la cursul de Morse.

YO3CCC: Ce altceva te-a mai atras?

YO8AXP: De asemenea, m-a interesat in mod deosebit si astronomia. Citisem tot ce putusem sa gasesc pe atunci despre luna, planete si stele. Mi-am construit cu eforturi o luneta si am ratacit, de multe ori, pe aleile Caii Lactee. La un moment dat, intr-o luna de iarna geroasa, lentila obiectiv s-a desprins de luneta si a cazut. S-a fracturat exact in doua bucati, pe care le-am fixat la loc. Acum toate corpurile ceresti se vedeau dublate iar unele constelatii, relativ mai concentrate, cum ar fi Pleiadele, se vedeau ca un candelabru multicolor fantastic. Cu tot frigul de afara, imi petreceam numeroase ore de “spionand” bolta cereasca, poate si in speranta de a descoperi noutati. In fapt, contemplarea boltii ceresti imi crea o stare de bine si-mi amintea de visele pe care le avusesem pe la varsta de trei-cinci ani, in care faceam calatorii intre corpuri ceresti navigand prin puterea vointei.

YO3CCC: Ce-ti mai doreai in acele vremuri?

YO8AXP: Tot de atunci mi-am dorit sa devin cosmonaut, poate si pentru faptul ca, in anii ‘50, tata imi citea din ziare despre primele lansari de fiinte vii in cosmos. Mult mai tarziu, o stare asemanatoare, de reverie adanca, mi-a generat-o ascultatul nocturn, cu ochii inchisi, al zgomotului si semnalelor lente CW DX din benzile de radioamator. Ce asemanare intre palpaitul stelelor cu magnitudine medie si cel al semnalelor rediotelegrafice slabe, in lupta cu valurile ionosferei. Ritmul cerebral Alfa. Pe parcusul intregii mele educatii scolare am avut profesori eminenti dar mi-a placut sa si invat. Printre acestia, profesorul de filologie Ion Mustata, care poseda un lexic de limba romana de un nivel rar intalnit, comparabil cu al regretatului si renumitului profesor Petre Branzei, de la Iasi.

Printre celelalte materii, m-a interesat foarte mult si botanica, avand, la terminarea liceului, chiar intentia de a urma silvicultura.

YO3CCC: Cum ai aflat despre radioamatori?

YO8AXP: In primavara anului 1969, fiind elev in clasa a X-a, am aflat de faptul ca radioclubului judetean Tulcea, YO4KCC, va organiza un curs de initiere in radioamatorism, chiar in incinta liceului meu. Pana atunci, impreuna cu mai multi colegi de clasa, "invatasem" alfabetul morse si ne transmiteam mesaje "mute", utilizand doua dintre pozitiile in care putea fi pus un creion, verticala-punct si orizontala-linie. Eu aveam o dorinta ardenta de a invata telegrafia in cod Morse. De aceea, m-am inscris cu mare entuziasm la cursul de initiere. Dar pe masura ce se derulau lectiile de Morse, am avut dezamagirea sa constat ca NU aveam aptitudini auditive si motrice specifice. Am tras concluzia ca nu am nici o sansa sa progresez in deprinderea codului Morse. La curs se inscrisesera 40 de elevi, multi dintre ei fiind si absolventi ai Scolii de muzica. Acestia aveau ureche muzicala si avansau mult mai usor, dar din nefericire, nici unul nu a ajuns, ulterior, radioamator. La terminarea cursului de initiere, nivelul de invatare a alfabetului Morse, atins de mine, era deplorabil.

YO3CCC: Care au fost primii radioamatori pe care i-ai cunoscut?

YO8AXP: Lectorii pe care i-am avut au fost: la Morse, Tanase Nicolae YO4WS si Ion Laurentiu YO4XE, ambii telegrafisti profesionisti la aeroportul din Tulcea, si Lesovici Dumitru, la radiotehnica, pe atunci SWL, ulterior YO4BBH si YO4MM. Toti trei erau telegrafisti excelenti si am avut marea sansa sa-i cunosc, pentru ca mi-au oferit primele modele valoroase de urmat. Trebuie sa mai accentuez faptul ca desi lectiile de radiotehnica erau predate cu multa daruire si talent pedagogic de catre lector, de altfel unul dintre cei mai profesionisti radiotehnicieni din tara, eu am ramas atras mai mult de telegrafie. Aceasta a fost mai la inceput, pana cand a fost necesar sa ma apuc de constructiile radio, dupa obtinerea indicativului de emisie.Trebuie sa mentionez faptul ca am acordat o mare atentie si cunoasterii tuturor documentelor care reglementau activitatea de radioamatorism, inclusiv cele care emanau periodic de la conducerea F.R.R. sau de la structurile subordonate. Nu am resimtit niciodata sentimentul ca acestea ingradesc activitatea de radioamatorism ci ca este normal sa-i marcheze limitele la care se poate extinde, tinand poate seama si de realitatile politice din acea vreme.

YO3CCC: Cand ai devenit radioamator autorizat? Ai fost mai intai receptor si apoi ai devenit radioamator de emisie?

YO8AXP: Dupa terminarea cursului de initiere, la examenul de absolvire ne-am prezentat doar 13 cursanti. Dintre acestia, doar trei (printre care Olaru Victorita YO4AYL si Leonte Vasile YO4AZN/YO4AW) am solicitat si obtinut autorizatie de radioamator de receptie, intr-o prima faza. Ulterior ni s-a adaugat si Parvu Mihai, cel care a avut indicativul YO4SX. Indicativul meu de receptor a fost YO4-17805/TL, incepand cu data de 13.01.1970. Pe vremea aceea, stadiul de radioamator de receptie era obligatoriu. Pentru autorizatia de emisie in unde scurte era obligatorie si telegrafia.

YO3CCC: Ca om care ai lucrat atatia ani in domeniu, ce pare ai, trebuia lasata telegrafia ca proba de examen?

YO8AXP: Si acum cred ca acestea erau masuri foarte intelepte si necesare in formarea viitorului radioamator de emisie-receptie. Dupa o experienta de peste 40 de ani de practicare a radiotelegrafiei, sunt indreptatit sa vorbesc despre efectele benefice pe care le are aceasta asupra interfetei creier, psihicului, motricitatii, memoriei, intelectului etc. In fapt, este singura activitate din aria radioamatorismului care poate produce o dezvoltare semnificativa a capacitatilor profunde ale fiintei. De altfel, sunt adeptul optiunii de a utiliza minimum de mijloace tehnice pentru traficul obisnuit sau competitional, pentru a putea evalua progresele personale si nu performantele “roboteilor”. Ce s-ar putea spune despre valoarea reala a unui halterofil care utilizeaza macarale?

YO3CCC: Cum decurgeau antrenamentele de transmitere si receptie?

YO8AXP: Desi absolvisem cursul de initiere, eram constient de faptul ca nivelul meu de pregatire era departe de a ma satisface. Si atunci am inceput un program zilnic de antrenamente, in stil de autodidact, de transmitere si receptie.
Radioclubul judetean functiona in incinta Casei de cultura a sindicatelor, situata peste drum de locuinta noastra si am avut acces permanent la sala de antrenament a acestuia. In fiecare zi am alocat minimum doua ore pentru transmitere manuala, de regula folosind texte din programa scolara sau ziare. In acest mod, realizam doua lucruri simultan: invatam pentru scoala dar si imi faceam antrenamentul. Aceasta metoda m-a ajutat sa-mi dezvolt mai repede capacitatea de a transmite ”din minte”. Dupa cateva luni de stradanii, au inceput sa apara si rezultatele. Mana mi s-a “dezmortit” iar urechile au devenit mai “ascultatoare”. La mai putin de un an de la inceperea cursului de initiere, ma apropiasem de viteza de 150 semne pe minut. Pentru mine era un miracol.
Astfel de antrenamente am facut continuu pe o durata de cel putin doi ani, apoi am continuat in traficul radio.

YO3CCC: Cu ce faceai receptie?

YO8AXP: Pentru receptie, la radioclub, am utilizat un receptor de tip BC..., iar acasa, gama de unde scurte a unui radioreceptor tip Select, cu tuburi electronice.
Au inceput sa soseasca si primele carti de confirmare pentru activitatea de receptor, fapt care m-a bucurat si mobilizat si mai mult. Primul QSL a fost de la indicativul VS5MB, pe care-l am si acum, dupa 42 de ani. Radioreceptorul Select a devenit un “poligon radio” de experimentari. Pentru a putea asculta radiotelegrafia, i-am adaugat un oscilator de batai cu tubul 6J1P, dar functionarea era instabila. Atunci mi-a venit ideea sa-l conectez si la intrarea receptorului, in afara de intrarea in detector. Acum functiona stabil si sensibilitatea receptorului crescuse foarte mult. Am stat aproape toata noaptea acultand banda de 7MHz, plina de statii din toate continentele.

YO3CCC: Dar ca antena?

YO8AXP: Antena pe care o foloseam avea ca model de referinta VS1AA/2, si era din cablu multifilar din bronz fosforos, cu lungimea de 24 de metri. Cum acest material era foarte rar, eu il primisem de la aeroport, ca material casat dupa reconditionarea antenelor, nu m-am indurat sa-l tai la dimensiunile recomandate si l-am instalat pe bloc, intre doua tevi de otel de cate 5 metri lungime. Ce s-a intamplat cu performantele receptorului, ramane un mister si acum. Am mai trait si alte fenomene de propagare interesante, care m-au determinat sa cred ca inca nu cunoastem totul despre antenele „simple” si propagare. Trebuie sa spun faptul ca, pentru mine, banda de 7 MHz a prezentat o mare atractie si in aceasta am operat cu precadere foarte multi ani.

YO3CCC: Cand ai inceput traficul radio?

YO8AXP: Prima mea legatura radio a fost prin luna martie 1970, de la YO4KCC, facuta sub supravegherea lui YO4WS, seful radioclubului. Interlocutorul era din SM. Coplesit de emotii, doar cu ajutorul lui YO4WS am reusit sa termin QSO-ul.
Am inceput si activitatea competitionala, bineinteles ca SWL, si primele rezultate au inceput sa apara.

YO3CCC: Cand ai devenit radioamator cu autorizatie de emisie?

YO8AXP: Simtindu-ma mai pregatit, asteptam cu nerabdare sa dau examen pentru categoria incepator. Informatiile circulau mai greu si din acesta cauza aflam cu intarziere mare despre sesiunile de examinare, adica dupa ce ele aveau loc. Primul examen pentru autorizarea ca radioamator de emisie l-am sustinut la Constanta, in sesiunea august 1970, avand ca presedinte de comisie pe YO3ZA.
Despre acest eveniment, am aflat doar cu doua zile inainte de desfasurare, de la raposatul si minunatul radioamator Costel Udrea YO4ZF din Macin. Am fost ultimul inscris la examen, chiar in dimineata din ziua incepererii acestuia.
Pe atunci, seful radioclubului judetean YO4KCA era domnul Burduf, fost ofiter de marina, pensionat medical in urma unui accident de motocicleta. Acest om m-a tratat cu multa caldura si m-a facut sa ma simt foarte bine primit si ulterior, cand am mai trecut pe la YO4KCA. Atmosfera era prietenoasa si am petrecut trei zile deosebite alaturi de mai multi tineri constanteni, ce erau cam de-o varsta cu mine, si care dadeau si ei examen. De altfel, domnul Burduf contribuise dicisiv si la infiintarea radioclubului judetean din Tulcea, YO4KCC. Tot atunci l-am cunoscut si pe Marcel Averescu, ex YO4AVR si YO4AB, care si el s-a purtat cu multa cordialitate. Cu Marcel m-am intalnit ulterior de multe ori in trafic, el aflandu-se maritim mobil in diverse QTH-uri pe mari si oceane. Tot la YO4KCA l-am intalnit in acea vreme si pe Radu Bratu, ex YO4HW, printre altele si mare campion de telegrafie sala. M-a surprins comportamentul sau modest si placut si atentia pe care le-a manifestat fata de un incepator ca mine. Acestea sunt momente de viata de neuitat si le evoc ori de cate ori se discuta despre radioamatori-oameni deosebiti.

YO3CCC: Ai avut de la inceput indicativul YO8AXP?

YO8AXP: In ianuarie 1971 am trimis cererea de autorizare pentru clasa a III-a. La sfarsitul lunii iulie, atunci cand postasul mi-a adus plicul cu documentul mult dorit, l-am imbratisat de bucurie. El a ramas uluit si apoi a inteles. Nu i se mai intamplase asa ceva in cariera. Tocmai terminasem liceu si devenisem si emitator. Primul meu indicativ de emisie-receptie a fost YO4AXP, si asa a ramas pana in 1979, anul in care m-am stabilit in Bacau si in care am devenit YO8AXP, pana in prezent. Examenul pentru nivelul ”avansat” l-am sustinut la Timisoara, in anul 1972, iar autorizatia de clasa a II-a, am obtinut-o in primavara anului 1973. In Tulcea, devenisem singurul radioamator de emisie care detinea clasa a II-a.

YO3CCC: Cu ce aparatura ai debutat ca radioamator de emisie? Dar antene?

YO8AXP: Dupa obtinerea autorizatiei de emisie mi-a crescut interesul pentru radiotehnica si constructii de echipamente. Pentru orientarea mea profesionala viitoare acest fapt a fost determinant. La inceput mi-am construit un emitator cu tuburi electronice, avand in final tubul electronic GU-50, cu 500 V la anod.
Ca receptor, am incercat o schema cu tuburi electronice, dar nu a iesit mare lucru, pentru ca nici nu aveam aparatura de verificare. Am ramas pentru o vreme cu radioreceptorul Select, oarecum imbunatatit. Ca antena am utilizat aceea descrisa mai sus, VS1AA/2. Cu aceste echipamente am facut si primele legaturi dx (JA, 4X, RA9 etc). Trebuie sa spun ca am reusit sa asigur oarece longevitate antenei de pe bloc doar in reprize. Ca de obicei, vecinii-“prietenii” antenelor radioamatorilor.

YO3CCC: Lucrezi in telegrafie sau numai in fonie? Participi in concursuri?

YO8AXP: Dintre toate activitatile radioamatoricesti, cel mai mult m-au interesat competitiile in radiotelegrafie si studiul propagarii undelor electromagnetice, in scopul de a-mi dezvolta si evalua capacitatile proprii (abilitati de operare, strategii de trafic, rezistenta pentru competitiile de durata mare, etc.). Mai adaug faptul ca aveam o buna pregatire fizica, realizata prin practicarea altor sporturi (atletism, handbal, lupte greco-romane, etc.) dar si printr-un program propriu de cultura fizica. In activitatea competitionala am intalnit numerosi operatori care mi-au fost de mare ajutor pentru dezvoltarea mea. Lista cu acestia ar fi foarte lunga si nu doresc sa nedreptatesc pe cineva, asa ca nu voi face nominalizari.

YO3CCC: La ce concursuri internationale ai participat?

YO8AXP: In afara competitiilor nationale, am luat parte la multe editii ale diverselor campionate internationale de unde scurte: YODXHF, IARU HF, WAE CW, WW, WPX, AA INTERNATIONAL, ARI INTERNATIONAL, ARRL, SPDXHF, EUHF, RUDXHF, etc. O intamplare petrecuta acum cira 10 ani ar trebui amintita: la una din editiile AA INTERNATIONAL obtinusem locul intai pe Europa si mi-au fost trimise diploma si medalia prin posta, insa acestea au ajuns la vama. Pentru a le ridica, a trebuit sa platesc o taxa de 27.000 lei vechi. Despre posta, numai de bine, cu exceptia multor plicuri format A4, care contineau diplome WPX, ARRL, WW, care au sosit perfect sifonate.

YO3CCC: La ce cluburi de radioamatorism ai activat?

YO8AXP: Evident, primul radioclub la care am inceput sa activez a fost radioclubul judetean din Tulcea. Dupa schimbarea conducerii radioclubului judetean, ce a avut loc in anul 1974, am avut conditii sa lucrez si mai mult pentru YO4KCC, care era de clasa a III-a. In dotare exista un transceiver FT 250, un receptor Lambda V, o antena G5RV si un amplificator de putere de circa 300 W. Impreuna cu echipa am obtinut primele rezultate mai notabile si anume locul al III-a Campionatul international de unde scurte al Romaniei in anii 1974 si 1975. Activitatea se inviorase mult si aparusera noi tineri care se preocupau de radioamatorism, la care le-am fost si instructor de morse, in special. Din nefericire, dupa aceea, conducerea s-a schimbat din nou si, din anul 1976, YO4KCC a devenit, pentru mai multi ani, un loc unde se jucau table si se rontaiau seminte. Radioamatorii seriosi au fost indepartati pentru mult timp. Poate a fost si greseala mea, aceea de a fi refuzat propunerea de a prelua radioclubul, facuta de cei de la C.J.E.F.S. (Consiliul Judetean pentru Educatie Fizica si Sport). Eram student si am considerat ca radioclubul trebuie sa fie deschis in permanenta si nu numai in vacantele mele.

YO3CCC: Cand ai infiintat Radioclubul YO8KGX?

YO8AXP: In timpul studentiei, in anul 1974 am infiintat radioclubul Institutului Politehnic Iasi, cu indicativul YO8KGX. Din pacate, cu toate eforturile depuse pentru asigurarea de dotari si surse de finantare, pentru care am gasit sprijin la Ministerul Invatamantului si la C.U.A.S.C.R., pentru punerea in practica, am intalnit obstacole mari la nivel local, atat din partea unor cadre didactice cu vederi obtuze, dar si din parte unor confrati radioamatori. Un tovaras conf. dr., cu funtie de secretar de partid pe facultate, mi-a spus de mai multe ori: ”ce vreti mai, sa luati legatura cu Europa libera?” si ma tot trimitea sa cer aprobare de la ofiterul de contrainformatii al institutului, desi i-am aratat autorizatia si i-am oferit spre cunostere legislatia necesara. Asa ca, dupa patru ani de razboi cu morile de vant, am renuntat la “scaunul de sef de radioclub” si l-am lasat altuia, care pretindea ca are mai multe proptele. Sunt multe de povestit pe acest subiect.

YO3CCC: Dar Radioclubul YO8KOS?

YO8AXP: In anul 1985 am infiintat Radioclubul Intreprinderii de Avioane Bacau (in prezent S.C. Aerostar S.A. Bacau), cu indicativul YO8KOS. Data de nastere, inscrisa pe prima autorizatie, este 20 iulie, de Sf. Ilie, patronul aviatiei militare romane. Probabil ca aceasta ar fi trebuit sa fie pentru singurul radioclub din aviatia noastra. Scopul infiintarii acestui radioaclub a fost acela de a dezvolta un mediu de performanta pentru radioamatorism. Pentru ca majoritatea radioamatorilor care lucrau in intreprindere aveau clasa a III-a, si prima autorizatie pentru radioclub a fost la acest nivel. Ulterior, constatand ca acestia nu prea erau interesati de activitati mai consistente la radioclub, am solicitat clasa a II-a. Totusi, am mai activat un indicativ de clasa a III-a, YO8KUN.

YO3CCC: Cum a fost la acest nou inceput de drum?

YO8AXP: Totul a pornit de la zero, intr-un spatiu de 72 m.p. Cu sprijinul unor persoane din conducerea intreprinderii s-au facut primele amenajari interioare ale sediului, s-au realizat cativa piloni pentru antene si s-au obtinut unele materiale mecanice si electrice. In timp, dotarea s-a completat cu mai multe aparate de masura si control radioelectronice, antene si statii de emisie-receptie.

YO3CCC: Ai facut si cursuri de pregatire?

YO8AXP: Am organizat cursuri de initiere si au aparut operatori noi: YO8RIJ, YO8RXP, YO8RGJ, YO8RYB, YO8RMV, YO8RWW, YO8RZJ, YO8SCX, YO8SGZ, s.a. Alti radioamatori, care detineau certificate, obtinute la editii mai vechi, au fost incurajati si ajutati sa obtina autorizatii de emisie: YO8THG, YO8DOD, YO8RYC, YO8SGG, YO8TEM. Prin radioclub au trecut peste 500 de elevi, dintre care multi, desi nu au devenit radioamatori, au beneficiat de orientare profesionala si o viziune mai avansata despre utilitatea pregatirii scolare in viata.

YO3CCC: Ai fost ajutat de radioamatori in desfasurarea activitatii Radioclubului?

YO8AXP: Mai multi radioamatori, printre care YO8CIY, YO8RAV, YO3JJ si YO8BCF au contribuit la dezvoltarea bazei tehnice. Altii, ca de exemplu YO8BGD, au asigurat suportul tehnic la unele competitii. Dintre operatorii care au participat in echipele radioclubului la diverse competitii, voi aminti pe: YO3JJ, YO4BII, YO5OHO, YO8BFC, YO8BPK, YO8RGJ, YO8RXP, YO8BCF, YO8RYB, YO8SGZ, YO8RZJ, YO8SCX.

YO3CCC: Ce ai construit si experimentat de cand ai infiintat Radioclubul YO8KOS?

YO8AXP: Imbinand teoria cu realizarea fizica am construit si experimentat transceivere, amplificatoare de putere, antene si dispozitive de adaptare a acestora. Toate acestea au fost verificate functional si in traficul radio din benzile de radioamatori, au contribuit la largirea sferei de cunoastere si ne-au adus multe satisfactii. Alaturi de radioamatori, foarte multi colegi de serviciu si elevi de la Colegiul Henri Coanda, in care se afla sediul radioclubului, au participat cu entuziasm la multe lucrari de confectionare si instalare de antene.

YO3CCC: Ai folosit indicative speciale?

YO8AXP: Ca indicative speciale am utilizat YR8A, YR30DP (aniversarea a 30 de ani de la zborul in spatiu efectut de Dumitru Prunariu), YR85U (aniversarea a 85 de ani de la raidul aerian Bacau-Blaj din 1918 cu documentele Unirii), YR90U (aniversarea a 90 de ani de la raidul aerian Bacau-Blaj din 1918 cu documentele Unirii), YR100A (aniversarea a 100 de ani de la primul zbor cu avion cu mijloace proprii de decolare si tren de aterizare pneumatic, efectuat de Traian Vuia), YR125AV (aniversarea a 100 de ani de la nasterea lui Aurel Vlaicu) si YO600BC (600 de ani de atestarea documentara a municipiului Bacau). Pe mai multe modele de qsl tiparite cu indicativele YO8KOS, YR8A si YO8KUN, sunt prezentate tipuri de avioane construite sau modernizate in S. C. Aerostar Bacau.

YO3CCC: La ce activitati ai mai participat?

YO8AXP: Am participat cu exemplare de QSL-uri pe diverse tematici la mai multe editii de expozitii nationale de cartofilie si filatelie, care au fost organizate in Bacau. La una din aceste editii, in anul 2000, Edipost a lansat o carte postala, in tiraj de 5000 de bucati, care marca evenimentul, Aeromfila 2000, dar si aniversarea a 15 ani de la infiintarea radioclubului YO8KOS. Imaginea centrala este un avion MIG-29, modernizat la Bacau, iar sectorul timbru imprimat, contine una dintre siglele clubului si alte informatii cu specific radioamatoricesc. Aceasta carte postala a fost expusa si la Paris, la Expozitia de radiofilatelie, prin anul 2001.

YO3CCC: Cum ai popularizat radioamatorismul?

YO8AXP: Pentru a face cunoscuta activitatea de radioamatorism am apelat deseori la publicatiile si posturile de televiziune locale.

YO3CCC: Ce clasa de autorizare ai? Dar titluri sportive?

YO8AXP: Detin de multi ani autorizatie de emisie clasa I, pe care am obtinut-o dupa anul 1990. In anul 1997 am obtinut titlul de Mestru emerit al sportului, iar in anul 2011, carnetul de arbitru. Sunt membru al YODXC si 9ACWC.

YO3CCC: Ce poti sa-mi spui in incheiere?

YO8AXP: In cei 28 de ani ce au trecut de la infiintarea YO8KOS, am petrecut, fara somn, un interval echivalent de peste doi ani, pregatind sau participand la mai multe sute de competitii interne si internationale, cu precadere de radiotelegrafie. La acestia se mai pot adauga cel putin alte 30.000 de ore pentru alte activitati (trafic radio, constructii, experimentari, birou QSL, etc).
Nu am beneficiat de indemnizatii si stimulente, ba dimpotriva, am cheltuit multi bani din buzunarul propriu.

Un album cu fotografii ocazionate de acest articol se gaseste la qsl.ro.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 31-8-2012

8405