Nicolae Dinca YO3ND

Stabilisem cu Daniel (VE3GNO) si Iulica (VE2AWW) sa mergem impreuna. Planul era sa merg cu Iulica de la Montreal la Toronto cu masina lui si de acolo mai departe la Dayton cu masina lui Daniel, impreuna toti trei sau patru, daca mergea si Elena (VE2CYL) - sotia lui Iulica. Plecarea era stabilita pentru 18 mai iar intoarcerea pe 23 mai.Cu cateva zile inaintea plecarii, Iulica este retinut de o problema cu jobul si totul cade. Cum eram "croit" pe Dayton, ma decid sa merg cu trenul cei aproape 700 km pana la Toronto.

In Canada, mersul cu trenul nu este prea popular, probabil fiind prea scump si pentru ca toti au masina. In schimb, conditiile din tren sunt aproape ca cele din avion. Vagonul este fara compartimente dar are doar trei scaune pe un rand, doua alaturate si unul singur, la geam. Am avut noroc, la dus si la intors am stat pe acel scaun. Poate ar trebui adaugat ca in tren, multa lume isi scoate laptopul si il foloseste, existand retea gratuita de internet si ca exista instalatie de aer conditionat. Data fiind situatia nou creata, am stabilit cu Daniel ca el sa ma astepte la gara in Toronto. Desi aveam telefon mobil, stabilim sa avem si cate un handy pe 145225 KHz. Cum aveam deja unul imprumutat de la Iulica, l-am pregatit si l-am luat cu mine. Acest handy m-a ajutat enorm. In gara, treaba complicata, nu e ca la noi, sa te astepte la capatul trenului. N-ai voie, asa ca Daniel era postat la una dintre iesiri, si erau 4 sau 5! Ma simteam pierdut in masa aceea de oameni care se grabeau care incotro, in gara aceea imensa. Cum numarul de telefon era prin bagaj, am preferat sa-l chem pe 2 m si, cu zgomot, abia l-am auzit. Eram fericit! Ma simteam salvat! Am stabilit repere comune si ne-am intalnit foarte repede. Afara ploua cu galeata, era frig si a trebuit sa mai stam cateva minute ca poate ne iarta ploaia. Pana la urma, am luat-o prin ploaie pana la masina lui, care era la cateva minute de mers. Dupa cateva zeci de minute ajungem acasa la Daniel unde Julieta (VA3JUT) ne astepta cu masa. M-a impresionat statia lui Daniel, un FT DX 5000MP dar antena... ceva improvizat pe micul sau balcon. Asa cum era, cu aceasta antena el a facut numeroase DX-uri. In acea seara l-am auzit in 20 m pe YO3ZA lansand apel dar n-am putut fi noi auziti.

Dimineata am carat bagajele la masina si o data plecati am zis: "Dayton, venim!" Mersul pe autostrada este monoton dar din vorba-n vorba cele peste trei ore pana la granita au trecut repede. Formalitatile vamale au durat cam o jumatate de ora, nu eram noi primii hami care treceau in SUA, ne uitam pe fereastra cladirii cum vamesii controlau bagajele noastre si comentau studiind handy-urile gasite acolo. Totul fiind OK, am pornit din nou la drum dar ma gandeam zambind ca trebuia sa iau o piatra in gura, eram pentru prima data in State. Nicio diferenta in peisaj, Detroit fiind primul mare oras intalnit imediat dupa granita, dupa care autostrada, la fel de monotona. Fiind mereu ploaie, Daniel a trebuit sa conduca prudent tot drumul si pot spune ca este un bun sofer (desi el detesta condusul in Bucuresti).

Dupa alte trei ore si ceva de mers (ne-am oprit sa mancam 30 min), iata ca incep sa apara indicatoare rutiere care ne indreapta spre Dayton. Din masina vorbim la telefon cu Ciprian (N2YO), care sosise deja. Vorbim si cu Costel (KG6NK), venea din California, saracul, are probleme, dupa o escala la Chicago, avionul cu care trebuia sa-si continue drumul nu are... piloti! Asa ca va sosi cu trei ore mai tarziu si Daniel il va astepta la aeroport. Ne cazam la hotelul Ramada Plazza, unde Daniel retinuse camera cu o luna inainte. Cum inca era devreme, cred ca era ora 18, dam o fuga la Ciprian caci el locuia in alt hotel. Nici pe el nu-l mai vazusem de 5-6 ani si bucuria revederii a fost mare. Cred ca atunci ne-a dat cate un tricou cu sigla saitului "Radioamator.ro".

YO3ND si N2YO

Eu am mers in masina lui, sa mai stam de vorba, Daniel era singur si el a decis unde sa mancam in acea seara. A fost o surpriza pentru mine, am mers la "Hooters", acolo unde se intalneau in acea seara cei din W8. Am inteles ca era o traditie de mai multi ani sa mearga acolo. Am fost impresionat de imbracamintea si buna dispozitie a celor prezenti, costume din cele mai bizare,chiar machiaje... hi. Am facut chiar poze, fetele care serveau aveau aceeasi... costumatie. Cine e curios poate merge pe google sa se "edifice"... hi. Ne-am simtit foarte bine in cele 2-3 ore cat am stat acolo, cu toata galagia si verva celor prezenti.

Radioamatori la Hooters

YO3ND, N2YO, VE3GNO si o chelnerita de la Hooters

Daniel trebuia sa mearga la aeroport sa-l aduca pe Costel, asa ca a trebuit sa plecam. Cand a sosit, Costel a "tras" la acelasi hotel cu noi dar asta a fost aproape de miezul noptii. Stam de vorba ceva vreme (nu l-am vazut de peste 8 ani) si decidem sa "punem capul jos" caci ziua care urma era o zi lunga. Asa ca a doua zi (19 mai), la 7 dimineta plecam, mancam undeva, in apropiere de Hara Arena, locul unde se desfasura "Hamvention", dupa care, cu emotia de rigoare, insotit de cei doi "ingeri pazitori" Daniel si Costel, patrundem in... rai.

Se deschide targul

Trebuie sa recunosc ca nu mi-am imaginat un loc unde sa se afle atat de multi hami in acelasi timp, a fost cu mult peste asteparile mele. Dupa ce am cumparat biletul de intrare (20$) valabil 3 zile (cat dura hamfestul), am intrat in acel spatiu plin de tarabe, corturi si masini, unde "vendorii" isi prezentau marfa. Alaturi se afla o cladire imensa, cu spatii destinate firmelor spre a-si expune produsele. Desigur ca erau prezente toate firmele stiute de mine dar si unele de care nu auzisem pana atunci.

Fiind prima zi, Costel si Daniel au zis ca e mai bine sa "trecem in revista" zona de afara, sa nu pierdem eventuale "oportunitati". Inca din vreme, cu doua saptamani inainte, Morel (4X1AD) ma prevenise ca Daniel este un cumparator "emotional", sa am grija sa nu ma las antrenat in maniera lui... hi. Costel a fost ghidul meu, un erudit in materie de echipamente de amator sau profesionale, cu aplicatii civile sau militare. Daniel a mers cu noi un timp, dupa care a intrat in cladire, sa-si salute amicii de la diverse firme. Tineam legatura cu el prin handy. Dupa 4-5 ore de mers printre tarabe si corturi, eram epuizat, cand l-am intrebat pe Costel daca am ajuns la jumatate, el imi zice ca este abia un sfert. Nu-mi venea sa cred dar a avut dreptate, avea experienta anilor trecuti.

Este greu sa insiri ce se vindea acolo, de la transceivere modele noi sau vechi, pentru HF sau VHF si UHF de la firme cunoscute, pana la scule militare sau profesionale. Din cand in cand, Costel imi spunea "am unul ca asta in garaj" si-l cred ca avea. Gaseai module de toate felurile, microfoane, antene pentru orice frecventa, scule de laborator, componente de toate felurile, nu cred ca era ceva sa vrei si sa nu gasesti. Te puteai tocmi cu vanzatorul dar uneori iti era jena sa te mai tocmesti. Eu am luat de exemplu un osciloscop HAMEG cu doua spoturi la 20 MHz cu 60$, probat! Am gasit si cu 40$ la 50 MHz dar nu l-am luat pe loc si a doua zi n-am mai nimerit locul unde il vazusem. Aveam nevoie de osciloscop sa mai "mesteresc" cand reveneam in Montreal, nu pentru YO, caci acasa am doua dar rusesti, nu de talia firmei Hameg.

Yaesu FT DX 9000D

YO3ND, VE3GNO si trei reprezentanti ai firmei Yaesu

La un moment dat, suntem chemati de Daniel sa venim in cladire, sa ne prezinte staff-ului de la YAESU. Asa am ajuns sa-i cunosc si sa facem poze cu baietii de la cunoscuta firma. Am avut ocazia atunci sa vad si ultima lor realizare, nemaipomenitul FT DX 9000. Nu l-am "butonat" dar m-a impresionat grozav cum arata si ce stie sa faca. O foarte placuta surpriza a fost intalnirea cu Chip Margelli - K7JA, cel din emisiunea lui Jay Lenno, aceea cu "Morse vs SMS". I-am spus ca am prezentat mereu copiilor de la YO3KPA acel clip in care el si partenarul sau ii intrec pe cei cu SMS. De fapt, intreceri de genul acesta a fost reluate in mai multe tari si mereu au invins cei ce foloseau Morse, un sistem folosit de peste 150 de ani.

YO3ND si K7JA

M-am intalnit apoi cu Ciprian si el m-a prezentat lui Tim, K3LR si altor contestmani cunoscuti. Am uitat sa spun ca purtam un tricou albastru pe care era scris cu alb indicativul meu. Eram intr-un fel DX dar nu eram singurul, am vazut hami din UR, DK, G, F, PA, OK, OZ, ON, LU, PY, cred ca au fost mult mai multe tari dar nu le-am vazut eu. Aveau ca si mine tricou sau sapca cu indicativul, de fapt cam toata lumea avea indicativul afisat undeva, macar pe un ecuson. Eu am avut si un tricou cu VE2/YO3ND (cadou-surpriza de la Aza) dar n-am apucat sa-l port.

Vremea a fost foarte buna, chiar cu prea mult soare. In cladire se aflau numai firme, mari si mici, care vindeau diverse, de la componente banale, la transceivere de 20.000$ (firma Hilberling din Germania,firma necunoscuta mie). Transceiverul prezentat de ei era PT 8000A (HF/VHF/6m). Recunosc ca m-a impresionat grozav si acesta, poate si prin faptul ca era prezentat si un exemplar cu capace transparente, am putut in acest fel sa apreciez odata in plus executia nemteasca, calitatea componentelor si mai ales conceptia (din schema bloc). Costel, care era langa mine, se pare ca a ramas si el impresionat, chiar daca a vazut multe la viata lui... hi.

KG6NK, YO3ND si transceiverul PT 8000A

Imensa cladire avea si incaperi (de fapt sali mari) cu scaune, unde se desfasurau conferinte sau prezentari pe diverse teme de interes general. O prezentare sau conferinta dura de obicei o ora dar cum ele aveau loc in acelasi timp nu puteai fi prezent in mai multe locuri. Organizatorii au pus la dispozitia publicului pliante cu programul de desfasurare pe ore, asa ca cine dorea sa participe pe o tema anume, isi alegea sala si ora. De exemplu, la tema privind antenele, moderator era K3LR, Tim Duffy, au prezentat: K4IQJ despre populara antena loop K9AY, ON4UN despre antenele in benzile de jos, W8VVG despre antenele de 160 m in mediul urban, K9LA despre activitatea solara si efectul ei asupra propagarii undelor radio. Temele au fost multe si bine alese, iata cateva: ARRL Lab, ARDF, County Hunting, Ham Radio and the Law, Ham Radio Instructors, Propagation, YLRL, DX, Contesting, Youth Forum si inca altele.

Participanti la un Forum

Am revenit dupa masa si cu toata caldura de afara, ne-am continuat "trecerea in revista" a produselor expuse de hami sau firme. Daca nu m-ar fi obsedat faptul ca la revenirea in VE, cei de la vama imi puteau face probleme, deveneam si eu cumparator "emotional"... hi. Asta ca sa nu mai zic si ca adusul in YO imi complica existenta. Asa ca m-am limitat sa vad si sa comentez cu amicii mei VE3GNO si KG6NK. A doua zi am mai cumparat si eu cate ceva dar pentru fiul meu YO3GOD, nu pentru mine. Din cand in cand Daniel mai facea poze, spre rusinea mea, desi am avut aparatul la mine, am facut cateva poze, pe care le-am sters pana la urma... am fost foarte neinspirat cu pozele, noroc cu Daniel si Ciprian. Ziua care a urmat a decurs cam la fel, continuam sa ma minunez vazand atatea piese si aparate, unele din anii '30. Ma intrebam daca se gasesc si cumparatori, cred ca se gaseau caci vedeam in permanenta tipi ce carau in brate sau pe carucioare diverse aparate.

Multi erau cu XYL-urile, mai toate cu indicativ. Am remarcat si am spus asta si amicilor mei, ca media de varsta a miilor de hami intalniti acolo este in jur de 55 de ani! Ajungand din nou in sala, cu totul intamplator, am avut placerea sa-l intalnesc pe George (WB2AQC), care se odihnea in timp ce discuta cu Ciprian. Am admirat faptul ca este in continuare activ, bine dispus si comunicativ. Tot respectul pentru George! Daniel a vorbit la telefon si ne-am intalnit cu Costel, N9CC, un alt ham de origine romana. Am avut ocazia sa-l cunosc si pe KF5BOC - Douglas H. Wheelock, radioamatorul astronaut, am inteles ca Ciprian i-a luat un interviu si cu aceasta ocazie l-a imbracat in tricoul cu sigla "Radioamator.ro". Ciprian a rugat-o pe Kay-N3KN, presedinta ARRL si am facut o poza cu ea in grupul nostru de YO De fapt am mai fost prezentat si altor hami faimosi (patronul de la Heill - K9EID) dar nu le-am retinut indicativul. Ciprian este deja cunoscut intre hamii importanti din SUA si are multe usi deschise in diverse asociatii, americanii stiu sa aprecieze valoarea omului.

de la stanga YO3ND, KG6NK, N2YO, N3KN, VE3GNO, N9CC

Am plecat ceva mai devreme de acolo, trebuia sa ne "pregatim" pentru dinnerul din acea seara, era "contest dinner" si locurile erau retinute cu 2 saptamani inainte. Am mers in tinuta decenta toti patru, cu indicativele pe ecuson, toata lumea era la fel acolo. Ceremonia incepea la 18.30 si ne-am grabit sa ajungem la timp. S-a dovedit inca odata utilitatea formidabila a GPS-ului lui Daniel. Masina era parcata undeva, in urma si noi mergeam cu GPS-ul in mana, sa vedem cum ajungem la adresa hotelului unde avea loc dinnerul. A fost ceva distractiv, Dayton nu este chiar un orasel, se intinde pe o mare suprafata si are cladiri semnificative. Asa ca am facut un fel de "goniometrie" si am ajuns relativ repede acolo. Sala era uriasa, la primul etaj al cladirii, mesele erau pentru 8 persoane, cu noi au stat 4 americani, o pereche sot-sotie si alti doi, am retinut indicativul doamnei, era usor: W0MAN (N.R. - woman in limba engleza inseamna femeie).

W4JAM si W0MAN, sot si sotie

Ceremonia a debutat cu un moment de reculegere pentru hamii "Silent Keys" din acest an, le-au fost prezentate indicativele si m-a surprins faptul ca erau invocati si hami din DL, VE, YV, YS, HZ, G, OH, OY, nu numai din SUA. S-a servit masa in etape, totul foarte elegant si de bun gust, oamenii in special m-au impresionat prin comportament si bunul simt prezent tot timpul. K0DQ (Scott Redd) a vorbit mai mult, mereu cu glume, aplaudat la scena deschisa pentru prestatia sa. Un moment emotionant a fost cand s-a facut prezentarea cunoscutului ON4UN (John Devoldere), cu ocazia implinirii varstei de 70 de ani. S-a cantat "Happy Birthday" de catre cei prezenti, cred ca eram cam 400 de hami in acea sala. A luat cuvantul si John, se vedea ca este emotionat, cred ca a fost una din cele mai frumoase aniversari ale sale.

ON4UN sarbatorit la contest dinner

In pauze,atunci cand se manca de fapt, se trageau la sorti seriile biletelor de intrare (tombola de la noi...hi). Din grupul YO doar Daniel a castigat, 500 de QSL-uri tiparite de ARRL cu indicativul sau. Amuzant a fost si faptul ca foarte des castigau hamii din VE, daca ne gandim si Daniel este VE...hi hi. Cred ca totul a durat cam 3 ore dar conversatiile abia acum incepeau, pe holurile hotelului, in sala, peste tot.

K3LR si YO3ND

Ciprian a dorit sa facem o poza fiind imbracati cu tricourile facute de el, avand sigla "Radioamator.ro - The best Romanian amateur radio web site" si mai jos: "DAYTON May 20-22, 2011". Am facut poze, am discutat cu cateva grupuri din PY, LU, cu hami din YU, a fost foarte interesant, isi aduceau aminte ca au lucrat in concursuri YP3A, YR0HQ,sau chiar YO3KPA.

de la stanga YO3ND, KG6NK, N2YO, VE3GNO

Dupa cate stiu, "Dayton Contest Dinner" era la cea de-a 19 editie. A fost pentru mine o "iesire in lume" acea seara, m-am simtit grozav de bine si un mare merit in asta il au cei trei prieteni YO cu care am fost. Pacat ca nu pot retine indicativele celor intalniti acolo, sa le spun atunci cand ii intalnesc in eter: "te-am vazut la Dayton!" Multumesc soartei ca m-a purtat pana acolo, multumesc mai ales lui Daniel, care a aranjat totul, care a fost intr-un fel gazda mea. Pacat ca Iulica n-a putut veni, poate aranjam ceva pentru anii care vin, sa fim mai multi YO la Dayton. Am mers si duminica dimineata din nou la Hamvention dar totul era foarte trist, mai erau cateva zeci de vendori, inca din dupa-masa precedenta vazusem diverse aparate sau chiar rack-uri cu diverse sertare, pe care scria "FREE", erau deci gratis, au preferat sa le abandoneze decat sa le care din nou acasa. In acea zi am stat cam o ora si cum la hotel incheiasem socotelile, am plecat direct spre aeroport, sa-l lasam pe Costel. Dupa cate am auzit, problemele cu avioanele nu s-au incheiat pentru el si l-au mai intarziat si la intoarcere, saracul.

De acolo am luat directia Toronto si drumul parca a fost mai scurt, comentand cele vazute. La granita cu VE, totul a mers fara probleme, ce targuisem noi era sub limita admisa fara vama(400$). Am ajuns cu bine la Misissauga, unde locuieste Daniel iar a doua zi dimineta m-a dus la gara din Toronto. Daca la venire trenul facuse 5 ore, acum, la intoarcere facea 7 ore! Facea un mic ocol prin Otawa, poate de aceea, oricum asta nu m-a impiedicat sa-mi zic, ca si "Sergentul" lui Alecsandri: "mai lunga-mi pare calea,acum la-ntors acasa"...hi hi. Oricum,ce cumparasem de la Dayton n-am putut cara cu trenul (bagajul si greutatea sunt limitate,ca la avion!) si le-am lasat la Daniel, ramanand ca atunci cand are drum pe acolo, sa le aduca Iulica, baiatul bun cu toata lumea, cel care ii ajuta pe toti. Poate ar trebui sa mai spun ca dupa numai 4 zile am mers cu Iulica, Elena si Cornel (VA2BXB) la un hamfest in Sorel, hamfestul provinciei Quebec. A fost o foarte palida replica la cea de la Dayton, am cam pierdut vremea.

Cam asa s-au petrecut peregrinarile mele de ham YO in SUA si Canada, pana acum. Deseori m-am gandit ce bine ar fi daca ar avea aceasta sansa cat mai multi hami YO, sa fim cat mai multi prezenti la asemenea evenimente, sa ne facem cunoscuti si apreciati. Sper ca prin cele prezentate, cat mai multi hami YO sa aiba o imagine cat mai apropiata de ceea ce se intampla la Dayton, chiar si despre drumul pana acolo. Desigur ca nu poti fi peste tot in acelasi timp, ca nu toti avem aceleasi preferinte, dar o idee iti poti face chiar daca vezi cu ochii altuia... hi hi. Acum lucrez in unele weekend-uri de la Iulica, folosind VE2/YO3ND, deja am lucrat 16 statii YO, pana in octombrie, cand revin acasa, voi mari numarul lor.

Doresc sanatate si multe bucurii pentru toti hamii YO si familiile lor! La reauzire din VE2,73' Sandy YO3ND

Foto: Daniel VE3GNO
Articol preluat din revista "Radiocomunicatii si radioamatorism", cu permisiunea redactiei si a autorului

Nicolae Dinca YO3ND