George Pataki WB2AQC

Ideea de a vizita radioamatorii din Bulgaria mi-a venit pe neasteptate in primavara anului 1999 pe cand eram in Spania. Intr-o seara eram in Valencia, intr-un mic restaurant in aer liber, cu niste amatori locali, unul din ei m-a intrebat unde merg proxima data. Eram obosit, pe jumatate adormit si fara sa ma gandesc prea mult am zis "Bulgaria". Toti patru radioamatori EA5 au sarit si in unison m-au intrebat intrigat "De ce Bulgaria?". Asta m-a cam trezit si am incercat sa dau o explicatie buna pentru care nici nu eram pregatit.

"Am fost acolo acum cativa ani si am intalnit niste amatori foarte simpatici. Nu prea multi merg acolo in vizita, parca nu este pe lista marilor atractii turistice, totusi cred ca ar fi un drum interesant".

Mai aveam si un motiv ascuns pentru un astfel de drum, ceea ce m-a necajit mult timp. Cu ani in urma, cand am vizitat Bulgaria de prima data, am intalnit o radioamatoare tanara si frumoasa si ne-am dus la plaja, pe marginea raului. Mi-a placut fata dar eram timid si fara multa experienta si mi-a fost frica sa-i fac o propunere de care ambii am fi beneficiat. Dupa ce am terminat cu plaja ne-am dus la hotelul meu sa ma schimb pentru o intalnire de seara cu radioamatorii locali. Ajuns acolo, am adunat tot curajul, cu multa jena am intrebat-o daca ar veni cu mine in camera mea. Ea s-a cam rosit la fata, nu a spus nimic dar si-a miscat incet capul dintr-o parte in alta, de cateva ori. Eu am inteles acest gest ca un "nu" si obisnuit cu refuzuri am rugat-o sa ma astepte in sala de intrare.

Ulterior am aflat ca bulgarii, unii din putinii oameni din aceasta lume, isi clatina capul sus si jos ca semn de "nu" si de la stanga la dreapta si inapoi pentru "da". A fost prea tarziu pentru mine, am pierdut un lucru frumos pentru lipsa mea de cultura. Acum aveam parerea ca Bulgaria imi este datoare cu ceva si eram determinat sa merg sa o incasez.

In acel restaurant am intalnit si niste compatrioti. Erau niste copii de 10-12 ani care cerseau de la masa la masa, prezentand cate o hartie in care ziceau ca sunt romani si refugiati politici (?). Fetitele aveau niste fuste multicolore iar baietasi purtau palarii cu boruri largi, camasi albe si pantaloni si veste negre.

Pregatind drumul am scris Federatiei Radioamatorilor Bulgari cerand ajutorul lor pentru organizarea intalnirilor cu amatori LZ. Nu am primit nici un raspuns. Ulterior cand i-am vizitat si i-am intrebat de scrisoarea mea mi s-a dat explicatia standard ca nu au primit-o (?).

Un prieten m-a sfatuit sa-l contactez pe Nick LZ1JY caci el cunoaste pe toata lumea si este un bun organizator. I-am trimis un email si intr-adevar Nick a fost de mare ajutor aranjand intalniri cu radioamatori in diferite orase. El m-a pus in legatura si cu Yanko LZ1BMV de la radioclubul LZ1KDP.

SOFIA

La aeroportul din Sofia ma astepta Nick LZ1JY. El este seful sectorului de electronica a corporatiei Samsung, este bine cunoscut asa ca am trecut prin vama cu bagaje fara nici o interferenta.

M-am instalat intr-un mic hotel chiar langa Universitatea Tehnica si am platit $20.00 pe noapte. Acel hotel era mai mult un camin studentesc decat un hotel; nu am avut nici radio, nici TV, nici aer conditionat. Telefonul a fost "temporar" stricat, cum erau multe telefoane in oras. Erau insa de vanzare, poate potrivite pentru un camin de studenti, niste ilustrate si 3 feluri de prezervative.

Prima mea vizita a fost la radioclubul Universitatii Tehnice din Sofia, situata la 5 minute de "hotelul" meu. Clubul este la etajul VI dar avea si cateva camere la etajul VII unde era instalat un amplificator mare militar folosit in concursuri, precum si niste magazii.

Sefa de club era Ana LZ3GU dar a lipsit din cauza de boala. Am intalnit insa a grupa mare de radioamatori entuziasti si activi condusi de Yanko LZ1BMV: Ventsi LZ1HST, Ivan LZ1PJ, Mila LZ1ABB si cativa operatori autorizati dar fara indicative proprii. Clubul are cam 145 de membri, studenti si fost studenti a acestei scoli. Pe un acoperis intins si plat au o ferma mare de antene. Clubul are QSLuri si raspund la toate cele primite.

Intr-o seara l-am intalnit pe Jordan LZ1UU care in timpul iernii, din decembrie pana in martie, lucreaza ca ofiter de radiocomunicatii in cadrul expeditiei stiintifice bulgare depe insula Livingston, din grupa South Shetland. El a fost acolo deja de patru ori si a operat cu indicativul LZ0A. QSLul sau, foarte frumos, arata 2 pinguini; barfele locale zic ca Jordan are legaturi sentimentale stranse cu ele si cum ajunge el acolo, apare si ele si stau ore intregi in fata ferestrei lui.

Nick LZ1JY m-a dus la Federatia Bulgara de Radioamatori care este in cladirea Administratiei Postale. Acolo am intalnit-o pe Zdravka LZ1ZQ, simpatica secretara a federatiei, pe Kosta LZ1FN care este instructor de telegrafie si pe Maria care lucreaza in biroul de QSLuri. Baiatul lui Zdravka este George LZ3GC.

Biroul de QSLuri fuctioneaza foarte bine cu toate greutatile financiare. Maria munceste mult si este foarte constiincioasa. Daca totusi cineva nu a primit un QSL bulgar este ca radioamatorul LZ nu a trimis nici una in ciuda deselor auzite promisiuni "QSL is no problem".

Federatia are o statiune bine echipata LZ1BFR dar calculatorul a fost "temporar" stricat. Am intalnit des si in diferite locuri astfel de instalatii "temporar" defecte. Adresa email a radioclubului este lz1ms@qsl.net; ei au si folosesc QSLuri, tot asa si Zdravka LZ1ZQ si Kosta LZ1FN.

Callbookuri se tiparesc greu si rar dar azi cu Internetul nici nu este mare nevoie de asa ceva. Editia din 1995 are un capitol interesant; o lista de radioamatori cunoscuti care in timpul lor liber mai erau regi, astronauti, oameni de stiinta, de arta, etc. In 1998 Federatia a publicat o carte informativa despre istoria radioamatorismului in Bulgaria. Mentionez asta caci nu toate federatiile de radioamatori din zona au facut una ca asta. Reviste de radioamatorism s-au publicat sporadic, cum a fost "LZ 73" dar nu a rezistat mult din cauza lipsei de sponsori.

La Federatie am intalnit si pe Dimiter LZ1AF care a adus cateva kilograme de QSLuri pentru a fi expediate prin birou. El este grafician si a proiectat aspectul exterior al lui ACOM 2000A, amplificatorul de putere mare cu acord automat, fabricat de cei care au construit si cele din seria Alfa. QSLul lui Dimiter LZ1AF ilustreaza chiar acel ACOM 2000A.

Am vizitat statia lui Dimiter compusa atat din echipament industrial cat si "home made"; are un IC-751A si un amplificator ETO 91 Beta capabil sa scoata 2.5 kW. Este foarte activ, a lucrat 324 de entitati numai in CW. Are un log periodic cu 6 elemente pe care il foloseste pe 10-12-15-17-20 metri, un vertical pentru benzile de 10 pana la 80 metri si un sloper pentru 160 de metri. Pe 2 metri FM el incarca 25 de W intr-un Ground Plane. Dimiter a fost autorizat in 1956. El editeaza rubrica DX in emisiunea in limba engleza la Radio Bulgaria si emisiunile lui sunt difuzate de cateva ori pe saptamana.

In fiecare joi pe la orele 6:00 PM cativa amatori se intalnesc intr-un mic si modest restaurant din Sofia unde se mananca, bea si se discuta despre toate, uneori chiar si despre radioamatorism. M-am dus la una din aceste intalniri, nu a fost culmea vizitei mele dar am vazut cam 20 de amatori, veneau si plecau in continuu.

Am vizitat pe Todor LZ1WE, un inginer in radiocomunicatii, autorizat din 1970, activ cu peste 300 de entitati lucrate. Sotia lui Dani LZ3EW, inginera chimist, autorizata in 1986, lucreaza mai mult pe 2 metri facand mai mult contacte locale. Ei au mai ales echipament "home made" si pot folosi pana la 350 W. Au un Yagi cu 3 elemente pentru 10-15-20 metri si un dipol pentru 20 metri, toate facute in casa si instalate pe acoperisul unei cladiri foarte inalte. Todor LZ1WE logeaza pe calculator si ambii au QSLuri.

In casa lor am intalnit prietenul si vecinul lor Saleh LZ5KP, care este si 9K2DD, insarcinatul cu relatii publice al ambasadei Kuwait.

Am vizitat si pe Sergei LZ1SE, un radioamator paralizat si tinut in pat caci in 1973 si-a rupt sira spinarii cand a sarit in apa nu destul de adanca. Pe atunci Sergei a fost student la facultate; mai tarziu insa a absolvit scoala si acum este programator pe calculator. Sergei LZ1SE are un Yaesu FT-757 si foloseste 100 W cu o antena Delta Loop. Este activ mai ales in fonie pe benzile 10-80 metri, a lucrat peste 200 de entitati si are QSLuri.

Am vazut si o famile de radioamatori: Radelyn LZ1UF, inginer de radiocomunicatii autorizat in 1957; nevasta Urszula LZ1FU, lucreaza tot in aceasi bransa, autorizata in 1960 ca SP5AHO, apoi in 1965 ca LZ1FU; si baiatul lor Andy LZ3UF, evident o coproductie bulgaro-poloneza, la fel inginer de radio, autorizat in 1990. Radelyn a cunoscut-o pe Urszula in 1960 pe banda de 40 de metri fonie. Se vede ca aceasta banda e buna si pentru altceva decat de intereferat televizoarele vecinilor. Personal s-au vazut pentru prima data in 1961 in Varsovia. Ei folosesc echipamente construite de ei; un transiver precum si un transverter pentru benzile de de 2 si 6 metri, un amplificator de 500 W pentru 2 metri (!) si alte diferite accesorii.

Cu Ventsi LZ1HST l-am vizitat pe Yuri Tzenkov care a publicat cu fratele lui Viktor LZ3NN o revista pentru radio si electronice numit "Elektron". Ei au cateva pravalii cu produce electronice dar intr-una din ele am vazut mai multi vanzatori decat cumparatori. O alta publicatie era numita Radio Televizia Elektronica; nu stiu insa daca mai exista.

Considerand ca Sofia este capitala si cel mai mare oras al tarii am intalnit putini radioamatori, in parte deoarece nu le-am putut contacta prin telefoanele lor nefunctionand "temporar".

Deci va spun povesti. Un batran zgarcit da 2 leva unui preot cerand sa se roage ca el sa ajunga in rai. Preotul se supara si ii zice: "Te costa 5 leva sa mergi pana la gara si tu vrei pentru 2 leva sa ajungi pana in rai? Ia-ti banii inapoi si sunt sigur ca vei avea o alta destinatie si va fi gratis."

Ca din toate calatoriile mele am trimis un email adoratei mele sotii Eva WA2BAV: "Nu cred ca ma voi intoarce caci am un timp splendid cu Sofia si nu inteleg cu orasul asa numit." Devotata mea sotie mi-a raspuns prompt si intelegator: "Cand iti vei termina banii vei ramane numai cu Sofia orasul, sunt sigura. Dealtfel am mutat ciurucurile tale in pivnita si am inchiriat camera ta. Iti doresc o petrecere minunata si anuleaza biletul de intoarcere".

Un judecator intreba un radioamator caruia vecinul i-a taiat cablul coaxial: "Ai spus d-ta vecinului ca este un murdar, urat, scarbos si arata ca o maimuta?" Radioamatorul a raspuns: "Sincer sa fiu eu nu imi amintesc dar uitandu-ma la el acum cred ca fost posibil."

PLOVDIV

Cand m-am urcat pe tren am vazut apa multa scargand din toaleta. Eram obisnuit ca in Europa rasariteana toaletele sa nu functioneze ca lumea, apa sa curga in continuu sau deloc. Am traversat baltoaca in drum spre compartimentul meu zicandu-mi ca este mai bine cu apa decat fara ea, cel putin nu va putea fi foc. Ce gresit am fost. Cam in mijlocul drumului intre Sofia si Plovdidv vagonul a luat foc la ambele capete. Trenul s-a oprit intr-un mic orasel, lumera a coborat si s-a uitat la foc. Era mult fum si aburi. Mi-am zic ca e bine ca nu am luat avionul caci daca acela ar fi inceput sa arda mi-ar fi fost greu sa ies si sa privesc focul ca acum. Ma simteam norocos. Oficialii de la caile ferate erau tare incurcati, parca nu li s-a mai intamplat asa ceva (?), fugeau in toate directiile si strigau ordine contradictorii; unii zicea "dati-va jos din tren" alti ne indrumau "urcati-va in tren". In timp ce jumatate din pasageri coborau din tren, altii urcau in acelasi timp, numarul calatorilor din tren si de pe peron ramanand mereu constant. Am vazut un pasager sacrificand cu devotament jumatate din apa lui minerala incercand sa stinga focul. In final a sosit o masina cu pompieri, a improscat ceva apa pe caroserii. Intai au creat mai mult aburi si fum dar pana la urma au stins focul si noi am continuat drumul. Calatorii au fost inmuiati, afumati dar veseli zambind de la o ureche la alta.

Am ajuns la Plovdiv cu o ora intarziere dar Yoan LZ1YW m-a asteptat la gara si m-a recunoscut dupa chipiul pe care aveam numele si indicativul meu. M-am dus sa vad statia lui Yoan. El este un tehnician electronist in pensie, a fost autorizat in 1965. El este un constructor, opereaza mai ales in telegrafie folosind un aparat militar bulgaresc invechit precum si o serie de accesorii facute de el pentru HF si VHF. Masa lui, chiar si podeaua este plina de unelte, piese, instrumente de masura si echipamente in constructie. Yoan LZ1YW folosind o antena de sarma de tip Windom pentru 9 benzi a lucrat peste 200 de entitati. El are un QSL foto-color foarte frumos.

Urmatorul vizitat a fost Nick LZ1NG, un tehnician electronist autorizat in 1975. Sotia lui, Bistra LZ1BV, este ansamblatoare de aparate electrice, cu autorizatie din 1980, ei au si doi baieti: Angel LZ3AX de 20 de ani, absolvent a unei scoli de calculatoare, autorizat din 1992 si Stefan LZ1EEE de 15 ani, elev la o scoala medie studiind calculatoare. Daca acestia nu contitue destui radioamatori intr-o singura familie atunci mai este Stefan LZ5GV, tatal lui Bistra si Maria LZ1MID, mama ei. Stefan si Maria s-au intalnit pentru prima oara in 1950 la radioclubul LZ1KSP si s-a casatorit in 1959. Da, radiocluburile pot avea multe si felurite functii, trebuesc doar cautate si folosite.

Nick LZ1NG este un "big gun", un operator A1 cu 326 entitati lucrate. El poseda multe premii prestigioase. Bistra LZ1BV are 260 de entitati lucrate care nu este deloc rau pentru o persoana cu serviciu si gospodarie tinuta pentru intreaga familie. Statia lor este ingramadita intr-un colt modest in dormitor. Ei folosesc 2 antene Delta Loop una orientata spre vest, alta spre est. Mai au si o statie mare in comuna Krumovo, cam 10 km de Plovdiv, langa aeroport. Acolo au un transiver japonez, un amplificator de 1 kW, un Yagi de 6 elemente pentru 10 metri, un V inversat pentru 40 de metri si un Delta Loop pentru 20-40-80 metri. Ambii au QSLuri si le folosesc.

L-am vizitat si pe Georgi LZ1CW, un tehnician electronist pensionar, autorizat in 1950. In 1953 el a intalnit pe Vera intr-un radioclub si in 1955 a luat-o de nevasta. Se pare ca in Bulgaria radiocluburile se extind mult peste predarea alfabatului Morse si discutii despre antene. Georgi are un Kenwood TS-120S, un acordor de antena facut de MFJ, o antena Quad cu 2 elemente pentru 10-15-20 metri, un Yagi de sarma cu 2 elemente pentru 40 de metri si un long wire pentru 80 metri. Georgi LZ1CW are QSLuri si desi foloseste un calculator, prefera sa faca "paper logging" sa fie asigurat in caz de se strica hard draivul.

L-am vazut si pe Kosyo LZ1OI, un electrician autorizat in 1985. El are pe doua mese mari un transiver FT-101E, un calculator, aparate de masura, un amplificator linear construit de el pentru 2 metri, precum si o multime de accesorii, toate "home made". Pentru banda de 2 metri Kosyo foloseste un Delta Loop, antena preferata de multi amatori LZ, doua antene Ground Plane tip 5/8 pentru packet de 2 metri si pentru repetoare. El lucreaza mult DX dar numai in SSB; se pare ca atunci cand alti amatori s-au antrenat la club in codul Morse, Kosyo era mai preaocupat de Vera. Foto QSLul lui in culori este foarte atractiv.

Urmatoarea vizita a fost la o familie de patru radioamatori: Anton LZ1VJ, autorizat din 1987, sotia Zelja LZ3VP, cu autorizatie din 1990, ambii tehnicieni in telecomunicatii lucrand pentru societatea de telefoane, fetitele Nadia LZ1NAD de 12 ani si Maria LZ1MAD de 10 ani, ambele autorizate din 1996. Ei folosesc un ansamblu de echipamente militare vechi bulgaresti de care am vazut la mai multi radioamatori LZ; are 5 unitati montate una deasupra alteia, acordor de antena, amplificatoare de putere, emitator, receptor si redresor. Aceasta instalatie este de obicei folosita cu un VFO "home made" pentru lucru in modul emisie-receptie. Pe 2 metri ei folosesc HTuri.

Ultimii pe care i-am vazut in Plovdiv au fost Rumen LZ5OL, un fotograf cu o autorizatie de tip "C", sotia Tony LZ1BOL, administratoare de muzeu cu autorizatie de tip restricted "D" si Rosen LZ1RAZ fiul ei de 22 de ani, tot cu autorizatie de tip "D". Ei folosesc numai HT-uri si comunica cu prieteni locali.

Noaptea am dormit in casa lui Nick LZ1NG. Plovdiv este al 2-lea oras ca marime in Bulgaria. Speram sa intalnesc mai multi amatori, mai ales cei cu activitati in DX dar organizarea vizitelor nu a fost prea buna.

Neavand ce sa mai scriu despre acest oras, va relatez niste anecdote. Am auzit de unul care inainte de a merge la culcare pune pe noptiera 2 pahare, unul plin cu apa, altul gol. Unul nefamiliar cu logica balcanica ar putea intreaba "De ce?". Pentru ca mai tarziu poate ii va fi sete, sau poate ca nu ii va fi.

Ati auzit de unul care a intrat in biroul sefului sau, a aruncat pe jos toate hartiile de pe biroul sau, i-a turnat cafea pe capul lui, i-a smuls cablul telefonului din perete si l-a insultat in 3 limbi diferite pana cand colegii de serviciu au strigat: "Opreste-te Petrica, noi numai am glumit, tu nu ai castigat lozul ce mare!".

Un barbat intra in casa val-vartej si striga sotiei: "Am castigat la loterie, sunt bogat si fac ce vreau. Fa-ti repede bagajele!". "Oh, asta este minunat - raspunde sotia fericita - ce sa impachetez, mergem la munte sau la mare?". "Ia-ti tot calabalacul si pleaca din casa, vreau sa fiu burlac din nou!" racneste fericitul castigator.

STARA ZAGORA

Urmatorul vizitat a fost Ivo LZ1RN, un profesor de literatura bulgara. Autorizat din 1992, Ivo foloseste 100 W cu un IC-728, un redresor construit de el si un dipol pentru 10-15-40 metri. Ivo opereaza CW, SSB si RTTY, a lucrat peste 250 de entitati, foloseste un calculator si are QSLuri frumoase.

Subby LZ5SS, un lt. colonel si inginer de radio, autorizat in 1994 a fost urmatorul. El are un Yaesu FT-707 si o droaie de antene deoarece ii place sa experimenteze cu ele. Fiul sau Nick LZ5SJ este student la universitatea din Varna iar fica Anni LZ5SU studiaza la o facultate din Burgas. Subby LZ5SS are QSLuri in diferite culori. In "shack-ul" lui am intalnit si alti radioamatori pe care i-am vizitat mai tarziu.

Ne-am dus sa-l vedem pe Vlad LZ1DQ, un telegrafist in pensie, autorizat in 1964. El foloseste un receptor vechi de tip RFT din R.D.G., emitator si receptor Drake, aparate contruite de el ca un amplificator de 400 W, un transiver pentru 2 metri si un transverter pentru 6 metri. Vlad are si serie de antene: un Delta Loop pentru 40 si 80 metri, un Ground Plane pentru 20 metri, un G4ZU modificat pentru 10 metri, un Yagi cu 10 elemente pentru 2 metri si unul cu 21 elemente pentru 70 cm. Vlad LZ1DQ lucreaza mult DX, are peste 300 de entitati confirmate, participa in concursuri si este vanator de diplome. Are si foloseste QSLuri.

Gandy LZGST, nici o relatie cu Mahatma, a fost urmatorul vizitat. Inginer mecanic de profesiune, a fost autorizat in 1996. El foloseste un IC-706 MK1 mic cu un redresor facut de el si un dipol de sarma pentru 10-15-20-40 metri. Pentru 2 metri Gandy are un Ground Plane, facut de Diamond. El lucreaza mult DX atat in CW cat si in SSB si trimite constiincios QSLuri.

Dimo LZ1ON, un lt. colonel pe care l-am intalnit in casa lui Subby LZ5SS a fost autorizat in 1996. Dimo foloseste un transiver de 40 W construit de el, un calculator, o antena Delta Loop pentru 40 si 80 metri, un dipol pentru 15 si 20 metri. Kosta LZ1DJ i-a construit un 5/8 Lambda Ground Plane pentru 2 metri. Dimo LZ1ON opereaza in CW si in SSB, lucreaza mult DX dar, vai, nu i-am vazut nici un QSL. Sotia lui Dimo, Svetla LZ1TB este invatatoare la o scoala elementara, ea lucreaza numai pe 2 metri. Fiul lor Daniel LZ5OE studiaza stiinte economice la facultate, iar un alt baiat Galian LZ1GON este la liceu. Trebuie mentionat ca acum cativa ani nici un ofiter al armatei bulgare nu ar fi acceptat vizita unui american si nu s-ar fi lasat fotografiat de acesta. De ce? Pentru ca atunci toti americanii erau "capitalisti". De ce acum se poate? Pentru ca acum toti Bulgarii sunt "capitalisti".

Roussko LZ1RT a fost un alt amator pe care l-am intalnit in casa lui Subby. El este reprezentatul firmelor Alinco si Diamond, are autorizatia de clasa A, cea mai inalta. Foloseste un IC-706 MK IIG, are 100 W intr-un dipol de sarma pentru 6-15-20-40 metri si a lucrat peste 150 de entitati. Sotia lui Nina LZ3VR este secretara lui si are autorizatie clasa C. Roussko are QSLuri, Nina nu are.

Pe cand ii fotografiam, Roussko a vrut sa mute o umbrela mare care atarna langa fereastra si nu avea nici o legatura cu radioamatorism. Fiind om precaut si fricos m-am tras in spatele lui Nina, nestiind daca umbrela este sau nu este incarcata sau are varful inveninat. Mi-am amintit ca in 1978 un disident bulgar numit Gheorghi Markov care a criticat cu curaj regimul comunist din Bulgaria, a fost ucis in Anglia cu o umbrela avand varful otravit. Recent a fost desvaluit ca acest act a fost organizat si dirijat de un agent sovietic ca o favoare frateasca pentru bulgari. Acest fapt a fost cunoscut in mai toata lumea, in afara de Bulgaria.

Ultimii vizitati in Stara Zagora au fost Zhivko LZ1GDR, un inginer constructor angajat la armata si fiul sau Del LZ1DEC, elev de liceu, ambii autorizati in 1997 cu clasa C deci pot opera numai pe VHF. Ei folosesc un transiver mic pentru 2 metri si o antena Quad cu 4 elemente. Engleza lui Del este foarte buna. Ei folosesc un calculator dar nu au QSLuri. Am dormit in casa lor si dimineata urmatoare Roussko LZ1RT m-a dus cu masina la Kazanlak.

Urmeaza cateva anecdote. Un baietel din Texas vine de la scoala si il intreaba pe taica sau: "Tata, de ce mamica fuge in zig-zag in curte?". Tatal raspunde: "Taci din gura si adu-mi mai multe gloante."

Alta: intr-un muzeu un vizitator intreaba un paznic: "Nu este tare plictisitor sa stai aici toata ziua fara sa faci ceva?". "Nu e deloc - raspunde paznicul - vin mereu gramezi de turisti cu cele mai tampite intrebari."

Ultima, cel putin pentru aceasta zi: La o proba pentru autorizatie de radioamator, examinatorul verifica fisa de raspuns a unui candidat si ii spune: "Aceasta problema are doua raspunsuri bune si posibile. Dumneata insa dupa un efort intelectual considerabil dar neinspirat ai ales a treia."

KAZANLAK

Majoritatea amatorilor din Kazanlak sunt membrii ai radioclubului Thracian Rose Club, un grup devotat DXurilor.

Urmatoarea vizita a fost la Don LZ1OJ, mecanic de profesie, radioamator din 1989. El foloseste un transiver, un amplificator de 250 W si un redresor, toate construite de el. Este membru activ a clubului Thracian Rose, lucreaza mai ales in CW, are peste 265 entitati confirmate si foloseste QSLuri foarte frumoase tiparite de prietenul sau Nasko LZ1YE.

Cu Nasko LZ1YE, Don LZ1OJ, Millen LZ5DB si Aleko LZ3ZZ ne-am dus la radioclubul LZ1KOZ, langa lacul Koprinka, 5-6 km de Kazanlak. La concursuri aceasta statiune foloseste indicativul LZ5W. Statiunea are un Yaesu FT-890 si un amplificator enorm asezat pe podea; ei spun ca are 1 kW dar eu cred ca sunt din cale afara de modesti. Am operat vreo ora pe 40 metri fonie si am lucrat o sumedenie de amatori din Ungaria si Romania; pe multi din ei i-am cunoscut personal din vizite anterioare. Radioclubul are lazi de QSLuri, eu am completat pentru cei cu care am lucrat.

Ceea ce este mai impresionant la aceasta statiune sunt cei 4 piloni, fiecare de vreo 26 metri; unul avand un Yagi cu 4 elemente pe un boom de vreo 21 metri pentru 40 de metri; altul are un Yagi cu 6 elemente pe un boom lung de 24 metri pentru 20 de metri; al 3-lea suporta un Yagi cu 6 elemente pe un boom de 16 metri pentru banda de 15 metri; iar al 4-lea are un Yagi cu 6 elemente pe un boom de 13 metri pentru banda de 10 metri.

Nu este nici o surpriza ca statiunea LZ1KOZ, adica LZ5W, a castigat atat de multe concursuri nationale si internationale; ei au o gramada de diplome ca dovada.

Am mancat la un restaurant din apropiere unde Aleko LZ3ZZ lucreaza ca ospatar, apoi ne-am dus sa vedem pe Todor LZ1BP si fiul sau Peter LZ3PN, ambii campioni nationali la telegrafie de viteza. Todor este inginer specialist in metalurgie, a luat autorizatia clasa B in 1993. el si-a construit un manipulator Yambic care functioneaza excelent. Fiul Peter, student la Universitatea Tehnica din Sofia are autorizatie din 1996, dar nu ii stiu indicativul. Ambii lucreaza numai in telegrafie folosind un "home made" transiver de 100 W, o antena Windom pentru 40 de metri si un Ground Plane pentru 15 metri.

Urmatorul vizitat a fost Kancho LZ1DY, tehnician electronist si radioamator din 1953. Tot echipamentul sau este construit de el. Quadul lui este "Gone with the Wind" ceea ce arata bine pe ecrane dar este neplacut pentru un radioamator. Acum foloseste un dipol multiband. Kancho LZ1DY nu are QSLuri, rusine lui.

L-am vazut si pe Andy LZ1RB, mecanic de meserie, autorizat din 1981. El foloseste un Yaesu FT-767GX, un Yagi cu 5 elemente pentru 15 metri si un Delta Loop pentru 40 si 80 metri. Andy are niste QSLuri color-foto foarte frumoase tiparite de Marin LZ1RW si trimite constincios confirmari. Manipulatorul sau Yambic a fost facut de Todor LZ1BP. Andy LZ1RB mi-a aratat niste numere din defuncta revista "LZ 73" editata ani de zile de Jordan LZ1UC si publicata de Federatia Bulgara de Radioamatorism.

Ultimul vizatat in Kazanlak a fost Marin LZ1RW, inginer mecanic, operator la statia radioclubului din 1967, cu indicativ propriu din 1981. Marin are doua ocupatii: lucreaza in automatizarea centralelor electrice si este partner in intreprinderea poligrafica a lui Liubomir LZ2EV, unde se tiparesc multe din foto QSLuri colorate folosite de radioamatori atat bulgari cat si straini. Pare ironic ca QSLurile folosite de el personal sunt destul de simple. Quadul lui tot a fost luat de vant, se pare ca asta este soarta trista multora din aceste antene. Acum foloseste un Yagi cu 7 elemente pentru 10-15-20 metri, facut de Cushcraft. Marin LZ1RW opereaza in CW si in SSB si are peste 150 de entitati lucrate.

Am dormit in casa lui Milen LZ5DB si a doua zi devreme am luat trenul la Sliven.

Apropo de tren, am cateva mici mentiuni. Intr-o gara, un calator cu multe bagaje intreaba un nas, au si ei aceste specimene: "Sunt multe locuri in acest vagon?". "Da - raspunde nasul - chiar foarte multe". Calatorul se cazneste sa urce cu toate boarfele lui si atunci nasul ii spune: "Din pacate toate sunt ocupate."

Alta, un calator intreaba nasul: "Fumatul este permis in acest vagon?". "Nu - raspunde nasul - acest vagon este pentru nefumatori". "Dar cum ca este plin de chistoace" intreaba nedumeritul calator. "De la cei care nu au intrebat" vine raspunsul promt si logic.

Ultima, va promit. Intr-un restaurant de gara un calator nerabdator intreaba ospatarul: "Cind imi vine friptura, mi-e frica ca voi pierde trenul". Fiti linistiti - raspunde calm ospatarul - nu va fi atat de mare."

In urmatoarea descriere veti vedea intalnirile cu radioamatorii din Sliven, Nova Zagora, Burgas, Veliko Tarnovo si Russe.

George Pataki WB2AQC

Articol aparut la 13-3-2010

12770