Emil Sandu YO7LUO

Daca urmarim datasheet-ul producatorului vedem ca este vorba de un CI incapsulat intr-o capsula SIL cu 9 pini si care permite cu foarte putine componente externe realizarea unui radioreceptor superheterodina cu performante cel putin onorabile zic eu. Circuitul contine asa cum se vede si in figura 1, amplificator de intrare , mixerul cu celula de multiplicare, precum si un etaj oscilator urmat de un separator. Acesta din urma, poate fi folosit atit ca VFO ( impreuna cu o bobina si un cond. variabil ) cit si ca BFO ( folosind un cristal de cuart ).

Fig. 1 -TA7358 schema bloc

Se remarca simplitatea deosebita a circuitului care nu este cu mult diferita de schema de aplicatie. Plecind de la aceasta, am cautat pe internet si am vazut ca si alti colegi radioamatori au utilizat acest integrat in domeniul undelor scurte, desi el a fost proiectat initial ca front-end pentru UKV. Practic am constatat ca poate fi folosit foarte bine si ca amplificator de AF +modulator echilibrat intr-un viitor transceiver. De asemenea sint produse si kit-uri de receptoare SSB sau transceivere care il folosesc. Analizind citeva din schemele publicate am constatat ca unele contin greseli mai mult sau mai putin intentionate iar alte scheme sint prea simplificate -daca se poate simplifica si mai mult aceasta schema!!! Astfel s-au folosit socuri de 100 microH in locul circuitelor acordate, ceea ce este functional desigur, dar nu cred ca un receptor cu circuite aperiodice mai poate fi folosit in actualele conditii de trafic. Varianta cu socuri poate fi un punct de plecare pentru testarea receptorului dar ulterior acestea trebuiesc inlocuite cu circuite acordate corespunzatoare benzii dorite.

In figura 2 se prezinta schema completa a receptorului mai putin amplificatorul de audiofrecventa.

Fig. 2 -Schema completa a receptorului

Se observa simplitatea deosebita a schemei, dar care pot afirma ca nu este cu nimic mai prejos decit alte realizari mult mai stufoase care circula in folclorul de specialitate. De asemenea, am constatat ca fara antena la intrare si cu volumul la maxim, zgomotul este insesizabil -practic se auzea numai zgomotul amplificatorului audio!! Desi receptorul nu contine un etaj de RAA, integratele au o dinamica suficienta si nu se ineaca usor in prezenta semnalelor foarte mari din banda. Comparind receptia cu cea a unui TS430, am constatat ca ambele receptionau relativ la fel statiile din banda, desi calitativ receptia TS-ului era net superioara pentru statiile slabe -fenomen dealtfel perfect explicabil.

Cateva detalii in legatura cu realizarea receptorului in varianta pentru banda de 80 de metri :

Circuitul de intrare este realizat cu Tr1 si Tr2 impreuna cu condensatoarele de acord corespunzatoare. Personal am utilizat toruri de tip T50-1 ( de culoare albastra ) bobinele de cuplaj avind cite 6 spire iar cele de acord cite 30 de spire. Desigur ca poate fi folosit orice alt circuit de intrare cu bobine obisnuite cum este cel de la A412. Circuitul L1-C1 din pinul 3 al integratului este acordat la 3,7 mhz si consta intr-o bobina reglabila de 7-10 microH impreuna cu un condensator de 220 pf. In cazul in care se constata ca acordul este prea ascutit se poate amortiza circuitul oscilant cu o rezistenta de 2,2-4,7K pina la obtinerea caracteristicii de transfer dorite. In pinul 6 este iesirea mixerului, circuitul acordat L2-C2 fiind in cazul meu acordat pe 8Mhz. Acesta a fost realizat folosind o bobina de FI pe 10,7 Mhz, peste condensatorul original mai adaugind un condensator de 10 pF. La pinii 7 si 8 se conecteaza componentele VFO-ului, care in acest caz variaza intre 4,2 si 4,5 Mhz. Folosind condensatoare obisnuite cu stiroflex si tinind cont de frecventa relativ mica a oscilatorului stabilitatea este foarte buna. De remarcat ca legatura intre montaj si condensatorul variabil am facut-o cu o bucata de cablu ecranat de buna calitate, bineinteles tinind cont si de capacitatea acestuia. Desi varianta folosirii unei valori a FI mai mare decit a semnalului receptionat ( Fvfo+Fin=FI ) nu este recomandata de autorii consacrati, practic se poate folosi fara rezerve. Un dezavantaj este dupa parerea mea faptul ca cresterea frecventei receprionate se face la rotirea in sens antiorar a condensatorului variabil, deci invers decit ar fi normal. Acesta problema se poate rezolva simplu in cazul utilizarii unui mecanism de demultiplicare tip scala, prin inversarea sensului de rotatie pe una din axe.

Filtrul SSB este realizat cu 4 cristale de 8Mhz, sortate pentru a avea frecvente cit mai apropiate. Conensatoarele din filtrul SSB au valori intre 68 si 100 de pF, personal am folosit grupuri formate dintr-un condensator fix de 47pF in paralel cu un trimer de 70 pF, reglajul final fiind facut pe wobbler.

Receptorul poate fi realizat pentru orice banda se dorereste, modificindu-se corespunzator circuitele oscilante si VFO-ul.

Amplificatorul de audiofrecventa este realizat cu un integrat de tip LM386 dupa o schema mai deosebita asa cum se vede in figura.

Fig. 3 - Amplificatorul de audiofrecventa

Fig. 4 - Caracteristica de transfer a AAF

Astfel se obtine un filtru foarte util receptionarii semnalelor telegrafice. Caracteristica de transfer poate fi modificata din semireglabilul de 200 ohmi, obtinindu-se rezultatele din graficul alaturat. Se poate incerca modificarea caracteristicii de transfer a filtrului pentru a se asculta bine si semnalele ssb sau se poate folosi o schema obisnuita cu LM386. Atentie: aceasta versiune de AAF nu functioneaza corect decit cu un LM386 de foarte buna calitate, majoritatea celeo de pe piata au tendinta sa auto oscileze foarte usor. Apropo de LM386, este bine de verificat daca la iesire tensiunea este de Vcc/2 sau diferita de aceasta valoare. Am gasit foarte multe asemenea integrate cu iesirea dezechilibrata, care aparent functioneaza dar calitatea auditiei este deficitara.

De asemenea recomand ca electroliticul conectat intre pini 1 si 8, folosit in aplicatiile clasice cu LM386 sa nu fie mai mare de 10 microfarazi sau chiar mai mic - se poate incerca initial cu 1 micro si numai daca amplificare nu este suficienta se mareste valoarea acestuia. Acest lucru este necesar pentru evitarea unei amplificari exagerate a circuitului integrat, ceea ce duce la o comportare necorespunzatoare a acestuia ( zgomot mare sau chiar oscilatii ). O alta varianta este folosirea valorii de 100 de micro in serie cu un semireglabil de 250-500 ohmi pentru reglarea amplificarii.

De asemenea, pina acuma nu am intilnit nici un LM386 care sa se auda la fel de bine ca unul produs cindva de Motorola, pe care l-am recuperat dintr-un telefon vechi.

Cablajul imprimat a fost realizat cu PCB Wizard 3.50 si pot pune la dispozitia celor interesati fisierul sursa pentru o eventuala realizare a acestui receptor.

Alimentarea montajului se va face dintr-o tensiune bine filtrata de 12 volti. Cele 2 circuite TA7358 sint alimentate separat printr-un stabilizator monolitic de 5V. Tensiunea maxima de alimentare a acestor integrate este de 8V iar in aaplicatiile uzuale este folosita o tensiune de 6V.

La o tensiune de 5V se obtine o stabilitate foarte buna a oscilatoarelor si de asemenea un zgomot de fond foarte redus.

Recomand acest receptor tuturor celor care doresc un receptor simplu, cu un consum redus, usor de realizat si cu bune performante. Daca cineva doreste mai multe informatii, ma poate contacta prin email emilus@gmail.com sau telefonic.

Emil Sandu YO7LUO

Articol aparut la 27-11-2009

32121