Cap. 3.2 Cercul Polar si Fort Yukon

Fig. 220 Dimineata cum se scoala primul drum este la masa.

Fig. 221 Ne asternem la drum, care este bineinteles paralel cu conducta

Fig. 222 Si altii toarna asfalt ca sa repare drumul.

Fig. 223 Prima oprire. Unii isi asteapta cuminti rindul...

Fig. 224 Altii citesc cum s-a construit soseaua.

Fig. 225 Iti trebuia ceva curaj sa tragi dupa tine 30 tone pe aici

Fig. 226 Documente de arhiva

Fig. 227 Am ajuns la cercul polar. De aici spre nord incepe ziua polara.

Fig. 228 Ni s-au inminat in cadru solemn diplomele care atesta ca am fost aici.

Fig. 229 Radioamatori romani in Alaska la cercul polar de nord.

Fig. 230 Numele prostilor pe toate gardurile....

Fig. 231 si noi la fel cu ceilalti

Pe drum venind dinspre nord am urmarit marginea drumului sa gasim vre-un semn sau indicator pentru W1AW/KL7 care era anuntata ca va lucra de la cercul polar . Ne invirtim prin zona din si de linga parcarea de la cercul polar dar nici un semn nici aici despre W1AW / KL7.

Fig. 232 Flori pe marginea drumului

Fig. 233 Gratarul este pregatit pentru cei care si-au adus de acasa

Fig. 234 Vegetatia de anul acesta strabate prin stratul de frunze uscate de anul trecut

Fig. 235 Politia statala ne ureaza vacanta placuta in continuare

Dupa trei sferturi de ora petrecute la cercul polar plecam mai departe spre Yukon. Dupa aproape 1 km de mers spre sud, am vazut din viteza indicatorul pus pentru vizitatorii care ar fi venit din sud. Dinspre Oceanul Inghetat de Nord nu se asteptau musafiri. Nu am mai oprit pentru ca ar fi insemnat sa pierdem avionul pentru Fort Yukon. Pacat. Cind am ajuns acasa in august 2008 si inca o data in iunie anul acesta am trimis um e-mail la W1AW dar n-am primit nici un raspuns [ text si poze trimise la W1AW / KL7 apasa aici ].

W1AW / KL7 nu a fost la Cercul Polar. A fost mai la sud !!!

Dupa aceasta 'nereusita' a expeditiei noastre viata merge inainte si noi ne indreptam spre Fairbanks. Cit vezi cu ochii, aceste flori mov. Daca ar fi fost galbene puteam spune ca arata ca rapita inflorita de la noi. Mergem spre sud si vegetatia devine tot mai viguroasa. Pe drum intilnim un indicator de circulatie inedit si urmind directia aratata ajungem pe malul Yukonului. Luam o gustare si ne continuam drumul spre Fairbanks.

Am trecut asadar Yukonul si ne aflam deja in zona impadurita. Padurea devine tot mai inalta si mai deasa. Ajungem la magazinul generalului Store [ hi, hi ] Aici locuieste o singura familie compusa din tata mama si 18 copii. Trei sint ai lor, ceilaltisint infiati. Toate aceste suflete traiesc din munca lor [la padure, service cauciucuri si magazinul la care singurii cumparatori sint turistii ] si un ajutor de la guvern. Sint sanatosi, veseli si se bucura de viata care le-a fost data.

Ajungem in mare viteza la Fairbanks. La receptie primim plicul cu cartela magnetica pentru intrarea in camera, instructiunile pentru siguranta noastra, programul pentru ziua curenta si pentru dimineata urmatoare, biletele de avion pentru Fort Yukon. Noi nu mai avem timp sa mergem in camera unde se duc bagajele singure. Asteptam la receptie citeva minute microbuzul pentru aeroport, timp in care iarasi ne minunam de cit de viu sint colorate florile. La aeroport instructajul de zbor si decolarea pentru un zbor de o ora si jumatate. Pe acest aeroport am aflat ca avionul are portbagaj. In timpul zborului am admirat peisajul vazut de sus, curcubeele de Alaska si am constatat ca in Alaska nu sint drumuri.

Fortul Yukon acum a ramas doar un loc cu importanta cinegetica si pentru pescuitul sportiv. Indigenii sint bune calauze cunoscind locurile si din asta cistiga 50 $ pe zi in sezon. Guvernul de la Washington le face case noi pe banii contribuabililor americani, asa ca pentru nativii din zona , trai neneaca. Ar putea pune mina pe topor sa repare macar casele mai vechi in care locuiesc in loc sa stea la Bingo. Asta a propos de om si de cele sfinte. In rest, natura salbatica si viata aspra. Pentru turistii cu servicii platite ramin amintirile unui peisaj deosebit in culori care la apus, cu soarele la orizont, parca este ireal.

Astazi este cea mai calda zi din excurie. Pina acum temperatura nu s-a ridicat peste 16 grade Celsius. Astazi insa sint 16 grade si au inviat tintarii. Mare pacoste. Roiuri mari hamesite de foame. Norocul nostru este ca avem la noi lotiuni, spray-uri si servetele umede special pregatite pentru aventura in Alaska. Am supravietuit

Asa cum am spus si mai inainte, in Alaska nu sint drumuri. Pe distante scurte se merge cu barca, iar pe distante mai mari, cu avionul sau cu hidroavionul. Toti fostii piloti din aviatia militara americana gasesc de lucru in Alaska. Avioanele militare dislocate in Alaska, impreuna cu toti pilotii de pe reactoare care sint in sezonul de vara aici, pot face ca in caz de ceva, ca prin Alaska sa nu mai treaca in zbor nici macar un tintar.

Cind am aterizat in Fairbanks era deja noapte. La coborirea din avion am mai primit din partea companiei cu care am zburat peste cercul polar la Fort Yukon inca o diploma care certifica trecerea peste cercul polar de nord. Microbuzul ne-a adus la hotel. O baie fierbinte si am dormit ca bustenii.

Este dimineata zilei de 7 August 2008. O dimineata senina si insorita. Programul de azi cuprinde abandonarea autocarului si continuarea excursiei cu trenul. La prinz vom ajunge in rezervatia Denali Park. Cazarea la Chalet, si un tur de 8 ore prin rezervatie. Daca avem noroc, ne intilnim si cu varul Grizzly. A doua zi vom zbura cu un monomotor sus pe McKinley [ 6430 m altitudine] vom ateriza pe ghetar, pe la la prinz [ ish] vom porni spre Anchorage unde se incheie basmul Asta insa, va fi urmatorul episod.

Deocamdata, 88 si 73, Nora, YO4AYL & Andrei, YO4AUP
Victoria Olaru (Nora), YO4AYL si Gheorghe Andrei Radulescu, YO4AUP

Victoria Olaru (Nora), YO4AYL si Gheorghe Andrei Radulescu, YO4AUP  

Articol aparut la 18-8-2009

10225