Teodora Ciobanu YO7WB, Sorin Nimara YO7CKQ, Aurel Ciobanu YO7LCB

An după an, tot mai multă frustrare şi dezamăgire s-au adunat în cei care credeau în performanţa reală şi eforturile lor au început să devină individuale, solitare, separate de apartenenţa la un grup din care nu mai simţeau că fac parte.

Întâlnirile nu mai erau decât un prilej de a vinde şi a cumpăra diverse, de a schimba o bârfă la un pahar de bere şi de a comenta, eventual, că interesul scade şi că sărăcia e motivul pentru care românii nu au rezultate, nu fac legea în competiţii, nu sunt băgaţi în seamă de legendele acestui sport şi nu dau înainte cu nici un chip.

Era chiar aşa ?

Am vrut să verificăm şi am acceptat provocarea de a încerca ALTCEVA.

Aşa s-a născut proiectul SIMPO YO 2009, Editia Jubiliara 30.

Baza acestui proiect au constituit-o câteva principii: recunoaşterea performanţei, redarea strălucirii, promovarea masivă.

Pentru ca acest plan să reuşească era nevoie de două lucruri: un răspuns pozitiv din partea unor radioamatori recunoscuţi pentru performanţele lor şi o participare bună la eveniment.

În plus, era nevoie de o echipă de organizare care să funcţioneze ireproşabil, de un efort considerabil pentru atragerea de fonduri şi de un plan coerent de acţiune.

Cel mai uşor a fost să-i convingem pe invitaţii speciali să participe la cele două întâlniri organizate în seara de vineri, HF Dinner şi VHF Dinner.

Încă o dată, modestia, bunul simţ şi spiritul inconfundabil al adevăratelor valori şi-au făcut simţită prezenţa şi nu a fost nevoie nici de rugăminţi, nici de insistenţe repetate, ci doar de o discuţie între oameni serioşi care au convenit că experimentul merită o şansă.

Şi s-a dovedit că aşa a fost, pentru că participarea la seara specială de vineri a fost cu mult peste aşteptări. Au fost prezenţi 156 de radioamatori la cele două întâlniri, iar nivelul de comunicare a fost cel scontat

Am ales special o locaţie elegantă pentru acest moment, fiindcă era firesc să adăugăm puţin stil, pe lângă noutate.

Strălucirea a fost, aşa cum am spus, un deziderat. Era absolut necesar să ieşim din tiparul cantinelor anoste şi să redăm radioamatorilor o poziţie pe care cu toţii nu numai că o merităm, dar s-a dovedit că ne-o şi permitem.

Dacă noi nu credem că valorăm mai mult, cine s-o facă în locul nostru ?

Promovarea a fost un plan gândit în amănunt. Am pregătit un pachet promoţional care a avut în componenţă mai multe obiecte personalizate: cană, şapcă, insignă, pix, ecuson, mapă, bloc notes, plus un CD cu un film despre Târgu-Jiu în trei limbi, română, engleză şi franceză, o hartă A4 color cu locaţiile importante pentru Simpo şi alte materiale tipărite care promovează oferta turistică a zonei. Mascota oficială a evenimentului, şoricelul YO devenit vedetă, a fost realizată special pentru Simpozion de către un caricaturist renumit din Târgu Jiu, Aurelian Şuţă, căruia îi mulţumim pentru ajutor. Şi nu doar atât ! Un site produs de o firmă profesionistă, campanie vizuală out door, cu spot de promovare pe reteaua de panouri electronice de publicitate din oraş şi afişaj în locaţiile cheie, conferinţă de presă dedicată exclusiv evenimentului şi ştiri apărute în toată presa locală şi preluate de presa naţională, apariţia în emisiuni live la radio şi TV, cu spaţii de câte 60 de minute, invitarea presei la lucrările simpozionului, toate acestea au făcut ca timp de o săptămână să se vorbească despre radioamatorism mai mult decât s-a întâmplat, cumulat, în 20 de ani.

Am constatat că aproape nimeni din exterior NU ŞTIA ce este radioamatorismul, dar că odată ce li s-a explicat au devenit interesaţi de cât mai multe amănunte legate de acest sport.

Vina de a nu cunoaşte ce este radioamatorismul nu aparţine celor care nu ştiu, ci celor care ştiu dar nu fac efortul de a spune.

Şi toate se leagă, pentru că nimeni nu ia în seamă un sport necunoscut, nimeni nu finanţează un sport necunoscut, nimeni nu sponsorizează un sport necunoscut, aşa că lipsa de fonduri şi de interes e justificată, atâta timp cât efortul nostru de promovare a lipsit cu desăvârşire ani la rând.

Echipa de organizare a evenimentului a fost formată doar din trei oameni, dar echipa de lucru în zilele de desfăşurare a numărat 10 persoane, NICI UNA DINTRE ELE AVÂND INDICATIV DE RADIOAMATOR. Fără profesionalismul, dedicarea şi efortul acestor oameni care au muncit peste 12 ore în fiecare zi, nu ar fi fost posibil să reuşim să ţinem sub control toate elementele constitutive ale programului, mai ales cele de ordin logistic.

Câteva cifre pot să fie concludente în acest sens:

A fost asigurată cazarea , la cămin şi la 7 hoteluri din oraş, pentru 252 de persoane.

189 de persoane au dorit sa participe la excursia de la Tismana şi Hobiţa cu pretul simbolic de 5 lei, fiind transportate cu 5 autocare şi microbuze moderne, prevăzute cu aer condiţionat. Ca surpriză, participanţilor la excursie le-a fost oferită gratuit masa de prânz, în regim de catering, în mai puţin de o oră, programul fiind oricum destul de încărcat, pentru că erau incluse în traseul de vizitat Mănăstirea Tismana şi Casa memorială "Constantin Brâncuşi" de la Hobiţa.

156 de persoane au participat la cele două întâlniri speciale de vineri seara, fapt care a depăşit previziunile noastre, dar care ne-a bucurat, pentru că acestă activitate nouă a avut succesul pe care îl bănuiam, chiar într-o măsură mult mai mare decât cele mai optimiste aşteptări. S-a dovedit şi că cele 60 de minute alocate de noi în program pentru expuneri au fost insuficiente faţă de interesul major de care s-au bucurat invitaţii speciali.

Peste 320 de persoane au fost prezente efectiv la simpozion şi 250 de persoane au luat parte la masa festivă.

Dorind ca primirea participanţilor să se desfăşoare fără sincope, a fost montat un transponder 145 MHz/435 MHz care acoperea in conditii excelente o rază de 60 km, poate chiar mai mult, pentru a oferi sprijin operativ participanţilor care soseau din toate regiunile ţării. Radioclubul a folosit in aceste zile indicativul special YP30S iar dipomele lansate anterior, "Constantin Brancusi" si "Gorjul" au fost reproiectate de YO3JW. Asta după ce, pe toată perioada de funcţionare a site-ului oficial, cu două luni înainte de eveniment, a existat un contact permanent cu cei care şi-au exprimat opţiunea de a participa la Simpo, prin E-mail şi telefon, cu scopul de a oferi toate informaţiile solicitate.

Bugetul total al evenimentului a fost de 530 milioane lei vechi, din care 260 milioane sunt bani proveniţi din sponsorizări.

Acestea sunt cifrele simpozionului.

Dar a fost el o reuşită sută la sută ?

Luând în calcul ceea ce a fost şi comparând cu ceea ce ne doream să fie, înclinăm să spunem că NU.

CE NU A FUNCŢIONAT ?

1. Obişnuinţa tipic românească de a nu respecta regulile a făcut ca mulţi participanţi să nu-şi anunţe sosirea, să nu se înregistreze cu solicitările prevăzute în formularul de înscriere, dar să provoace apoi o stare de tensiune la momentul repartiţiei meselor de talcioc. Astfel, deşi noi, ca organizatori, ne-am străduit să menţinem ordinea rezultată din analiza solicitărilor venite pe site, unii s-au comportat ca la piaţă, ocupând cu forţa locurile rezervate altora. Un exemplu este conflictul care s-a creat atunci când cineva a ocupat mesele rezervate de ANICO (cu 1 lună înainte), iar acest cineva nu numai că a refuzat să elibereze spaţiul, dar a jignit pe toată lumea şi a provocat o atmosferă tensionată nemeritată, cu atât mai mult cu cât i s-a explicat că ne străduim să găsim soluţii pentru toate solicitările. Situatia s-a repetat si pentru un expozant din YO2, care si-a pierdut masa in acelasi fel.

Deşi nu ne-am dorit acest lucru, a fost necesară intervenţia forţelor de ordine pentru remedierea situaţiei, fapt care a umbrit oarecum desfăşurarea evenimentului. În condiţiile în care mesele de talcioc au fost oferite GRATUIT, era absolut necesar să avem o situaţie clară a solicitărilor, pentru a le putea onora. Faptul că au venit foarte mulţi participanţi neanunţaţi a bulversat oarecum repartizarea meselor, dar nu pentru că nu aveam soluţii, ci pentru că neanunţaţii erau cei mai agresivi în a ne cere să le oferim locuri de expunere, pe loc, fără să aştepte nici măcar cîteva minute pentru ca noi să aplicăm soluţiile de rezervă necesare pentru rezolvarea situaţiei.

Tot această obişnuinţă de a nu respecta regulile a creat situaţii dificile şi la cazare. Deşi formularul de înregistrare a fost activ două luni şi promovarea contactelor cu organizatorii a fost făcută în toate mediile, destul de mulţi participanţi au sosit neanunţaţi şi au solicitat soluţii de cazare pe loc, părând să nu înţeleagă de ce ar fi dificil să le oferim. Am reuşit să rezolvăm TOATE aceste solicitări, dar era mult mai uşor dacă aveam cererile din timp, pentru a putea face rezervările. O altă problemă a fost cea în care s-au cerut şi noi am făcut rezervări la hotel, dar solicitanţii n-au mai apărut, punându-ne în postura mai mult ca delicată cu hotelierii, care în orice ţară civilizată înseamnă plata camerelor rezervate şi neocupate, dacă nu se face decomandarea în timp util. Avem exemplul unui radioamator din YO8, care ne-a cerut să-i rezervăm două camere duble la un hotel; nu numai ca nu a venit dar nici nu s-a mai obosit să ne anunţe că şi-a schimbat planurile.

2. Organizarea Campionatului naţional de creaţie tehnică a lăsat de dorit.

Nu am avut informaţii despre desfăşurătorul Campionatului, nu am ştiut cine sunt persoanele care trebuiau să preia lucrările, nu am primit o listă cu necesarul de logistică pentru spaţiul rezervat de la FRR. De altfel, datele privitoare la CNCT lipsesc chiar şi pe site-ul FRR ( rog verificati ). Aceste lipsuri au condus şi ele la o stare tensionată între noi şi participanţii la campionat, pentru că dânşii ne cereau explicaţii pe care nu le aveam.

O dată cu sosirea reprezentanţilor FRR s-a improvizat o formulă de organizare, dar această improvizaţie nu era necesară în contextul în care aveam şi capacitatea şi voinţa de a sprijini, ca gazde, buna desfăşurare a Campionatului, cu condiţia ca cineva să ne fi dat informaţiile la timp.

3. Organizarea Concursului Naţional de Software YO3CZW a suferit de aceeaşi lipsă de comunicare. Deşi identitatea organizatorului şi anunţul că acest concurs va avea loc la Simpo YO 2009 au apărut în Calendarul Competiţional al FRR aprobat pentru 2009, nu am avut nici un contact cu organizatorul, YO3CZW, care nu ne-a contactat pentru a stabili detaliile organizatorice şi pe care, de altfel cu regret, nici nu am apucat să-l cunoaştem cu ocazia Simpozionului. Acest punct din program a fost, din punctul nostru de vedere, un minus important.

4. În ceea ce priveşte sesiunea de comunicări şi referate, ideea de a promova echipele naţionale s-a dovedit a fi compromisă de lipsa de seriozitate a celor care trebuiau să susţină unele dintre comunicări. Astfel, deşi au acceptat să fie incluşi în program şi au promis că vor susţine sau vor trimite materiale de prezentare, Gheorghe Paisa, YO8WW, coordonatorul echipei de telegrafie sală şi Adrian Marcu, YO7LOI, reprezentantul echipei de radiogoniometrie, nu şi-au onorat promisiunile şi nici nu au anunţat în timp util că nu vor mai veni, ori că nu vor trimite materialele prin altcineva. A existat chiar o situaţie destul de penibilă, în care prezentarea materialului despre echipa de telegrafie sală a fost anunţată, dar ea nu exista, aşa că momentul a devenit jenant pentru noi, care am fost puşi în faţa faptului împlinit chiar în faţa publicului. Prezentarea deosebit de profesionistă a echipei YROHQ, susţinută de Adrian Siniţaru, YO3APJ, un om extrem de serios şi care ştie ce înseamnă o promisiune făcută, a salvat situaţia. Dar impresia lăsată de incoerenţele din program nu a fost în măsură să ne onoreze. De altfel, cu excepţia faptului că au fost prezentate câteva materiale valoroase, de către oameni care şi-au respectat cuvântul şi au participat la program, sesiunea de comunicări a fost ştearsă, grevată de lipsa audienţei şi lipsită de eficienţă. Deşi am decalat ora de începere a sesiunii faţă de ora de deschidere a talciocului, nu am reuşit să captăm interesul audienţei, lucru care ne confirmă opinia că acest gen de abordare a programului ar trebui modificat, lăsând cele două evenimente să se desfăşoare în momente diferite, fără să se suprapună nici măcar parţial.

5. Un alt model de comportament care a umbrit pentru noi toată desfăşurarea mesei festive, a fost cel adoptat până la obsesie, de câteva persoane care au insistat pe TOT PARCURSUL acesteia, până la plecarea ultimului participant, să rezolvăm pe loc problema deconturilor. Deşi acest aspect era prevăzut în program pentru ziua de duminică, până la ora 12.00, deşi am explicat de zeci de ori că deconturile se pot face numai dimineaţa, după ora 8.00, pentru că la ora 02.00 noaptea nu avem cum să aducem de acasă un contabil care să scrie facturi, deşi am explicat că legea prevede realizarea deconturilor în termen de trei zile de la finalizarea unei acţiuni şi am promis că toată lumea va primi absolut toate actele de decont LA TIMP, lucru care s-a şi întâmplat, nu am găsit înţelegere de la câteva persoane care au insistat să rezolvăm pe loc problema. Aceste discuţii interminabile şi fără nici un sens au făcut să pierdem din vedere câteva momente din programul serii şi ne-au pus în situaţia de a nu putea să ne întreţinem cu restul participanţilor, aşa cum ne-am fi dorit şi aşa cum era normal în condiţiile în care era de datoria noastră să le mulţumim personal pentru prezenţă tuturor celor care ne-au acceptat invitaţia. Într-un caz care nu a putut fi soluţionat pe cale amiabilă, indiferent de eforturile noastre, am fost pe punctul de a solicita din nou prezenţa forţelor de ordine pentru a pune capăt unei situaţii inacceptabile, iar acest lucru reprezintă un motiv de îngrijorare, deoarece întrunirile dintre radioamatori nu ar trebui să devină apropiate celor de la meciurile de fotbal, cu atât mai mult cu cât ne aflam la un dineu, nu pe stadion.

Acestea sunt câteva dintre motivele NOASTRE de nemulţumire. Am dori să le cunoaştem şi pe ale altora pentru a avea o evaluare corectă a evenimentului. În plus, am dorit să insistăm asupra situaţiilor care se pot ivi în desfăşurarea unui eveniment de asemenea proporţii pentru a-i ajuta pe cei care vor organiza manifestările din anii următori.

Partea frumoasă, din punctul nostru de vedere, a fost reprezentată de ceea ce numim reuşita introducerii noutăţii serii tematice în programul Simpozionului. Mulţumim încă o dată, pe această cale, invitaţilor speciali: Pekarik Tamas, HA7RY, Nagy Bela, HA8BE, Baracsi Fero, HA8MT, Paul Spitzer, YO5BRZ, Adrian Siniţaru, YO3APJ, Alex Pănoiu, YO9HP, Suli Iulius, YO2IS, Zaszlo Doru, YO2AMU, Mihai Malanca, YO9BPX, cu prezentarea unui material conceput de Arghiropol Adrian, YO9FRJ, Fenyo Ştefan, YO3JW, Orza Ovidiu, YO2DFA, Bartok Joszef,YO6BHN, care au ridicat prin prezenţă, atitudine şi prin valoarea temelor susţinute standardul Simpozionului YO.

Mulţumim, de asemenea, unuia din principalii sponsori ai Simpozionului, Corrado Leoncini jr. , YO3HTG şi soţiei sale Dana , patronii firmei LCCOM S.R.L. , nişte oameni extraordinari, care, deşi erau afectaţi de o situaţie specială cauzată de problemele de sănătate ale unui membru al familiei , au ţinut să vină la Târgu Jiu pentru a-şi onora promisiunea făcută cu câteva luni în urmă, de a sponsoriza SIMPO YO 2009. Premiile oferite de LCCOM S.R.L. au fost: un transceiver triband YAESU VX7R pentru UUS, o antenă verticală triband de HF, o antenă directivă cu patru elemente pentru banda de 50 MHz şi un comutator de antena cu două poziţii.

Este incredibil cum unii îsi păstrează promisiunile făcute cu şase luni înainte şi alţii uită să se înscrie ca şi participanţi sau, mai rău, uită că s-au înscris !

De remarcat a fost şi prezenţa tonică a doamnelor şi domnişoarelor la YL Meeting, activitate desfăşurată sâmbată în terasa Casei de Cultură, la ora 11.30, acestea hotărând ca în viitorul apropiat sa pună la punct un program menit să promoveze mai bine activitatea radioamatoarelor din YO.

Prezenţa la cel mai înalt nivel şi în număr mare a reprezentanţilor ANCOM pentru prima oară la un simpozion al radioamatorilor din YO a fost, de asemenea, un motiv pentru noi de a înţelege că putem primi sprijin şi suport din partea autorităţilor, în momentul în care se constată că ceea ce propunem sunt proiecte serioase.

Mulţumim, pe această cale, directorului ANCOM Timişoara, domnul Ioan OLARIU, YO2CI, care a susţinut, de altfel, şi un excelent material la sesiunea de comunicări şi referate, precum şi doamnei Gabriela Magearu, reprezentantul ANCOM Bucureşti.

Credem că am creat, astfel, premisele reformării capitale ale acestei întâlniri, care ar fi momentul să devină ceea ce SUNT DEJA alte întâlniri ale radioamatorilor din întreaga lume. Credem că este momentul să ne concentrăm şi noi, românii, pe esenţa unor astfel de întâlniri, iar când vorbim de esenţă ne referim la una de natură spirituală.

Credem, de asemenea, că este momentul unei schimbări radicale, menită să dea o traiectorie nouă radioamatorismului YO.

De aceea, ne-am decis să punem la punct două proiecte pentru anul 2010, care vor fi independente de calendarul FRR şi care sperăm să-i reunească pe cei care iau în serios activitatea de radioamator. Aceste evenimente sunt: GALA PREMIILOR YO şi ROMANIAN HAMFEST, ediţia I. Ambele evenimente se vor desfăşura la Târgu Jiu şi vor fi organizate de o Asociaţie DX pe care o vom înfiinţa până la sfârşitul anului. Toate informaţiile despre aceste două proiecte vor fi supuse atenţiei radioamatorilor care sunt interesaţi de revigorarea mişcării sportive căreia îi aparţinem, pe un site care va deveni funcţional în cel mai scurt timp.

Aceasta este analiza noastră cu privire la SIMPO YO 2009. Ea a fost făcută fără menajamente, fără ipocrizie şi fără a ne ascunde în spatele unor şabloane în care nimeni nu mai crede.

Radioamatorismul românesc este în colaps de mult timp, din motive pe care le ştim cu toţii, chiar dacă se vorbeşte despre ele mai mult în cercuri restrânse. Nu avem nimic de ascuns şi pe nimeni de protejat, decât pasiunea care încă ne mai animă pe unii dintre noi. Este nevoie de curaj, de implicare, de efort şi de forţă pentru a schimba lucrurile. Noi suntem dispuşi să facem acest efort, fie numai şi pentru a demonstra că nu suntem cu nimic mai prejos decât alţi radioamatori pe care poate că unii acum îi invidiază pentru că au rezultate şi sunt recunoscuţi în toată lumea. Nu ne lipseşte nimic pentru a face parte din elitele acestui sport. Poate doar voinţa de a începe de undeva şi încăpăţânarea de a nu renunţa pe drum. Îi aşteptăm alături de noi pe toţi cei care CRED că se poate.

Mulţumim tuturor celor prezenţi la SIMPO YO 2009 şi suntem onoraţi că am avut ocazia să le fim gazde.

Sperăm că am reuşit o mică schimbare care poate deveni începutul alteia, mult mai mari, care să ne redea încrederea, demnitatea şi BUCURIA de a fi radioamatori în România.

73/88
Teo, YO7WB
Aurel, YO7LCB
Sorin, YO7CKQ

Teodora Ciobanu YO7WB, Sorin Nimara YO7CKQ, Aurel Ciobanu YO7LCB 

Articol aparut la 10-8-2009

11512