Cap. 2.5: Prudhoe Bay, the last frontiere, 4 si 5 august 2008

Fig. 126 Am ajuns la Prudhoe Bay

Fig. 127 Coborim pe pamint

Sintem in mijlocul exploatarilor petroliere din nordul indepartat al Alaskai. Daca nu am sti despre ce este vorba, datorita grijii pentru conservarea si prezervarea mediului, ar fi destul de greu sa realizam ce se intimpla de fapt in zona. Nici salbaticiunile nu sint deranjate de prezenta omului. In teritoriu se misca libere tot felul de lighioane, de la vulpi la reni si din cind in cind chiar ursi polari.

Fig. 128 Pui de vulpe la marginea soselei

Fig. 129 Renii [ caribou] se odihnesc in tufisuri

Cind am ajuns noi fusesera semnalate trei exemplare si se daduse alarma. Asta insemna ca nu era voie sa te indepartezi mai mult de 5 m de usa hotelului, ca la orice cotitura intii te uiti ce este dupa colt si apoi cotesti, si ca mai ales nu se recomanda sa umbli singur si pe jos. In rest poti sa incerci ce vrei, dar o faci pe propria raspundere. Am pomenit de usa hotelului. Trebuie sa explic. In Alaska, la nord de Yukon, practic in zona nelocuita, turismul este organizat in vecinatatea soselei numita Dalton Highway, sosea care s-a construit ca organizare de santier la executia conductei de transport titei Prudhoe Bay - Valdez si care a asigurat transportul echipamentelor la Prudhoe Bay in zonele de extractie a titeiului. Cazarea turistilor se face in "hotelurile" in care este cazat astazi si personalul de exploatare iar de mincat am mincat la aceiasi masa cu ei si am mincat aceiasi mincare cu ei. Constructiile in sine sint fostele organizari de acum 30 de ani de pe vremea santierului.

Fig. 130 Hotelul nostrum in fosta organizare de santier

Fig. 131 Sala de mese

Fig. 132 Sintem anuntati ca avem musafiri

Regulamentul de comportare in zona ca si regulile de protectie a mediului sint foarte severe dar se respecta cu strictete. Este de fapt déj? un mod de viata. Curatenia absoluta, igiena, lipsa totala a impactului asupra mediului fac parte din cotidian si nu le mai simti ca fiind impuse. Pe o distanta de 2000 km nu exista nici macar un chistoc de tigara aruncat pe jos, un petec de hirtie sau un ambalaj alimentar purtat de vint, ca sa nu mai vorbim de inexistenta PET-urilor abandonate pe undeva. La fiecare ora de mers, in zone unde ai si de admirat ceva in peisaj, sint amenajate parcari dotate cu pubele de gunoi zavorite asa fel incit sa nu poata fi deschise de ursi si cu citeva cabine de WC, aici numite "Restroom" care sint pastrate luna de catre cei ce le utilizeaza. Orice abatere de la aceste reguli de conduita stricte se sanctioneaza cu pierderea dreptului de acces in Alaska pentru nerezidentul indisciplinat. Nu uitati ca salariile in Prudhoe Bay se ridica la cca 18.000 $ pe luna! Si o precizare: in Deadhorse la Prudhoe Bay exista un singur resident [locuitor permanent] Este un motan care locuieste la magazinul universal. Tot aici functioneaza sic el mai Nordic oficiu postal din America de Nord.

Fig. 133 The Last Frontiere

Fig. 134 Cel mai nordic oficiu postal

Fig. 135 Singurul Rezident in Prudhoe Bay

Sa revin la expeditia noastra in Prudhoe Bay. Dupa ce ne-am cazat si dupa ce ni s-a facut instructajul de protectia muncii si de paza contra ursilor [hi] am facut un tur cu autocarul printre exploatarile petroliere. Interesant pentru un ochi avizat [yo4aup], poate mai putin interesant pentru un ochi neavizat [yo4ayl]. Bineinteles ca s-a putut fotografia orice pentru ca nu erau haine de blana. Se pare ca celor cu blanurile le era foarte frica de greenpeace si cei asemenea lor, care pe continent vandalizeaza magazinele de blanuri naturale si produc pagube imense prin distrugerile irecuperabile pe care le fac.

Fig. 136 Facla la sol

Fig. 137 Prudhoe Bay - Deadhorse

Fig. 138 Printre instalatiile de extractie a titeiului

Dupa ce am trecut printre instalatiile de foraj si de exploatare in functiune, am luat-o spre nord si am ajuns la capatul pamintului. Eram la malul Oceanului Inghetat care acum, vara era dezghetat. Am bagat mina in apa si am revenit repede la autocar. Coborirea si ritualul inmuierii in apa oceanului se facea in grupuri mici de sase personae, de frica ursilor. Puteau sa apara in orice clipa. Erau trei ursi semnalati in zona, grupul turistilor era de sase, asa ca am dedus ca portia era de doi la un urs! [hi]. Nu au fost incidente.

Fig. 139 Sa vedem oceanul inghetat de nord

Fig. 140 Inmuiem mina in apa oceanului

Fig. 141 Am devenit membri ai clubului

Cind am ajuns pe malul apei era tirziu, se apropia de miezul noptii dar era lumina. Ziua polara. Din aceasta cauza nu am vazut aurora boreala. Ea devine vizibila abea de la sfirsitul lui septembrie. In sezonul de iarna Prudhoe Bay este vizitat in special de turisti japonezi care vin special aici sa admire luminile nordului.

A doua zi dimineta primim diplomele de membrii ai Clubului Ursilor Polari inmuiati in apa Oceanului Inghetat si o pornim cu autocarul spre Sud.

Fig. 142 Plecam spre sud

Deocamdata, 88 si 73, pe curind.

Victoria Olaru (Nora), YO4AYL si Gheorghe Andrei Radulescu, YO4AUP  

Articol aparut la 3-3-2009

8847