Valentin Ghita YO2LDC

Pot spune, uitandu-ma in logul statiei, ca am inceput sa urmaresc asiduu banda de 160m doar in acest ciclu solar. Primele 70-80 de tari le-am facut fara un chin deosebit si fara a-mi propune performanta in acest domeniu. Am realizat totusi ca banda de 160m este cea mai dificila banda dintre cele de unde scurte, iar a obtine performante aici nu este chiar asa de usor. Caracteristicile de propagare si mai ales intelegerea fenomenului topband in imensitatea lui m-au facut sa-mi reconsider pozitia alaturi de undele scurte. Se poate spune fara a gresi prea mult ca aceste unde radio aduc mult cu specificul undelor medii sau lungi.

De multe ori tot ceea ce ai invatat de la demni stramosi ai fenomenului radio sau de prin serioase carti de specialitate, nu se potriveste cu ceea ce observi tu practic multe zile la rand, ca apoi totul sa revina in tipare. Poate chiar asta este ineditul acestei benzi curioase: departarea iluzorie de tot ceea ce este bine cunoscut.

Niciodata nu m-am sfiit sa intreb pe cei mai destepti ca mine despre lucruri pe care nu le percep suficient de bine pentru a nu ma gandi si in somn la ele. Totusi in YO nu am reusit sa schimb extraordinar de multe pareri cu cineva care sa-mi faca noptile linistite si somnul lin. Si cum nu prea puteam sa dorm noaptea am luat hotararea de a aprofunda mai serios fenomenul topband. La asta a contribuit si performantele lui YO3AC, YO3APJ si YO5ODE (primul din YO care a facut DXCC-ul cu vocea in 160m). De la ultimii doi am realizat ca in ciclul solar precedent se lucra topband din YO asa cum lucri in mod normal orice banda de unde scurte. Din lungile mailuri si QSO-uri cu fericitii posesori de WAS si WAZ de pe alte meleaguri am realizat ca de la un ciclu solar la altul propagarea in topband este in cadere libera. E ceva curios, pentru ca indicii solari sunt aceiasi ca si acum 11 ani.

Dupa multi ani de studiu continuu a benzii de 160m pot spune ca indicii solari sunt doar orientativi, iar propagarea vine doar cand o arata un alt indice. Din pacate nedescoperit de noi pana acum...hi!! Am ajuns la concluzia ca singurul criteriu serios de a face descoperiri si adanci cercetari in aceasta banda este de a sta noapte de noapte cu castile pe urechi atat vara cat mai ales noaptea. De fapt DX-urile se arata doar celor temerari care stiu sa asculte si pentru care o noapte pierduta nu inseamna decat "inca una".

De la Andy, YO3AC, am invatat sa fac o antena separata de receptie. Totusi cei amintiti de mine anterior au lucrat DXCC-ul fara eforturi considerabile, poate si pentru faptul ca au fost prezenti in eter atuci cand s-a dat liber si pentru YO in topband. Cert este acum ca fara conditii speciale de receptie nu poti face performante in topband. Capriciile propagarii, existenta zgomotului mai ales in marile centre urbane, lipsa spatiului pentru intinderea antenelor de receptie si nu in ultimul rand existenta QRO-urilor serioase, toate acestea fac ca aceasta banda sa ramana un vis frumos pentru cei mai multi dintre noi.

Cu mine Dumnezeu a fost putin mai darnic in acest domeniu. Am putut avea in familie suficient de mult teren extravilan pentru intinderea antenelor de receptie, am stiut sa-mi fac singur un QRO serios si mai ales am avut un XYL care a preferat sa-mi dea banii mie pentru hamradio decat sa isi ia un Mercedes ultimul tip. De fapt fara intelegere familiala nu poti face nimic in acest domeniu. Stiti voi prea bine lucrul asta. Nu va spun eu nimic nou. Cert este ca prin ascultare si trafic selectiv in concursuri am reusit in cativa ani sa fac usor 100 de tari.

Apoi de la Radu Bratu, YO4HW si marinarii lui de peste oceane am putut cumpara Biblia hamului de topband: cartea lui ON4UN. Abia atunci am putut realiza ce inseamna cu adevarat aceasta banda si m-am simtit mic, mic de tot. ON4UN a fost acela care mi-a trimis primele toruri pentru antenele beverage. Dar nu mi-a si spus ce sa fac cu ele. Am realizat apoi ca pentru el 160m a devenit o afacere profitabila. Mi-am propus sa nu fiu asa de rau ca el cand cresc mare si m-am apucat serios de intins zeci de kilometri de sarme prin terenul de agricultura al familiei. Rezultatele nu s-au sfiit sa apara si in 2 ani (dupa ce am facut primele o suta de tari) am ajuns la 200 de tari in topband. Acum sunt lucrate peste 215 dar doar 205 confirmate. Alaturi de ele sunt confirmate 45 de state americane si de ieri toate cele 40 de zone. E mult....e putin...doar Cel De Sus stie.

De 2 ani de zile urmaresc periodic (ca sa nu spun zilnic) realizarea unui QSO cu cineva din zona 31. Din YO e cea mai nenorocita zone de atins. Si asta doar datorita faptului ca undele radio trebuie sa treaca prin ovalul arctic de unde se reflecta... unde vor muschii lor, numai in zona 31 nu. Aproape la fel de greu de atins este si zona 1 Alaska. Din aceleasi motive, evident. Totusi statiile aflate in partea de sus in Alaska pot fi atinse relativ usor. Acest "relativ usor" inseamna 2 antene Beverage fazate de 300m lungime si peste 2K intr-o antena verticala. Cel putin asa am putut lucra eu KL7HBK anul trecut la apus cat si la rasaritul meu de soare.

Prima frustrare am avut-o cu expeditia din Kure, K7C, cand am reusit doar sa aud crampeie din QSO-urile care se terminau subit cand Europa intra in umbra. Atunci am aruncat evident vina pe "imperialistii americani" care nu operau cum trebuie. Acum cred ca am gresit. De multe ori in viata de radioamator ai tendinta de a da cu pietre in cine nu trebuie. Daca eram apostol cu siguranta ca nu as fi facut-o, hi! De atunci urmaresc zilnic clusterul si nu am mai avut niciodata ocazia sa aud zona 31, care pentru mine a devenit o mare obsesie. Care s-a amplificat mult in ultimele luni de cand un american, K9FD, opereaza cu succes din Hawaii. Si pe deasupra omul chiar iubeste topbandul si ofera celor mai bine pozitionati in EU satisfactia realizarii visului suprem: zona 31 in topband.

Vi-am mai spus ca QTH-ul meu este total nesatisfacator in privinta receptiilor din topband. Zlatita se afla la poalele muntilor Locvei, intr-o vale adanca fiind obturata de la nord pana la sud-vest. Ce alte statii in YO asculta pe antene obisnuite de receptii, eu ascult doar pe beverageuri de 300m lungime. Chiar pe directia nord antena se termina in frontiera de stat, de multe ori granicerii impiedicandu-se de ea. De mai mult de 6 luni de zile nu am mai emis in eter (din cauza noului job) singura activitate de hamradio fiind urmarirea zilnica a clusterului in banda de 160m. De 3 saptamani am intins un Beverage de 300m catre nord, dupa ce am vazut ca americanul si-a schimbat indicativul in KH7C si lucra europeni. Dar teama mea de a nu-l auzi a fost pe deplin justificata dupa lungile experiente din anii trecuti cu Hawaii. Intr-adevar ii urmaream corespondentii est-europeni, dar pe el nici nu-l simteam. Am invatat de mult sa nu mai fiu necajit pe astfel de teme, dar se pare ca oportunitatea ivita era peste puterile mele de suportare. Nu mai puteam dormi noptile si nu eram bun de nimic la job a doua zi.

Pana cand intr-o zi l-am auzit destul de bine cat sa strig la el. Dar ca un facut, nu aveam tensiune trifazata in shack, pentru QRO. Mi-am dat seama ca Dumnezeu a decis ca nu sunt suficient de bun pentru astfel de lucruri si m-am consolat cu ideea ca macar am auzit si eu o statie din Hawaii in 160m. Nu mai conta ca pe langa el era si NL7Z pentru care in anii trecuti am facut deasemenea obsesii. Intr-o doara am tipat la el cu doar 250W cat mai scoate prefinalul meu monofazic. La a doua strigare omul imi raspundea pe nume si ma facea sa devin mai neputincios in fata sansei de a lucra ultima mea zona in topband. Nu credeam vreodata ca o legatura cu Alaska in 160m ma poate indispune atat de mult. Am plecat acasa ruinat si intristat de tot ceea ce mi-a fost oferit in acea zi. Dumnezeul radioamatorilor si-a intors fata de la mine, nevrednicul de trebuinta in topband.

Am avut cateva zile de asteptare pana cand am putut sa il aud. De data asta mult mai bine. Si nu m-am mai putut abtine sa nu strig la el cu QRO-ul pregatit de data asta. Dupa cateva incercari care m-au dus in pragul disperarii am auzit franturi din indicativul meu. S-a coborat cerul peste mine si in casti nu auzeam decat...bataile inimii mele care mi-a ajuns in gat, incercata de marea emotie. Nu mi-a fost dat sa traiesc o asa mare rusine. Dupa mai bine de 20 de ani de radio ma comportam ca si atunci cand YO2BV m-a asistat la primul QSO in CW. Totusi am dus la bun sfarsit QSO-ul si ne-am transmis TU-urile de rigoare. Chinul meu care mi-a mancat noptile si zilele de ani buni incoace a luat sfarsit. M-am grabit sa ii scriu un mail ca sa fiu sigur ca am lucrat Hawaii si nu un nenorocit de pirat. A fost ultima noapte de asteptare in existenta mea hamradio. Azi de dimineata, la 8 am gasit pe mail confirmarea QSO-ului nostru. Chinul meu a luat in sfarsit....sfarsit. De azi sunt un om liber, fara prejudecati si nopti albe. Toate cele 40 de zone se gasesc acum in logul meu. Asta a fost tot ce am vrut de la radioamatorism in toata existenta mea. De acum ma pot concentra si catre alte probleme mai terestre.... sa fie oare cele inca 5 state americane care imi lipsesc in topband? Numai Dumnezeul radioamatorilor poate sti.

Cert este ca daca imi voi incheia activitatea de radioamator (cochetez de catva timp bun cu asta) nu voi regreta niciodata orele pierdute langa statie pentru infaptuirea unor idealuri pentru care uneori am sarit calul si am facut lucruri care nu trebuiau facute. Sper ca cei in cauza sa ma poata ierta si sa se gandeasca ca sunt nebunul care a lucrat absolut singur WAZ-ul in 160m. E atat de usor sa gresim, e omeneste sa ne recunoastem greseala,e dumnezeieste sa iertam.

Sanatate si DX-uri.

Valentin Ghita YO2LDC

Articol aparut la 14-12-2008

10036