Înca din iarna discutând cu Ovidiu, YO9XC, mocnea ideea de a iesi din nou pe insula Sacalinu Mare de lânga Sf. Gheorghe, la Marea Neagra. (N.R. Expeditii anterioare au fost istorisite in articolele YP1W - octombrie 2002 si Expeditia YP1W septembrie/octombrie 2000 pe Insula Sacalinu Mare) Timpul trecea si încetul cu încetul s-a încropit echipa: Ovidiu de la Buzau, YO9XC, lonut de la Pucioasa, DB, YO9WF, Florin de la Câmpina, PH,YO9GJX, eu Pit, YO3JW din Bucuresti si ultimul venit Pet, YO8RIJ, tot de la Buzau.
La cei cinci s-a alaturat Andrei, fiul meu, care a mai fost cu noi în anii trecuti. Pe lânga problemele financiare au trebuit rezolvate si cele administrative. Autorizatia pentru indicativul special YP1W, autorizatia de acces în zona strict protejata a rezervatiei biosferei Delta Dunarii. Asigurarea transportului, a echipamentelor, logistica întregii activitati.
Echipamentele folosite au fost de la firma YAESU: FT847, FT897 si FT990. Sistemul energetic a fost asigurat de generatoare electrice motorizate de HONDA. Antenele au fost diverse: dipoluri montate ca inverted "V" si vertical multiband. Alaturi s-a încercat si o antena de mobil tip ATAS 100. Pentru evidenta legaturilor s-au folosit laptop-uri. Nu au lipsit nici corturile si celelalte asigurari de "supravietuire"- apa si mâncarea.
Si ziua plecarii a sosit. Am plecat cu Andrei seara spre Naieni de unde urma sa mai încarcam ceva lucruri. Din Pucioasa, lonut a plecat matinal. Ne-am întâlnit pe soseaua spre Buzau si am mers împreuna la întâlnirea cu buzoienii. Aveam legatura pe 145.225 MHz. Ovidiu si Pet ne asteptau la întrarea în Buzau. O scurta oprire, ne punem de acord asupra traseului si directia Braila...
Soare, cald, ajungem în Braila, luam directia catre bac. E miezul zilei si e si mai cald. Pe puntea bacului temperatura este insuportabila. Am ajuns. Suntem în Dobrogea. Prima partea a traseului terestru s-a încheiat!
Începe partea dobrogeana. Mergem pe soseaua care însoteste Dunarea pâna la Macin.
De aici o luam pe lânga muntii vechi si tociti de vânturi spre Tulcea. Km se parcurg rapid.
Localitatile ramân în urma si în sfârsit intram pe soseaua care leaga Constanta de Tulcea.
Mai avem putin. In fine dupa ultimile dealuri se zareste orasul. Coborâm spre faleza si cautam sa ajungem cât mai repede Ia ARBDD pentru a ne încadra în programul lor de lucru astfel ca sa putem lua autorizatia de acces în zona Sacalin. Am ajuns la timp si aveam pretioasa hârtie în mâna.
Cele trei masini intra pe faleza si parcheaza lânga mal unde era acostat "vaporul" cu care dimineata plecam pe calea fluviala a traseului. "Vaporul" botezat "Rica" statea cuminte în spatele unui vapor adevarat, "Republica": transformat de proprietar în Hotel Restaurant Bar.
Aveam sa aflam ca este una dintre putinele nave supravietuitoare a timpurilor trecute. Construit in Austria înainte a primul razboi mondial a facut parte din flota austro-ungara. Cu timpul a fost trecut la "civile" si a fost una din primele nave cu motor cu aburi si zbaturi ce a circulat multa vreme pe Dunare. Motorul este o adevarata piesa de muzeu si o mostra de ingeniozitate tehnica pentru primii ani ai secolului 20.
Masinile sunt descarcate si ce era în cele trei autoturisme acum o îngreuneaza pe "Rica". Când ne mai urcam si noi apa se apropie de partea superioara a liniei de plutire. Si înca nu luasem benzina!
lonut nu are astâmpar si cu aceasta ocazie face cunostinta cu o antena profesionala de la niste echipamente sosite pentru probe. Se ia o undita de pescuit, se leaga de catarg(!) si gata inverted "V"-ul. Fiind înca acostali ne "lipim" de o priza si fiind pe apa, lonut apare cu YO9WF/MM. Usor umple câteva pagini de log....
Între timp pe 145.225 MHz îsi face aparitia YO9GJX care a venit pe traseele comerciale. Pet, YO8RIJ îl asteapta la mal si-I conduce la bord. În fine echipa e completa!
Undeva catre miezul noptii ne retragem în cabina. Încercam sa furam câteva ore de somn. La rasarit plecam.
E deja ora 5. Echipajul se agita. Se desfac parâmele (asa s-or chema funiile cu care se leaga de mal!) Vaporul se departeaza de fratele mai mare care I-a gazduit. Ne ducem la "benzinarie", un vapor cisterna de la care încarcam cele 11 canistre cu benzina fara plumb care ne va asigura independenta energetica în perioada urmatoare. Asta a mai scufundat vaporul cu câtiva cm.
Suntem pe Dunare, lasam în stânga canalul Sulina si directia Sf. Gheorghe. Motorul toarce ca o pisica mângâiata si ne duce cu fiecare minut mai aproape de tinta noastra. E adevarat ca au fost multe minute, peste 360 de minute, dar peisajul e ca la carte.
Si e liniste, doar motorul si prova care taie apa mai aduce ceva audibil. Trecem prin fata localitatilor Nufarul, Mahmudia, Murighiol si ne apropiem de Sf. Gheorghe. Se vede farul si turnul de radiocomunicatii. Dar mai avem de mers. Ajungem si acostam la pontonul unde de obicei stau navele ce fac legatura cu Tulcea.
Aici luam legatura cu cei care asigura controlul accesului în zona Sacalin, stabilim modul în care vom ajunge pe insula. Plecam împreuna pe canalul ce duce spre insula. Între timp aflam de schimbarile produse de actiunea marii si a Dunarii si ca va trebui sa abordam un alt traseu pentru a debarca pe insula. Canalul e flancat cu pereti de stuf care acum sunt de un verde intens.
Încercam sa vedem daca fauna (pestii) este abordabila si pentru un scurt timp ne facem pescari. Unii au bafta de un biban, o rosioara, sau o platica: oricum suntem în locurile unde pestele este produsul de baza. Pe mal stau pescarii cu unditele întinse în speranta vreunei capturi care sa le aduca aminte de vara petrecuta pe malurile fluviului...
La un moment dat stuful dispare iar în fata noastra se afla calea de acces spre insula.
Aceasta însa nu se vede. Va trebui sa mai treaca ceva timp pâna ce ea va fi suportul pe care ne vom desfasura activitatea. Prima barca se umple cu diverse echipamente si pleaca. Dispare în zare. Asteptam sa se întoarca. Revine si pregatim a doua transa de materiale. Pornim. La început cu motorul barcii, apoi la un moment dat motorul este oprit si omul nostru pune mâna pe vâsla si începe s-o împinga proptind-o de fund. Apa abia daca are 40-70 cm adâncime si este plina de ierburi. Apoi devine si mai mica pâna ce barca da cu fundul de nisip. De aici se debarca carând totul la mal.
Prima echipa a pregatit deja locul. Ne punem pe treaba si ridicam rapid o antena, punem generatorul pe pozitie, se instaleaza prima statie.
Se apare în eter. Este ora 1247 UTC. Un adevarat tur de forta pentru a iesi cât mai repede în trafic. Din acest moment la microfon sau manipulator se perinda câte un operator. Ceilalti pregatesc alte antene.
Dorim sa participam în concursul IOTA care începea sâmbata la ora 1200 UTC. Propagarea nu pare sa fie una de exceptie. Multi europeni, DX-uri rare. Ziua de joi a trecut ca o furtuna. Peste noapte se încearca propagarea, dar nu ne ajuta. Trecem în 40 m unde mai apare câte un DX, dar majoritatea sunt tot europenii. Se încearca atât în telegrafie, cât si în SSB.
Vineri reusim sa punem totul pe picioare. Avem energie, statii, antene, operatori si se încearca diverse alte moduri de lucru, RTTY si PSK 31. Este pornita o statie pe 50 MHz. Vom reusi în total doua legaturi!!! Dar am încercat...
Între timp QSO-urile se aduna. Cei doi care au cunostinte de setare a calculatoarelor se chinuie sa faca ca cele doua laptop-uri sa lucreze în retea cu ceea ce au în dotare undeva pe 812 MHz, dar nu dau de capatul "câstigator", asa ca fiecare laptop va merge pe limba lui. Pacat ca se aproprie concursul si ar fi fost de mare ajutor.
În timp ce unii îsi încearca norocul la DX-uri, alti fac pregatirile gastro pentru a potoli consumul energetic a celor care lucreaza. S-au lucrat deja toate continentele si din când în când apar exclamatiile operatorului de la keyboard care se mai lauda cu ceva deosebit.
Sâmbata benzile par a fi în toane mai bune si se hotareste începerea concursului în 21 MHz. Zis si facut. La ora 12 UTC fix prima legatura este trecuta în log. Pentru 24 de ore lonut, Florin, Pet, eu sau Ovidiu vom trece pe la microfon sau manipulator. Încercam sa lucram concomitent cu doua statii. Reusim, dar la 100 de W cu greu poti sa te lipesti de un multiplicator rar acolo unde altii pompeaza zdravan.... În paralel o alta statie trage tare. Este Andy de la YR1A la Radesti de Arges. În final vom vedea ca la legaturi, ca numar, nu suntem departe, dar la multiplicatoare ne-au taiat. Au aproape dublu. Ce înseamna antena directiva si rotitoare plus linia de alimentare a antenei bine umpluta! Tragem cu ochiul si la numarul de legaturi ale altora. Nu stam rau, dar la multiplicatoare nu stim. Au trecut cele 24 de ore. Se trece din nou la traficul obisnuit.
Suntem asaltati în continuare de numeroase statii europene. Propagarea nu ne da satisfactia de a face pile-up la DX. Câtiva japonezi spre seara, câtiva americani înspre dimineata. Benzile de peste 14 MHz parca sunt blocate. Or fi facut poate experiente preliminare americanii sa vada cum le merge treaba cu protectia satelitilor!!! Asa trece si ziua de duminica. Luni avem surpriza sa ne ude o ploaie. Treaba mai lâncezeste. Pe o vreme închisa se mai oblojesc arsurile din zile trecute când imprudentii au scos la vedere pielea nearatata niciodata soarelui. De fapt parem niste robinsoni. Ne integram în natura. Vizitând zona insulei dam peste numeroase urme de animale. De fapt am primit de la început atentionarea ca prin zona circula si alte specii, nu numai "homo sapiens". Astfel pericolul mare îl reprezinta mistretii ale caror urme le vedeam zilnic în jur. Probabil zgomotul generatorul si focul ce ardea permanent i-a tinut la distanta.
Dar nu erau singurii. Urme de vulpi, caprioare, vaci si chiar magari, pe lânga cele de zburatoare.
Deja de marti am intrat într-un ciclu de viata simplu si eficient. Lucru la statie...
...mâncat...
...activitati pe plaja, dormit...
si ...de la început...
Din când în când mai apareau mici necazuri. A trebuit sa umblam la generator, sa-i spalam filtrul de benzina deoarece se înfundase. Mai trebuia asigurata hrana celor 6 în care scop unii mai ieseau cautând produsul "peste" care apoi sa fie servit proaspat la masa. Se umbla pe plaje pentru a strânge lemne pentru foc. Sau pur si simplu te bagai în mare ca sa scapi de caldura în primele zile marea era "dulce", adica nesarata, dar apoi când vântul a batut dinspre sud s-a sarat!
Si iata ca ziua de plecare se apropie. Se începe strânsul calabalâcului si pregatirea pentru întoarcerea pe vapor.
Am hotarât sa mergem la farul din Sf. Gheorghe si sa-l activam - ROM-007 sub codul cu care el este cunoscut. Aici vom folosi indicativul YP1W/p.
Pentru a pleca mai repede au venit doua barci cu care tot ce am avut la noi pe insula ajunge pe vapor. Aici dam peste conditii ceva mai bune de dormit. Dimineata suntem în Sf. Gheorghe, pregatim statia si începem lucrul de la far. Pâna seara facem aproape 1600 de legaturi. 0 parte dintre expeditionari reiau contactul cu civilizatia si se plimba prin localitate. Nu peste mult timp aici se va desfasura un festival de film iar pregatirile sunt în toi. Seara oprim generatorul care atatea zile ne-a furnizat curentul necesar si ne pregatim de plecare.
Sâmbata dimineata vaporul porneste spre Tulcea. Un ultim semnal de sirena si zicem adio zonei Sf. Gheorghe.
Drumul de întoarcere pare mai lung. Vaporul merge contra curentului iar drumul dureaza. Trecem de Murighiol, apoi Mahmudia, Nufarul, lasam în dreapta canalul Sulina si ne apropriem de Tulcea. Înca putin si vaporul se lipeste de "Republica". Am ajuns.
Acum toate bagaje iau drumul înapoi la masini. Pe faleza ne întâlnim cu radioamatori din Tulcea, YO4MM, Mac, YO4FTC, Remus. Împreuna se mai sta , putin la o masa, pe faleza.
Vine si YO4BGJ, Sandy, cu care în 2000 am fost pentru prima oara pe insula, când s-a obtinut EU-183. În final cu parere de rau, cu ochii pe ceas, ne cerem scuze si plecam.
Pe drum înserarea începe sa se lase. Pe un cer de amurg muntii Macinului se profileaza ca niste cocoase. În cele din urma dispar în întuneric. Ajungem la bac. Aflam ca tariful dupa lasarea intunericului este cu 100% mai mare. Sunt mai multe bacuri, dar pâna la urma numai unul lucreaza si astfel ajungem în Braila. Pe întuneric si cu semnele de dirijare ascunse dupa copaci ne trezim ca luam calea catre Galati. Întoarcere spre oras si iar un semn de circulatie ne scoate la drumul spre Slobozia. Asa se face ca mai colindam pe la Viziru de unde o taiem spre lanca, si apoi spre Buzau. În plina noapte cu o luna plina în fata tragem tare. Intram în soseaua principala. Sosim în Buzau. Echipa buzoiana a ajuns acasa. Ceilalti iau soseau spre Ploiesti. La Sahateni cârmesc la dreapta si îi urez drum bun lui lonut si Florin care mai au de mers. Mai am 7 km si ajung la Naieni. Bag masina în curte si ma arunc într-un pat adevarat....
A doua zi vorbesc cu lonut care îmi confirma ca a ajuns cu bine la Pucioasa.
Un scurt bilant. S-au facut în total aproape 10000 QSO-uri cu YP1W din EU-183 din care 2100 în timpul concursului IOTA unde se spera la un scor în jur de 3 milioane de puncte si peste 1600 QSO-uri din ROM-007, farul de la Sf. Gheorghe. Logul Excel arata 11267 casute pe verticala!
Puteti verifica online daca va aflati in logul expeditiei folosind aceasta adresa: http://www.radioamator.ro/yp1w2006/
Poate din nou la anul?
- Stefan Fenyo YO3JW
-
