Ar fi de mentionat ca aceste lungimi (mai putin cele fixe de 178m ) nu sunt standard pentru banda de 80m dar sunt cele care mi-au permis constructia antenelor doar pe pamantul lucrat de familia mea. Evident ca o constuctie mai lunga a antenelor ar fi permis un spor de performanta, dar eu mai mult de atat nu am putut face. Si asa am abuzat prea mult de intelegerea familiei prinsa in aducerea recoltei de grau de pe ~32 ha de grau in magazii. De fapt sincer ma mir cum de ma mai suporta dupa atatia ani de radioamatorism. Cred ca de fapt s-au imunizat si nu se mai oftica , nechinuindu-se pentru a recupera un element iremediabil pierdut in tainele hamradioului (hi!!). Totusi mi-am propus ca de anul asta sa nu mai vad care le este limita la care se poate ajunge in tolerarea fenomenului respectiv. Mai ales daca constat ca nu toti cei din echipa nationala se ridica la valoarea ceruta de acest concurs.

In privinta antenelor de emisie am folosit acelasi vertical filar (care merge superb in 80m) dublat de inv vee-ul pentru distante scurte. De fapt politica a fost urmatoarea: cand constatam ca alti europeni incearca sa ne scoata de pe frecventa comutam rapid de pe vertical pe inv vee si intrusul o taia rusinos la fuga dupa cateva minute. Evident ca cele 3 GU 81 si-au facut datoria (cu un risc de 28 grade celsius care nu au putut fi coborate deloc pe parcursul intregului concurs de instalatia de aer conditionat). Cert este ca nu ne-a scos nimeni tot concursul de pe 3510 kHz pana la ora 04 utc cand un american cu sange albastru ne-a facut zob cu KWatti lui in fata carora GU-urile rusesti au fost un simplu moft de copil mic trezit la dura realitate. Am parasit frecventa doar atunci cand vanatorul ne-a anuntat ca nu poate scoate ceva dar imediat acesta a trecut in frecventa noastra si a preluat prerogativele statiei principale.

Sa va povestesc ceva si despre vanator. Anul trecut l-am avut pe YO5BBO. Operator desavarsit dar lipsa noastra de comunicatie in timpul concursului ne-a facut sa pierdem cateva statii HQ importante. Asa ca am luat hotararea (ca statie principala mi-a fost acceptat moftul de Adrian, hi!) sa il iau pe YO2BV ca vanator, mai ales ca intre locatia lui de la Oravita si a mea de la Zlatita nu sunt decat 25 km si nu ne puteam interfera din cauza campului mare de radiofrecventa (Adrian neavand decat 700W Out). Adrian a acceptat (oarecum) aceasta treaba inca de cateva luni in urma. Dar cu exact trei zile inaintea concursului mi-a spus ca trebuie sa mearga la o nunta in Timisoara. Negrul iadului a fost o mica gluma la ceea ce am vazut eu in fata ochilor la aflarea respectivei vesti. Totul s-a naruit in mintea mea. Mai ales ca trebuia sa vina si Marius, ON4RU, si sa il ajute la Oravita. Evident ca tot la invitatia mea. Asa ca am luat hotararea sa fac (singur) si al doilea punct pentru vanator.

De la stanga la dreapta: ON4RU, YO2LDC, YO2DFA	ON4RU pe malul Dunarii	YO2LDC si ON4RU pe malul Dunarii

Sambata la ora 13 CFR era pregatita si locatia vanatorului de la Oravita prin stradania si a lui Marius, ON4RU, care a venit insotit de TS 570 cu care a acoperit oficiul de vanator. Cu un succes real care s-a concretizat cu aducerea de o zona noua si de nu mai putin de 12 statii HQ alaturi de alte ~170 QSO-uri. Din pacate 29 duble pe care nu am avut cum sa le evitam din cauza lipsei de log comun sub CT. Imi pare sincer rau pt asta dar din toate relele acesta a fost cel mai mic. Daca voi mai lucra in IARU 2005 voi avea cu siguranta si aceasta problema rezolvata.

Propagarea a fost sub orice critica pana pe la ora 3 CFR cand exploziile de QRN s-au potolit treptat. Ovidiu s-a intrecut pe sine ca de fiecare data. De data asta ajutat real si de mine. Statiile de pe est au fost astfel total sacrificate spre deznedajdea noastra. Siberienii care veneau masiv in alte concursuri au fost copiati doar intr-un raport de 1/5. Noroc cu americanii care nu s-au dezis nici la acest eveniment. Mi-am propus sa nu mai fiu asa caustic si de aceea va spun ca au fost in logul nostru de 2 ori mai multi USA decat cei din YO (hi!). Adica participarea YO a fost varza ca si anul trecut dealtfel.

Imaginea unei tari in ochii lumii se reflecta prin performantele obtinute intr-un anumit domeniu. La modul general vorbind. Mai precis prin rezultatele obtinute in acel domeniu ridicate la nivel de tabu de diverse personaje umane (considerate genii dar doar de generatiile viitoare din pacate ). La fel se intampla si in radioamatorismul YO. Nu ne putem lauda decat cu precursorii nostri. Sa nu uitam insa ca fiecare entitate radio ii are pe ai sai. Cert este urmatorul lucru: momentan lumii in domeniul hamradio nu prea avem ce sa aratam. Am putea-o face doar obtinand rezultate meritorii in concursurile internationale cu adevarat mari. Asta trebuie deslusit de toti care mai pot face ceva in acest domeniu. Dar se pare ca noi ca natie suntem mai practici si vrem ca rezultatele activitatii noastre sa fie recunoscute cu noi de fata nu cu noi dupa o piatra (hi!). Eu personal consider ca sunt in viata radioamatori YO care pot schimba aceasta fata a lucrurilor. M-as bucura sa ma numar printre prietenii lor. Numai cu ei se poate aduce un suflu de prospetime in acest sport minunat.

Desigur ca acum nu imi mai pare rau acum de eforturile de ori fel depuse pentru a ridica stafeta in benzile joase si mai ales in concursul IARU. Singura multumire pe care mi-o doresc este de a ne califica mai bine ca anul trecut. Dar chiar daca acest lucru nu e posibil sunt multumit ca am avut alaturi de mine in acest eveniment oameni de o certa valoare spirituala si morala. Ma refer la Ovidiu, YO2DFA, care a percutat in stilul propriu la fiecare activitate a FRR dar mai ales la Marius, ON4RU, care n-a precupetit nici un efort in a veni din Belgia anume pentru a ajuta echipa nationala. Rar ti-e dat sa cunosti astfel de oameni. Si cel mai mult ma bucur ca radioamatorismul iti permite sa te apropii fizic de caractere pe care doar banuiesti ca exista. E de fapt unul din scopurile nobile pentru care a fost cladit acest sport perfect.

Sanatate si DX-uri.

Valentin Ghita YO2LDC

Articol aparut la 12-7-2004

9270