George Pataki WB2AQC

In toamna lui 2004, cu ocazia pelerinajului meu anual la orasul meu natal Timisoara, am facut si o vizita la simpozionul radioamatoricesc din Pecica, judetul Arad.

Imi plac mult aceste adunari radioamatoricesti, ele fiind excelente ocazii de a intalni personal o multime de prieteni vechi de care ma leaga numeroase amintiri placute, precum si pe cei cu care am vorbit prin radio dar nu i-am vazut niciodata. Cu aceste ocazii intalnesc mereu multi cu care nu am avut nici o legatura in trecut si probabil nici nu voi avea in viitor, totusi ne leaga un numitor comun: interesul si pasiunea pentru radioamatorism.

Imi plac si talciocurile care se organizeaza cu aceste ocazii. Imi amintesc de tineretea mea cand umblam prin piata de vechituri din Timisoara si cumparam aparate de radio stricate, uneori arse, sa recuperez piesele intrebuintabile. Pe atunci nu prea existau pravalii cu astfel de produse, necesare constructiilor de radioamator.

In ultimii ani frecventez talciocurile sa adun lampi de radio vechi pentru colectia mea. Aceasta pasiune este o reactie nostalgica care duce tot la tineretea mea cand eram ucenic intr-un atelier de reparat radiouri si mai tarziu chiar ca radiotehnician angajat intr-o cooperativa.

Sa revin la Pecica. Am auzit ca in aceasta mica localitate de vreo 13000 de suflete, abea declarat oras, se afla un nucleu de radioamatori entusiasmati care si-au organziat nu unul dar chiar doua radiocluburi active. Acest lucru m-a intrigat caci mi-am pus intrebarea care de altfel era si in mintea multora, cum s-a realizat acest lucru. In Romania sunt foarte multe orase mult mai mari, cu potentiale de recrutare si organizare mult mai numeroase si unde totusi nu s-a facut aproape nimic asemanator.

Chiar in orasul meu Timisoara cu o populatie de vreo 20 de ori mai mare ca cea din Pecica, cu multe scoli, facultati, institutii de cultura, intreprinderi mari si mici, nu exista pana de curand nici o initiativa asemanatoare. In ultimii ani insa, vazand totala impotenta a celor de la radioclubul judetean si ceace a ramas de pe urma lui, s-a organizat radioclubul QSO Banat ceea ce promite o adevarata inviere a radioamatorismului in acest oras.

Am vrut sa vad miracolul din Pecica, incarcat cu niste reviste, manuale, harti, tricouri si sepci pentru tombola lor, am ajuns primul la Pecica intr-o vinerea dimineata. Sala Sporturilor era inca inchisa, stateam cu bagajele in fata usii, asteptand organizatorii sa o deschida.

Cand au sosit am inceput sa pregatesc pachete pentru radiocluburile care si-au anuntat participarea, sa raspandesc materialul adus la cati mai multi. Restul s-a dat la tombola, un punct de atractie major la aceste simpozioane.

Vineri si mai ales sambata dimineata a inceput lumea sa vina de prin localitatile din jur, chiar si Vasile, YO3APG, secretarul general al Federatiei Radioamatorilor din Romania a venit din Bucuresti. De fapt aceste simpozioane si intalniri radioamatoricesti au fost denumite "ciobanitiade" in onoare celui care le-a initiat.

S-au facut niste prezentari care daca erau mai interesante ar fi fost audiate cu mai multa atentie. Aceste scurte conferinte trebuiau sa fie de natura tehnica dar mai la toate tinute prin zona, acelasi timisorean a plictisit audienta recitand un numar nesfarsit de realizari, adevarate si inchipuite, pe care cica le-a avut in lunga sa cariera.

Sistemul acustic a fost defectuos, nu s-a prea inteles ce spuneau vorbitorii ceea ce in unele cazuri era chiar binevenit. Cauza era ca sala fiind construita pentru evenimente sportive nu era pregatita acustic si pozitionarea microfonului si a difuzoarelor nu era aleasa judicios.

Talcioc practic nu a fost desi multi participanti aveau acasa mult material de care ar fi putut sa dispuna dar aceasta fiind prima manifestare de acest fel, oamenii nu prea aveau experiente de acest gen.

S-a facut un panou unde participantii putea sa afisesze QSL-urile lor, marcandu-si astfel prezenta, putini insa au facut acest lucru caci majoritatea nu s-a gandit sa le aduca de acasa. Unii, spre rusinea lor, nici nu au avut ce sa aduca.

In anunturile pentru simpozioanele viitoare s-ar putea introduce mici notite amintind celor care intentioneaza sa vina sa pregateasca si sa aduca ciurucurile lor pentru talcioc si QSL-uri pentru panou.

In fata Salii Sporturilor s-au instalat ceaunuri mari cu mancare buna; se putea cumpara si bauturi racoritoare.

S-au instalat niste antene, s-a efectuat legaturi demonstrative de radio, s-a facut legatura cu internetul, etc.

Am vazut si o curiozitate: era un barbat care mereu umbla de aici pana acolo, observa, asculta si nota totul ce a vazut fara sa spuna nimanuia nimic. Am crezut ca este un securist amator care s-a deconspirat umbland cu un carnetel in mana, inregistrand tot ce vedea si auzea. Pana la urma am aflat ca nu era o iscoada a vechiului regim caruia s-a uitat sa i se spuna ca timpurile s-au mai schimbat, ci era un radioamator adevarat: Carol, YO2LXW, din Hunedoara, care a adunat material pentru un reportaj bun publicat ulterior in Radioamator.ro.

Era o atmosfera placuta si productiva. Ca parte negativa se poate mentiona tendinta unora de a abuza sistemul de amplificare, umpland sala si chiar imprejurimile cu o muzica puternica si zgomotoasa, chiar si in timpul noptii cand unii doreau sa se odihneasca. Cauza era consumul excesiv de bauturi alcoolice a unora si lipsa de control al organizatorilor.

Bela, YO2BYD, m-a dus sa-mi arate Pecica, chiar si unul din cartierele rromilor maghiari, unde am vazut si auzit lucruri foarte interesante. De exemplu, nu stiu cati cunosc acest lucru, ca baietii nascuti in multe familii de rromi primesc nume feminine in loc de masculine cum ar fi normal. De ce oare aceasta predilectie fata de Maria si Lenuta, in loc de Petru si Pavel? Simplu, sa nu fie chemati la armata!

Ziua de sambata era cea mai activa cu cei mai multi participanti.

Sambata seara, un avocat local, simpatizant si sprijinitor al radioamatorismului, m-a invitat la un mic restaurant local la niste placinte cu branza dulce, mancarea mea favorita. De fapt ca o anumita mancare sa fie o favorita de a mea trebuie sa indeplineasca 2 conditii: sa fie dulce si sa fie gratis. Placinta asta indeplinea din plin ambele cerinte.

Ca sa exploatez la maximum resursele locale am luat cu mine si 2 prieteni din Timisoara, pe Misu YO2BH si pe George YO2BB, pe posturi de garzi de corp. A venit si Bela YO2BYD, sufletul si organizatorul radioamatorilor din Pecica, precum si o doamna locala care s-a auto-invitat la masa noastra si pe care Bela o ciupea din cand in cand sub masa.

Indicativul unuia din radiocluburi din Pecica este YO2KBB. Imi amintesc ca prin 1955-60 acesta era indicativul unui radioclub foarte activ al fabricii Electromotor din Timisoara, o pepeniera de multi amatori foarte buni, ca ing. Ilie Ungureanu, Iosif Bartl, ambii de mult decedati.

Acum YO2KBB isi continua aceasta traditie de a crea noi radioamatori.

Desi nu am gasit nici o lampa pentru colectia mea, caci in afara de doi insi cu foarte putine materiale, nu era un talcioc, eu am avut multa placere caci am intalnit si cunoscut multi radioamatori foarte simpatici.

Duminica dimineata am plecat cu masina inapoi la Timisoara cu Misu YO2BH si George YO2BB.

George Pataki WB2AQC

Articol aparut la 6-7-2006

9032