Ambrus Ferenc HA5AZZ

Cand am auzit prima data despre acest lucru (in decembrie, anul trecut), i-am spus ca n-o las sa plece. Apoi m-am razgandit, desi nu mi-a fost prea usor. Dar cine stie daca in viata omului se mai iveste o ocazie similara? Nu am fost despartiti unul de altul in acest fel niciodata, iar pentru a o insoti pe cont propriu ar fi insemnat un efort financiar prea mare pentru noi. Planul acestei calatorii cuprindea doua nopti in Bangkok (Thailanda), altele doua in Kuala Lumpur (Malaysia) si o saptamana de plaja pe Insula Tioman, fapt care a determinat-o pe Aniko sa se gandeasca la activarea insulei in cadrul programului IOTA. Insula fusese activata de trei ori in ultimii patru ani: 9M2/GM4YXI si 9M2/G4ZFE in anul 2003, dupa care 9M2/PF5X in 2005.

Insula Tioman IOTA AS-046

Am inceput cautarea informatiilor necesare pentru realizarea unui plan de activare al insulei cat mai usor. Din pacate, am intalnit greutati de la inceput. In primul rand orice activitate de radioamator strain in Malaysia necesita autorizatie de emisie, exceptie facand doar cateva tari care au semnat tratate de reciprocitate in acest sens, dintre care cele europene sunt Regatul Unit, Germania, Finlanda, Elvetia si Republica Ceha. Am gasit aceste informatii pe site-ul federatiei (MARTS) dar am primit si cateva scrisori de la radioamatorii care au desfasurat activitate de radioamator in acesta tara. In al doilea rand am aflat din aceste scrisori ca pe Insula Tioman nu locuieste nici un radioamator bastinas, fapt care impunea necesitatea transportarii unui tranceiver la fata locului, bineinteles cu alimentator cu tot. Sa nu mai vorbim si de antena, cablu coaxial si alte materiale necesare pentru asamblarea unei statii in portabil. Tocmai lucruri usor de transportat cu avionul, hi.

Insula Tioman se afla foarte aproape de Ecuator

In al treilea rand trebuie mentinut ca orice aventura de acest fel, dar mai ales organizarea ei, impune cel putin cunostinte modeste de limba engleza. Cu asa ceva noi nu ne putem mandrii: sotia a invatat la scoala numai rusa, iar eu franceza si germana. Numai ca de atunci au trecut anii si am uitat aproape tot. Engleza care o stiu eu am invatat-o din filme, destul de prost, hi. Acum Aniko face un curs de engleza, dar inca nu-i merge asa de bine. Eu am inceput la sfarsitul anului trecut un curs de engleza la locul de munca, macar acela este pe gratis. Oricum, am avut nevoie de ceva ajutor ca sa putem comunica cu oamenii de peste mari si tari.

Insa entuziasmul dragii mele neveste a ramas acelasi ca si atunci cand a hotarat sa devina radioamatoare, in anul 2002. A continuat sa scrie scrisori la federatia din Malaysia, de unde a primit dupa cateva zile un raspuns de la dl. Abdul Rashid Bin Sultan, 9M2RS, vice-presedintele federatiei, care si-a asumat sarcina de a o ajuta in obtinerea autorizatiei de emisie pentru aceasta scurta perioada, adica intre 5-10 martie 2006.

Abdul Rashid Bin Sultan, 9M2RS (in dreapta)

A urmat un schimb de e-mailuri, doua convorbiri telefonice si zile de asteptari pentru raspunsuri. Recomandarea unui membru al federatiei de acolo era oricum necesara pentru inaintarea cererii pentru autorizatia de emisie. Totusi, treaba nu mergea in stil european, adica rapid. Prietenul nostru Laci, HA0HW, si el mare calator cu avionul si activator de insule, zicea in gluma in timp ce ne ajuta cu diferite sfaturi, ca in acea parte a Asiei oamenii au alt stil de viata: daca nu apuca sa rezolve ceva in timp, o vor face in viata urmatoare. Hi!

Pentru a obtine in timp autorizatia se recomanda sa trimiti cererea cel putin cu trei luni inaintea inceperii activitatii. Aniko a trimis prin posta intr-un plic mare tot ce a reusit sa adune: documente, fotocopii etc. Rashid urma sa rezolve restul la inspectoratul de acolo (MCMC). Bineinteles, mai era necesara si prezenta sotiei mele pentru semnaturile de la fata locului, in plus si un certificat de la ambasada maghiara din Kuala Lumpur. Se impunea deci, organizarea intalnirii cu Rashid, 9M2RS si rezolvarea lucrurilor la fata locului in numai doua zile. Incetul cu incetul am inceput sa credem ca visul va deveni realitate, mai ales dupa ce dl. Rashid ne-a anuntat ca indicativul va fi 9M2/HA5TAA. De bucurie Aniko a scris imediat un e-mail lui Fredy, DE0MST, un alt prieten al nostru si mare admirator al insulelor croate, divulgandu-i planul sau. Acesta a postat imediat stirea pe cateva site-uri de DX producand senzatie in randul prietenilor din HA, care inca nu stiau nimic, hi. Ce sa-i faci, si nevasta mea tot din femeie e, hi! Totusi, bine a facut pentru ca a urmat o alta surpriza: citind stirea un radioamator englez a avertizat-o ca in Bangkok s-ar putea sa aiba probleme cu statia, pentru ca in Thailanda nu este permisa cetetenilor din alte tari detinerea aparaturii de radioamator. Imediat ne-am gandit la filmul "Bangkok Hilton" si am hotarat sa cautam o cale oficiala pentru transportul aparaturii prin Bangkok.

Dupa cateva e-mailuri trimise la federatia din Thailanda (RAST) si cateva zile de asteptare, am primit un e-mail de la dl. maior Narissara Shaowanasai, HS1CHB.

John, acesta e numele lui de operator, este ofiter al armatei thailandeze si ne-a oferit ajutorul sau prin propunerea de a o astepta pe Aniko la aeroport in uniforma sa militara si de a o ajuta la nevoie. Ce bucurie pe noi! Am cautat imediat pe internet sa vedem cine ne-a scris si am gasit niste fotografii cu oameni foarte simpatici! (http://www.qsl.net/rast/Party2006/Party2006.html)

John, HS1CHB impreuna cu sotia

John a trait 10 ani in Chicago, are si indicativ american. Este colectionar de insigne si fanioane radioamatoricesti, dar si de ambalaje de bere. Am pregatit cateva cadouri pentru el, cat si pentru Rashid, printre care doua manipulatoare miniatura, confectionate de HA8KN.

Dupa multe scrisori si asteptari se apropia data placarii iar noi faceam planuri de activitate si pregateam echipamentele necesare. Fotografiile vazute de noi pe internet despre bungalow-urile din insula Tioman nu erau prea incurajatoare in ceea ce privea gasirea unui loc ideal pentru instalarea antenei. Trebuia sa ne gandim la orice eventualitate. Am decis pana la urma ca echipamentul sa fie pus in cel putin doua bagaje separate. Tranceiverul Yaesu FT 897, alimentatorul Microset PTS 125, antena pentru banda de 20m si adaptorul universal pentru prize diferite au fost asezate in bagajul de mana care ramanea la Aniko pe timpul calatoriei, iar restul echipamentului (fire si coaxial de rezerva, izolatori, cateva scule, cativa metri de perlon pentru sustinere si fixare etc.) mergea in portbagajul avionului.

Aniko a renuntat la laptop din cauza greutatii si bine a facut, dupa cum s-a dovedit ulterior. A ramas logul scris de mana, hi.

Am stabilit urmatoarele: comunicatia dintre noi va fi prin telefonie via internet (neophonex) iar in cazuri extreme ne sunam reciproc pe celular.

Sosind data plecarii am dus-o pe Aniko la aeroport si am urmarit putin ingrijorat decolarea avionului. Dupa aceea am plecat acasa si am urmarit pe internet situatia avionului: aterizarea in Dubai pentru combustibil, decolarea si apoi, dupa multe ore de asteptare, aterizarea in Bangkok. M-am culcat abia la ora 4 dimineata cand am vazut pe tabela online a aeroportului din Bangkok in dreptul zborului dinspre Budapesta inscriptia: LANDED. Zborul a durat in total cca. 14 ore. Decalajul de timp intre Bangkok si Budapesta este de sase ore.

Prima surpriza s-a produs imediat la sosire: John nu era nicaieri, desi vorbisem cu el la telefon ziua precedenta. A doua surpriza a fost faptul ca vamesii thailandezi nu au acordat nici o importanta aparaturii aflate in bagajul de mana. L-am sunat via Internet pe John, dar nu era acasa. Nu am reusit sa inteleg care e situatia, dar mai tarziu l-am sunat pe celular si mi-a spus ca este la spital. Mi-a promis ca o va cauta negresit pe Aniko cum scapa de acolo. Am sunat-o pe Aniko si i-am spus care e situatia. Vorbeam cu ea de parca era undeva in Budapesta, calitatea legaturii telefonice era excelenta si costul de circa 40 eurocenti pentru un sfert de ora. Hotelul era mare si modern iar receptionerii foarte pregatiti si politicosi. A urmat programul comun in care grupul de turisti unguri a vizitat cateva locuri interesante in capitala thailandeza. Caldura sufoca pe toata lumea, erau circa 40 de grade Celsius la umbra.

Cu barca in piata din Bangkok

O parte a palatului regal din Bangkok

Dupa cum a promis, John a parasit cladirea spitalului unde se afla si a cautat-o pe Aniko la hotel. Si-a cerut scuze pentru ca inainte de a pleca la aeroport a avut ceva probleme cu inima si fost necesara internarea imediata in spital pentru un control. Aniko i-mi spunea la telefon ca John arata tocmai ca in fotografii, mai si glumea cateodata. Bineinteles, a fost nevoie si de un translator ca sa mearga discutia mai lejer. John ne-a invitat sa mergem cat de curand impreuna la Bangkok si sa-l vizitam acasa unde ne pune la dispozitie toata aparatura lui. Mi-a trimis cadou si o antena portabila pentru banda de 2m. Am acceptat invitatia, cine stie ce ne aduce ziua de maine, hi.

HA5TAA Aniko si HS1CHB John

Ziua urmatoare a urmat zborul in Kuala Lumpur care a durat circa doua ore. Caldura era mare si acolo iar decalajul de timp a crescut la 7ore fata de Budapesta. Hotelul Berjaya era magnific. Am ramas surprins de competenta personalului de la receptia hotelului. Am chemat-o la telefon pe Aniko crezand ca se afla deja in hotel de circa o ora. Receptionerul m-a intrebat doar cum o cheama pe nevasta-mea si mi-a facut imediat legatura cu camera ei. Aniko era foarte mirata de faptul ca ii suna telefonul in camera, tocmai intrase pe usa, hi. Mai tarziu l-am sunat si pe Rashid Sultan care urma sa-si faca aparitia la receptia hotelului care se afla la etajul al 14-lea.

Hotelul Berjaya vazut din turnul de televiziune

HA5TAA Aniko si 9M2RS Rashid

Rashid s-a tinut de cuvant si aranjase tot ceea ce a promis. Urma sa mearga impruna la oficialitati pentru cateva semnaturi, dar 9M2RS tinea neaparat ca Aniko sa nu piarda nimic din programul turistic organizat.

Ca si in Bangkok, nici in Kuala Lumpur Aniko nu a reusit sa viziteze nici un radioclub, dar nici nu a dorit sa se desparta singura de grup.

Plimbare spre Petronas Towers

Dupa doua zile frumoase petrecute in Kuala Lumpur a urmat a treia zi cu un drum lung de 6 ore cu autobuzul in orasul Mersing. De aici grupul a fost transferat cu un vaporas rapid pe insula Tioman in localitatea Tekek. Repartizarea in bungalow-uri s-a terminat seara tarziu. Si aici am reusit sa vorbesc la telefon cu Aniko, dupa ce mi-a trimis un SMS cu numarul camerei. Am stat de vorba cam zece minute ca sa stabilim planul pentru a doua zi. Am insistat sa incerce cateva legaturi in concursul ARRL DX SSB care mai mergea in acea duminica.

Ziua urmatoare Aniko a gasit pe cineva care a ajutat-o sa intinda un dipol intre doua bungalow-uri, dar la numai patru metri inaltime. A fost usor si cu vecinii, toti erau unguri, hi! Apoi a mers la receptia hotelului si a informat personalul de acolo ca va face activitate de radioamator. Receptionerii s-au aratat putin ingrijorati si ziceau ca au legatura Internet prin radio. Aniko a promis ca va inceta emisiunea daca va fi ceva interferenta.

Nu a fost cazul, desi de vreo doua ori au fost la fata locului oameni care nu faceau parte din personalul hotelului pentru a verifica antena. Doar atat, si nu au cerut nici documente. Oricum, l-am chemat la telefon pe Rashid si ca urmare a doua zi el a trimis o copie a autorizatiei de emisie prin telefax la receptia hotelului din Tioman. Dupa aceea toata lumea s-a obisnuit cu antena, chiar si proprieterul hotelului care a admirat si el antena intr-o zi cand Aniko verifica legaturile de la baza unditei telescopice. Poate a admirat si operatorul, hi!

Aniko pe insula Tioman

Prima zi, adica pe 5 martie Aniko a reusit doar vreo 20 de QSO-uri, primind raporturi foarte slabe. Am incurajat-o la telefon si am felicitat-o pentru ca a reusit sa apara in frecventa pe data promisa. Apoi i-am spus sa incerce schimbarea pozitiei dipolului sau macar ridicarea lui cu ajutorul unditei telescopice. Ea mi-a promis ca va incerca acest lucru ziua urmatoare spre seara, deoarece e caldura foarte mare si nu se poate lucra la soare nici macar zece minute. Apoi urma sa-l caute pe baiatul care a ajutat-o la prima antena.

A doua zi spre seara Aniko a vazut un suport din lemn intre casute si a hotarat sa fixeze undita pe acesta castigand astfel un metru plus la inaltime. Cam greu, dar totusi l-a gasit pe colegul care a ajutat-o si de data asta. A iesit pana la urma un fel de inverted V care s-a dovedit destul de eficient: dupa primele doua legaturi s-a produs un pile-up asurzitor. Eu saltam in sus de bucurie acasa, unde ascultam vacarmul cu batranul FT 101 E pus din nou la treaba. Din acest moment puteam spune ca activarea insulei a reusit!

Shack de YL in bungalow

Din pacate propagarea pe acea parte a lumii este cam ciudata. Ziua in amiaza mare nu se aud numai cateva statii apropiate, de fapt benzile superioare sunt aproape goale. Banda de 20 metri se deschidea spre Europa abia dupa ora 15 UTC, adica pe intuneric si pe o durata de numai 2-3 ore. Aniko lucra de la 22 seara pana la ora 1 noaptea. Colega de camera venea la culcare cam la aceasi ora, deci nu o deranja activitatea. Mare noroc!

Dupa fiecare QRT vorbeam la telefon cate un sfert de ora, adica faceam QSO via Internet, hi. Cea mai proasta propagare a fost in data de 8 martie cand Europa s-a auzit doar o ora. Oricum, in restul zilelor Aniko a reusit sa faca peste 200 de legaturi in fiecare seara. Ziua trecea pe plaja sau cu diferite programe turistice organizate pe insula. A fost si o expeditie cu jeep-uri in sudul insulei unde se afla o mica cascada. Localnicii erau foarte simpatici si amabili. In fiecare seara dupa cina urma din nou activitatea cu tranceiverul. Totul a fost perfect si nu s-a defectat nimic. Pentru Aniko doar vacarmul din pile-up era insuportabil dupa circa trei ore. A realizat in total peste 900 de legaturi din 66 entitati DX. Din pacate in log a aparut doar o singura statie din Romania: YO9HP Alex. A fost o mare satisfactie pentru nevasta-mea sa-l auda in frecventa ca si in cazul celorlalti prieteni pe care ii cunoastem personal de la diferite simpozioane. Multe statii din 9A o salutau cu drag aproape in fiecare zi, Aniko fiind populara in Croatia ca prima activatoare YL de insule croate. Din HA au reusit sa faca QSO cu ea peste 40 de radioamatori printre care si eu.

Pozitia antenei

Insulita Soyak vazuta din Tekek

Gradina hotelului din Tioman

Plecarea de pe insula

Dupa o saptamana de neuitat Aniko a parasit insula Tioman cu speranta ca in viitor vom vizita impreuna acest minunat loc. Tare as dori si eu acest lucru, dar nu stiu cand va fi posibil deoarece ne-ar costa cel putin cam 1000 euro de caciula. Poate ne apucam sa punem niste bani deoparte.

Drumul spre casa a fost foarte lung. Grupul de turisti unguri a trecut prima data in Singapore de unde au luat avionul spre Bangkok. Dupa trei ore de odihna la hotel a urmat zborul din Bangkok spre Budapesta cu doua scurte popasuri la Bombay si Dubai. Aniko a ajuns acasa cu bine cu tot cu echipamentul intreg. Nici macar undita telescopica nu s-a pierdut.

Costul schimbului de informatii dintre noi a fost de cca 100 euro (SMS-uri tip roaming pentru 85 euro plus telefonie internet 15 euro). Vorbeam zilnic la telefon cate 10-15 minute dimineata si seara si cateodata aveam impresia ca Aniko se afla undeva prin vecini.

Desi nu am luat parte in aceasta calatorie, am ramas profund impresionat de prietenia acestor oameni de peste mari si tari. Am avut ocazia si de data asta sa simtim din propria noastra experienta ce inseamna spiritul de radioamatorism adevarat, care ne uneste pe noi toti intr-o mare familie. Cred ca nu voi regreta niciodata faptul ca am devenit radioamator. Tnx dr OM Titus, YO5AZZ!

Ambrus Ferenc HA5AZZ

Articol aparut la 9-6-2006

10391