George Pataki WB2AQC

Evenimentele de la Dayton, asa cum se cunoaste in lumea larga; se tin de fapt intr-o localitate mica numita Trotwood langa Dayton, dar acest loc nu e prea cunoscut deci toata lumea vorbeste de Dayton, oras mult mai mare. In arenele Hara se tin expozitii, conferinte si evenimente sportive. Pe locurile de parcare este un talcioc enorm de mare.

Cand expozitia s-a deschis si mii de vizitatori s-au inghesuit la usi, cei 2-3 insi care trebuiau sa vada daca toti au bilete au fost brusc inlaturati de mase, chiar si cei care nu vroiau sa intre, au intrat.

Vizitatorii vin in masini proprii, avioane, autobuze. Ani de zile am zburat din New York City la Dayton, cateodata pe un drum direct, alta data cu escala si schimb de avion; nu era prea confortabil. De la aeroport am luat un taxi la un hotel sau motel intr-una din orasele din jurul Daytonului. Zilnic trebuia sa gasesc un mijloc de transport, dimineata spre Hara iar seara inapoi la hotel. Asta se putea aranja cu vreun radioamator care avea masina proprie si statea la acelasi hotel, ori cu un taxi.

Din 2005 am folosit o alta metoda de transport: un autobuz organizat de un amator din New Jersey, care in cca 10 ore, cu escala pentru mancarea de pranz, ne-a dus la un motel foarte bun, intr-un orasel situat cam la 30 de minute de Hara unde erau evenimentele. In timpul zilei cat eram noi in salile de expozitie sau la talcioc, autobuzul era parcat pe aproape astfel puteam depozita acolo tot ce am adunat. De fapt autobuzul a cules pasageri atat in New Jersey cat si in Pennsylvania; in total eram 27 radioamatori: 22 barbati, 4 femei si unul pe care il puteai plasa ori unde. Eu nu am sezut langa el in autobuz caci nu vroiam sa seduc sau sa fiu sedus.

In pretul biletului, $340.00, erau incluse toate transporturile, cazarea la motel cu un mic dejun simplu si cafea la ori ce ora din zi si noapte, precum si biletul de intrare la expozitii. Seara, dupa inchiderea expozitiei, autobuzul ne-a dus inapoi la motel apoi cine a vrut s-a dus in grup, tot cu autobuzul nostru, la vreun restaurant. Duminica dimineata cine a dorit a fost dus la o biserica, apoi sa viziteze muzeul Fortelor Aeriene iar de acolo inapoi la Hara.

Motelul nostru avea bazin de inot si jaccuzzi intern cu apa calda, access la Internet, etc. Langa motel erau cateva restaurante bune.

La expozitii am adunat o mare cantitate de cataloage si reviste pe care nu le puteam cara cu avionul; acesta a fost motivul ca am ales transportul cu autobuzul. Aveam 8 cutii, fiecare de cca 15 kg, plus o geanta mare cu ceva haine de schimb si lucruri cumparate pentru mine ca o lampa 3-500 ZC pentru amplificatorul meu, bucse, un transformator balun, etc. Ajuns acasa am sortat materialele, am facut pachete noi si am expediat deja 6 cutii cu reviste, carti, cataloage, sepci Icom si Yaesu.

Am carat cu mine un fulgarin de ploaie, pe care insa nu l-am imbracat niciodata. Vrea cineva sa cumpere un impermeabil frumos care a calatorit mult dar nu a fost deloc folosit?

Eu nu am castigat niciodata nimic la loterie sau tombola. Nu am cumparat niciodata vreun bilet la loterie sau loto si astfel am cam redus posibilitatile mele de castig prin noroc. Fiecare bilet de intrare la HARA avea un numar si numerele castigatoare erau afisate pe monitoare raspandite prin sali. Am gasit pe jos un bilet de intrare care nu avea complectat numele si indicativul proprietarului. Am verificat din cand in cand daca a iesit numarul de pe biletul meu dar, ca de obicei, nu am avut noroc. In schimb numarul biletului gasit pe jos era castigator! Am primit un Handbook ARRL 2006, o carte despre antene si un filtru pentru telefon. Le-am si trimis in YO.

Iata o intamplare placuta: odata in timp ce caram o cutie grea la autobuzul nostru care era la un capat a terenului de parcare am vazut doua domnisoare frumoase stand de vorba. Mi-am modificat nitel traseul sa le vad mai bine dar se pare ca in excesul meu de zel m-am apropiat prea mult. Una din domnisoare explicand ceva celalaltei, vrand sa arate ceva la departare si-a extins bratul pe neasteptate si m-a lovit in falca. Jenata de cele intamplate, s-a scuzat, m-a imbratisat si m-a sarutat unde m-a lovit. Recunosc ca mi-a placut. Mi-am continuat drumul dar dupa zece pasi m-am oprit, am pus cutia jos si m-am intors la domnisoara respectiva zicand: "Va rog frumos, ati putea sa ma loviti din nou?" Ea nu ma mai lovit dar m-a imbratisat si m-a sarutat din nou. Asa sa fiu eu tot batut ma gandeam eu si mi-am continuat drumul.

Vineri seara a fost un "DX Dinner", dar eu nu am participat. Acum ani de zile m-am dus odata si mancarea nu mi-a placut, era putina si cam scumpa. Eram 6 la o masa, unul din ei era un DXer care a fost in expeditii si avea lucruri interesante de povestit. Ceilalti patru mancau in tacere, pareau niste roboti programati sa faca mai nimic. De asta data eu am asteptat la usa sfarsitul cinei caci vroiam sa vad cativa prieteni. Cand s-a terminat, ICOM a distribuit niste tricouri cu o droaie de indicative ale expeditiunilor pe care le-au sponzorizat. Desi nu eram participant la DX dinner, m-am bagat si eu in "pile-up" si am iesit cu un tricou numar mare; este deja pe drum spre prietenul meu Adrian, YO2BPZ, care fiind mai maruntel probabil il va folosi ca si camasa de noapte.

Joi, vineri si sambata seara diferite cluburi mari au organizat "hospitality rooms" in cateva camere a hotelului Crown Plaza unde multi amatori au stat. M-am dus si eu la unul, era mancare si bauturi de tot felul, dar m-am cam plictisit si abea am asteptat sa ma intorc la motelul meu.

M-am intalnit si cu Ciprian, N2YO, l-am prezentat lui Dave, K1ZZ, seful ARRL-ului si Ciprian i-a luat un interviu pentru RadioAmator.ro.

Ciprian N2YO si George WB2AQC

La standurile lui YAESU se distribuiau niste sepci cu numele firmei pe fata insa vroiau sa dea numai una de persoana. Ca unul sa nu ia mai multe, se stampila biletul de intrare. Unii mai obraznici, ca autorul acestor randuri, au stat la coada de doua ori, prezentand partea nestampilata a biletului, asta a mers pana duduile s-au prins si au verificat ambele fete. La intrare se vindeau niste protectoare de bilete dintr-un plastic straveziu, care se puteau agata de gat astfel nu trebuiau cautate prin buzunare de cate ori a intrat cineva din nou in salile de expozitie. Oamenii prezentau biletele imbracate in plastic, duduile le stampilau si dadeau cate o sapca. Stampila se stergea usor de pe plastic asa ca unii luau atatea sepci cate voiau. "Rusine lor" am zis cu invidie caci eu nu aveam acel plastic.

Am rezolvat problema mai elegant convingand pe un sef de la YAESU sa-mi trimeata acasa, cum a facut si anul trecut, o cutie cu sepci si harti, sa le trimit radioamatorilor YO. Ma gandeam ca daca ei nu puteau veni aici atunci macar sepcile sa mearga la ei.

La KENWOOD se puteau lua niste pungi de plastic in care se puneau cumparaturile si cadourile promotionale, dar mai toate firmele dadeau astfel de pungi deci nu era mare lucru. In schimb se distribuiau niste insigne KENWOOD cu DAYTON 2006, insa iar numai una de persoana. Am luat una si cand am rugat-o pe duduia cu insigne sa mai dea una m-a refuzat politicos. M-am mai plimbat nitel prin sala apoi m-am intors la ea si am intrebat-o: "Ma recunoasteti?" Duduia s-a uitat atent la mine si a zis: "Nu cred, imi pare rau". Atunci i-am zis: "Mie imi pare bine, va rog sa-mi dati o insigna" si mi-a dat. Norocul meu ca nu am o fata memorabila.

La ICOM nu aveau harti de asta data dar prin sali circulau niste carucioare pline cu sepci cu numele companiei si fetele care le distribueau le ofereau tuturora. Erau 3 fete cu fiecare carucior si eu m-am dus la fiecare din ele. Era pentru o cauza buna. Am mai aranjat cu o sefa de acolo sa-mi trimeata acasa ce mai are in depozit: sepci, harti, maiouri, etc.

Erau o serie de servicii oferite gratis radioamatorilor ca: loc pentru obiecte pierdute si gasite, transmiterea mesajelor care se afisau pe monitoare, asistenta medicala, servicii bancare etc.

Erau si unele cu plata ca: pastrarea bagajelor, impachetarea si expedierea coletelor, inchirieri de carucioare motorizate pentru invalizi, examene pentru autorizatii de radioamator etc.

In cele 3 zile s-au tinut o serie de forumuri pe cele mai diverse subiecte ca: antene, tehnici digitale, legi si regulamente, microunde, SSTV, RTTY, AMSAT, contacte DX, concursuri, QRP, comunicatii in timpul dezastrelor, etc. Eu am asistat la unul pentru un scurt timp nu atat sa mai invat ceva nou dar sa ma odihnesc nitel.

M-am intilnit cu multi radioamatori pe care i-am cunoscut in timpul vizitelor in diferite tari dar dintr-o tara pe care am vizitat-o cel mai des si am cunoscut multi "hami" locali nu am gasit niciunul. Puteti ghici care este tara respectiva? Nu e prea greu.

George Pataki WB2AQC

Articol aparut la 25-5-2006

10023