George Pataki WB2AQC

De obicei o data pe an simt un impuls puternic de a pleca de acasa, cat se poate de departe, sub pretextul ca doresc sa vizitez si sa fotografiez radioamatori si sa scriu despre ei. Nu pot recunoaste deschis ca vreau doar sa scap de sotie pentru catva timp, asadar scuza de mai sus este destul de buna...

Acum cativa ani am simtit acest impuls de doua ori: primavara m-am dus in Romania (YO) si in Republica Moldova (ER), iar toamna in Maroc (CN), Gibraltar (ZB2), Ceuta si Melilla (EA9). Tinta celei de a doua calatorii a fost Regatul Marocului, unde regele insusi era radioamator, dar daca tot ma aflam in zona am vizitat si celalalte trei mici entitati radioamatoricesti si le-am descris intr-un alt articol.

Pana acum am vizitat cam 95 de entitati DX. Un prieten care nu a calatorit niciodata departe de orasul sau m-a intrebat de ce umblu atat de mult. E greu de explicat, i-am spus, dar daca ar cunoaste-o pe sotia mea m-ar intelege. M-a intrebat apoi de ce am ales sa merg tocmai in Maroc. Am avut mai multe motive. Am fost acolo anterior si am constatat ca este o tara foarte interesanta, cu multi oameni prietenosi. Am vazut in Callbook ca exista acolo multi radioamatori, deci imi va fi usor sa gasesc cativa activi. Apoi, in timp ce calatoream prin YO si ER, am fost mereu invitat insistent de gazdele mele ospitaliere sa stau cu ele la bautura, sau, cum spuneau unii din ei, sa-mi faca cinste, si aceasta chiar inainte de a le lua interviuri si de a-i fotografia. Am decis asadar sa merg intr-o tara musulmana in care consumul de bauturi alcoolice, daca ne ghidam dupa invataturile lor fundamentale, este descurajat.

Vorbind de bauturi alcoolice, un bunic de al meu, printre numeroasele slujbe pe care le-a avut in lunga lui viata, a fost si paznic de noapte la un depozit al fabricii de bauturi spirtoase Besco din Lugoj. L-au angajat acolo, pentru ca, desi era de origine rusa, nu era bautor. Totusi n-au fost prea multumiti de el, dat fiind ca in decursul celor doi ani cat a "muncit" acolo, depozitul a fost talharit de 6 ori, in timp ce el dormea pasnic si linistit.

Pregatindu-mi calatoria, am imprumutat de la biblioteca publica o serie de carti despre aceasta tara si le-am citit pe toate. Am trimis o serie de scrisori radioamatorilor cu care am avut legaturi, la A.R.R.A.M. (Association Royale des Radio Amateurs du Maroc) si unui amator pe care l-am intalnit cu ani inainte. Numai un american si Mustapha, CN8MK, seful A.R.R.A.M.ului mi-au trimis un raspuns. Mustapha m-a invitat chiar sa locuiesc in cladirea lor pe perioada cat voi sta in Rabat.

Mustapha CN8MK in Rabat

I-am scris si regelui Hassan al II-lea, cerandu-i sa-mi acorde prilejul de a-l fotografia, auzisem ca este radioamator, dar nu am primit nici un raspuns. Trebuie sa presupun ca scrisoarea mea nu a ajuns la el, altfel ma invita sigur, dat fiind caracterul meu simpatic.

Americanul care mi-a raspuns era Frank, CN8NP, figura cu adresa sa la Ambasada Statelor Unite din Rabat. El mi-a furnizat multe informatii utile, dar s-a intors deja in tara. Mi-a dat insa numele unui alt radioamator american care locuia in Casablanca.

Pentru biblioteca A.R.R.A.M.-ului am dus niste carti publicate de A.R.R.L.: Handbook, Antenna Book, Operating Manual, Radio Frequency Interference si cateva reviste de radioamator, toate in limba engleza. Marocanii scoliti vorbesc atat araba cat si franceza. Multi din ei cunosc si unele din limbile berbere. Folosirea limbii engleze este insa limitata. De obicei radioamatorii pot comunica in limba engleza, deci sper ca cele duse de mine sa fi fost totusi utile acolo.

RABAT

La aeroportul Mohamed al V-lea am schimbat niste dolari, apoi am luat un tren pana in oras, de unde am luat un alt tren, care intr-o ora m-a dus la Rabat. Trenurile din Maroc sunt foarte confortabile, circula exact conform orarului si sunt ieftine pentru calatorii straini. Am coborat la Rabat Agdal, caci era mai aproape de A.R.R.A.M. decat cealalta statie, Rabat Ville. Am telefonat la A.R.R.A.M. si Mustapha, CN8MK, a venit cu masina sa ma ia.

Asociatia Regala a Radioamatorilor din Maroc are propria ei cladire si o statie la etajul II. Ei folosesc un ICOM 735 fara amplificator, caci conform regulamentului limita de putere este de 100 W. Acest aparat poate furniza pana la 200 W, dar cine sa-i controleze? Randamentul optim al acestei statii se datoreaza antenelor. Pe un pilon instalat pe acoperis au ridicat un Yagi cu 6 elemente pentru 10-12-15-20-30 metri, fabricat in Germania. Pe un al doilea pilon instalat pe o cladire invecinata se inalta un Yagi cu 2 elemente pentru 40 de metri, produs de Cushcraft. Le doresc tuturor radioamatorilor sa aiba vecini atat de intelegatori! Rotorii sunt de la Yaesu. De asemenea au un echipament pentru 2 metri care este folosibil in timpul orelor lor de serviciu, de la 8.30 AM cam pana la 6.30 PM, sapte zile pe saptamana. Este pe 145.50 MHz simplex si se poate accesa de la Casablanca, cateodata si din Tanger. In Maroc nu exista repetoare. Folosirea echipamentelor pentru Citizens’ Band este interzisa, probabil ca ar fi prea greu de controlat.

Presedintele A.R.R.A.M.-ului este Housni, CN8BE, un general de jandarmi, iar secretarul general este Said, CN8BL, un colonel de la aceeasi arma. Ambii sunt mai mult onorifici decat activi pe benzi, dar ei sunt cei care mentin legatura cu autoritatile superioare.

Majestatea Sa Regele Hassan al II-lea este CN8MH, dar nu este activ. Regretatul sau frate, care a decedat acum un deceniu, a fost activ cu indicativul CN8AB.

Majestatea Sa Regele Hassan al II-lea CN8MH

A.R.R.A.M.-ul este condus de Mustapha, CN8MK, el are trei ajutoare, fiecare fiind de serviciu intr-o alta zi: Kacem, CN8LR, Settaf, CN8SS si Said, CN8BU. Toti patru au servit la jandarmi. Mustapha, CN9MK, vorbeste bine engleza. De acasa din New York am avut o legatura cu Kacem, CN8LR, cand acesta opera statia de club, folosind indicativul special si comemorativ CN16DKH. Edificiul radioclubului are un paznic, care locueste acolo cu sotia si cu o fiica foarte draguta.

Kacem CN8LR in Sale

Am facut o serie de fotografii ale statiei cu diferiti operatori, precum si ale antenelor. Faouzi, CN8ET, care locuieste in Casablanca a venit la club sa-si ridice QSL-urile; el s-a catarat pe pilonul cu Yagiul mare cu 6 elemente, iar eu l-am pozat.

La club m-am intalnit cu multi amatori: unul din ei a fost Rik, CN8ST, cu care am avut o legatura din New York si prin managerul lui K8EFS am primit un QSL foarte frumos. Sotia lui Rik este Nadia, CN8YL, (fosta CN8AN), ea a nascut chiar in acea zi primul lor copil, dar Rik in loc sa fie cu ea la spital, a venit la club sa-si ia QSL-urile. In aceste circumstante nu i-am putut fotografia, dar Rik mi-a dat niste poze cu el si cu Nadia la statiile lor.

Unii radioamatori au prioritati ciudate; daca sotia mea ar naste, eu nu m-as afla in fata unei astfel de decizii dificile, caci imi primesc QSL-urile prin posta, altminteri, cine stie?

Said CN8LI

La A.R.R.A.M. l-am mai intalnit pe Mimoun CN8MM, Mohamed CN8GT, Mike CN8NK, Houssein CN8FD, Said CN8LI, Adil CN8LL, Mori CN8TM, Santiago CN2SM, Nabil CN8NL, Said CN8NS, Zed CN8NA si altii. Pe unii dintre ei i-am vizitat mai tarziu si i-am fotografiat. Am intalnit si cativa novici care se pregateau sa-si dea examenul pentru autorizatie si pe altii care doreau sa devina radioamatori si venisera pentru informatii.

Nabil CN8NL in Rabat

Said CN8NS

Mike CN8NK in Rabat

Mike CN8NK in Rabat

Adil CN8LL/M

Houssein CN8FD in Sale

Adil CN8LL, isi petrece o parte din timp in Franta, unde lucreaza in radiodifuziune ca si crainic in limbile franceza si araba, el este autorizat ca F1MGR. In Maroc Adil opereaza mobil din masina pe 2 metri.

Mohamed, CN8GT din Sale, orasul-sora a Rabatului, nu avea o statie acasa, asa ca l-am pozat langa masina lui, in fata radioclubului, cu handy-ul in mana.

La A.R.R.A.M. biroul de QSL functioneaza eficient; adresa este P.O.Box 299, Rabat, Morocco (Maroc in franceza). Mustapha, CN8MK, ridica dimineata corespondenta, o aduce la club, unde QSL-urile sunt sortate zilnic. Radioamatorii pot sa aleaga, fie sa le primeasca prin posta daca au depus la club plicuri autoadresate si timbrate, sau sa le ridice personal. Serviciul de expediere a QSL-urilor functioneaza relativ bine, pentru 25 centime bucata QSL-urile sunt expediate de catre club prin posta. Ele se pot expedia si personal, dar costa mai mult. Daca cineva a lucrat o statiune marocana si nu a primit QSL inseamna ca respectiva statie nu are carti de confirmare sau raspunde foarte incet. Pentru a-mi da seama cam care este situatia, i-am cerut fiecarui amator pe care l-am vizitat sa-mi dea un QSL; unii le aveau imediat la dispozitie, altii trebuiau sa le caute si sa rascoleasca toata casa pentru a le gasi, de unde se vede ca nu sunt prea buni in acest domeniu. Apoi erau si dintr-aceia care pretindeau ca incearca sa le gaseasca, desi stiau prea bine ca nici nu le au. Cei care nu aveau QSL-uri deloc narau niste povesti lungi si complicate, pentru a incerca sa explice ceea ce nu se putea explica, si anume absenta lor.

Autorizatiile sunt eliberate de Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor dupa promovarea unui examen in bazele electronicii si operarea statiei, dar care nu include transmiterea si receptionarea codului Morse. In Maroc nu sunt multi operatori in telegrafie. Examenele se tin in Rabat de trei ori pe an si exista o singura categorie de autorizatie. Se pretinde si verificarea candidatului de catre politie, ceea ce necesita un timp indelungat.

Amatorii straini pot obtine autorizatii si indicative proprii pentru a lucra din Maroc fara sa mai dea vreun examen. Ei trebue sa se adreseze in scris cu cel putin 3-4 luni inainte A.R.R.A.M.-ului pentru a obtine ultimele informatii. Cererile lor vor fi inaintate Ministerului Postelor si Telecomunicatiilor. Turistii si vizitatorii pe timp limitat pot cere o autorizatie temporara pentru a-si opera propria statie, folosind propriul indicativ cu CN8 in fata, de exemplu CN8/WB2AQC. Ei trebuie sa declare urmatoarele: data si durata vizitei in Maroc, adresa unde se va desfasura activitatea, in cazul in care vor lucra mobil numarul de inmatriculare al masinii, descrierea echipamentului, o fotocopie a pasaportului si o copie a propriei autorizatii.

Oare ce fac cei care vor sa inchirieze acolo o masina si nu cunosc dinainte numarul de inmatriculare? Probabil ca se vor gasi solutii si pentru o astfel de situatie...

Cei care vor rezida in Maroc un timp mai indelungat, avand slujbe acolo, pot obtine autorizatii cu indicative CN8, dar aceasta procedura poate dura chiar mai multe luni.

Oricare radioamator, local sau strain, poate opera statia unui amator marocan cu aprobarea celui autorizat, indicand numele si indicativul propriu de acasa. Cat timp am stat la Rabat am facut cateva mii de legaturi de la club folosind indicativul CN8MC si cerand QSL via WB2AQC. Am avut de infruntat pile-up-uri, atat europene cat si americane, iar cand i-am lucrat in ordinea cifrelor din indicativ amatorii si-au asteptat in general rabdatori randul. Au mai fost si niste exceptii, iar cei nedisciplinati nu erau neaparat italieni. Cateodata am intalnit si smecherasi, care in vreme ce sute de statii asteptau sa obtina o legatura imi cereau sa plec cu ei pe o alta banda, caci aveau neaparata nevoie de acel contact. Faptul ca altii asteptau disciplinati sa lucreze o tara noua se pare ca nu ii interesa. De obicei ii sfatuiam sa faca QSY pe acea banda si sa ma astepte acolo, asta ca sa le pun rabdarea la incercare, caci eu operam numai pe 20 de metri.

I-am surprins pe cativa radioamatori din Israel chemandu-i si realizand legaturi cu ei. Erau convinsi ca amatorilor CN8 nu li se permite sa vorbeasca cu ei. Maroc este probabil cea mai liberala tara dintre toate tarile arabe; au avut chiar si un ministru evreu (de turism parca) in guvernul lor.

Printr-un amator din W2 i-am trimis un mesaj sotiei mele, dandu-i de stire ca am cunoscut-o pe Fatima, o fata marocana, si ca nu ma mai intorc acasa. Sotia a raspuns ca e OK, chiar mi-a dat un fel de binecuvantare, si a adaugat ca mi-a mutat lucrurile in pivnita. M-am tot intrebat ce ar fi facut cu ele daca lucfrurile ar fi fost deja acolo in pivnita, unde tocmai le dusese? Credeam ca ma va implora sa ma intorc acasa, dar dimpotriva, am sezizat o anumita bucurie in glasul ei. Ca sa-i faca in ciuda m-am intors ... cand mi s-au terminat banii.

Mustapha, CN8MK mi-a dat cateva sute de QSL-uri CN8MC, ca sa pot confirma legaturile pe care le-am facut. La intoarcere am gasit o gramada mare de QSL-uri si am fost nevoit sa mai tiparesc o mie de bucati. La cererile care contineau contravaloarea expedierii directe ($ sau IRC) am raspuns in ziua primirii, restul le-am onorat prin birou.

Mustapha CN8MK la statia de club CN8MC in Rabat

A.R.R.A.M. decerneaza o diploma numita sugestiv "Diplome de l’A.R.R.A.M." pentru cei care au lucrat 10 statii marocane, CN8MC fiind printre acestea obligatorie, pe baza extrasului de log certificat de doi radioamatori si a 15 IRC-uri (cam scumpa distractia!).

Primul amator pe care l-am vizitat a fost Ahmed, CN8GI. Mustapha m-a dus la el acasa si i-am admirat antena mare, tip Yagi, pe varful unui pilon inalt instalat pe acoperisul cladirii. In Maroc toate acoperisurile sunt plate, caci nu prea sunt sanse pentru zapada, deci sunt ideale pentru instalari de piloane, antene si ancore. Ahmed, CN8GI este un inginer petrolist; a fost autorizat in 1990 si are niste realizari impresionante. Este activ de la 70 de cm. la 160 de metri si lucreaza si pe sateliti. Ceaa ce mi s-a parut important este ca Ahmed are si foloseste un QSL frumos. L-am fotografiat purtand o "djellaba", o roba traditionala marocana, ceea ce i-a conferit pozei o culoare locala.

Ahmed CN8GI in Rabat

Urmatorul amator fotografiat a fost chiar seful Mustapha, CN8MK, acasa la el. El are un emitator-receptor mic; sa nu uitam de limita de 100 W din aceasta tara. Mustapha lucreaza mai mult de la statia clubului CN8MC, si este foarte cunoscut in eter. In timp ce operam aceasta statie, inainte de a-mi da numele multi amatori au inceput cu "Salut Mustapha, cum te simti astazi?". Mustapha are QSL-uri si le trimite constiincios.

Said, CN8NS a fost urmatorul amator vizitat. Autorizat din 1989, el lucreaza pentru guvern ca analizor de sisteme. Este activ pe diferite benzi, folosind o antena verticala de tip R-7 de la Cushcraft. El este conectat pe 14,094 MHz cu nodul german DF7KF-9, care este legat pe 70 cm. cu "packet cluster-ul" DB0AMU. Said, CN8NS lucreaza si in SSTV. El are un QSL frumos, depasindu-l astfel pe fratele sau Zed, CN8NA. Am lucrat cu Zed, i-am trimis QSL-ul meu, dar nu l-am primit pe al lui. El se apara zicand ca pe atunci era student la facultate si nu dispunea de nici un venit. Ei mai au doi frati: Youssef, CN8NY pe care l-am vizitat mai tarziu in Tanger si Mustapha, CN8HR, un invatator care locuieste langa Fes.

Youssef CN8NY in Tanger

Am mers sa-l vad si pe M’hamed, CN8NK, care in benzi foloseste numele de Mike. Mama lui este originara din Spania, tatal este marocan. Mike, student la universitate, a studiat business administration, cred ca a absolvit deja. Autorizat din 1995, Mike are un Yagi cu 4 elemente pentru 15 metri si un dipol de sarma pentru 20 de metri. Ii place mult radioamatorismul si este foarte activ. Am avut un QSO cu el si am obtinut QSL-ul sau; n-a trebuit decat sa merg acasa la el la Rabat ca sa-l

Din Rabat am traversat golful si am ajuns la Sale, pentru a-l vizita pe Houssein, CN8FD. El este berber, o nationalitate diferita de cea araba. Exista cateva limbi vorbite de berberi si fiecare dintre ele este complet diferita de limba araba, desi in scriere toate folosesc alfabetul arab. Houssein, CN8FD este radioamator din 1986 si lucreaza pentru guvern. Este activ pe benzile de 2-6-10-15-20 metri, in SSB si RTTY. Am avut o legatura cu el si am primit QSL-ul sau.

Din Rabat, unde am locuit confortabil la sediul A.R.R.A.M., m-am dus in nord, la Tanger, calatorie descrisa intr-un alt articol, apoi la Gibraltar, entitatea ZB2, precum si la Ceuta si Melilla, ambele folosind prefixul EA9, dar in cele din urma m-am intors in capitala.

Odata revenit la Rabat am continuat sa vizitez radioamatori si sa operez statia CN8MC. M-am dus sa-l vad pe Santiago, CN2SM, pe care l-am intalnit in Ceuta cu cateva zile inainte. Santiago, un diplomat de cariera, a fost atasat comercial la Ambasada Spaniei. Aici el este activ ca CN2SM, dar a avut si alte indicative ca EA4EII, OA4BJ, F5RAY, si a fost unul dintre operatorii statiei TP2CE, radioclubul Consiliului Europei din Strasbourg. Santiago are o statie cu multe echipamente, un Yagi cu 3 elemente pentru 10-15-20 metri fabricat in Germania, precum si dipoluri de sarma pentru 40 si 80 de metri. Amplificatorul voluminos din camera sa de radio parea o prezenta destul de ciudata, stiut fiind ca puterea maxima in Maroc este de 100 W. El lucreaza in Pactor pe 14,079 MHz si este prompt in trimiterea QSL-urilor. Sotia lui Ana mai detine inca indicativul OA4GM din perioada cand sotul ei lucra in Lima, Peru.

Santiago CN2SM (EA4EII, F5RAY, OA4J) in Rabat

Pentru a fotografia statia lui Kacem, CN8LR, care lucreaza la A.R.R.A.M. a trebuit sa merg din nou la Sale. Acasa Kacem are un Heathkit vechi si modest, dar el este activ de la statia de club, CN8MC.

Urmatorul vizitat a fost Nabil, CN8NL, un vanzator de produse farmaceutice, fratele lui Faouzi, CN8ET, care are aceeasi meserie, dar care locuieste in Casablanca. Nabil, CN8NL a fost autorizat in 1995, are o statie frumoasa, dar nu are QSL-uri.

Said, CN8LI, autorizat din 1984, face parte dintr-o familie de radioamatori. Tatal lui, Ibrahim, CN8BC, autorizat din 1960, conduce firma familiei; Mohamed, CN8SL, fratele lui Said, autorizat din 1993, este cel mai nou venit in aceasta activitate. Toti trei lucreaza in telecomunicatii si se observa acest lucru dupa felul in care si-au montat antenele pe un pilon foarte inalt si bine ancorat. Said, CN8LI este cel mai activ in familie, am avut un QSO cu el si am primit QSL.

Ultimul vizitat in Rabat a fost Othomane, CN8LU, inalt functionar in Ministerul de Finante. Autorizat din 1985, lui Othomane ii place sa stea de vorba cu prietenii din toata lumea. Are un Yagi cu 2 elemente pentru benzile de 10-15-20 metri fabricat in Franta, dar tocmai era in curs de mutare si intentiona sa-si instaleze la noua locuinta o antena mult mai mare. Othomane, CN8LU are QSL-uri.

Othmane CN8LU in Rabat

TANGER

Pe tren calatorea un vanator care se intorcea dintr-un safari. Se cam lauda cu peripetiile lui. Un pasager l-a intrebat:

"Ati impuscat vreun leu?"

"Nu, dar am bagat spaima in multi dintre ei!"

De la Rabat Agdal (exista si o alta statie: Rabat Ville) pana la Tanger Gare (urmatoarea statie este Tanger Port) trenul merge cinci ore si costa echivalentul a $10.00.

In Tanger am tras la Auberge de Jeunesse (Caminul de tineret), aflat la mica distanta de Tanger Gare, unde am platit mai putin de $4.00 pe noapte. Locul este bun, dar foarte zgomotos pana noaptea tarziu. Au acolo cateva camere comune de dormit, separat pentru barbati si femei, fiecare cu vreo 10 paturi suprapuse, o bucatarie, o sufragerie, dusuri si toalete. Este inchis in timpul zilei pentru cateva ore, pentru curatenie. Pun pariu ca miliardarul Forbes care mergea des la Tanger n-a locuit acolo vreodata.

Inainte de a pleca din New York un prieten mi-a dat o lista a radioamatorilor CN8 care figurau in Callbook. Aceasta lista, ca si altele folosite in alte calatorii, reprezinta doar niste puncte de plecare pentru cel care porneste in cautarea amatorilor locali. Cam jumatate din cei de pe lista si-au schimbat adresele, s-au mutat in alte orase sau chiar in alte tari, multi sunt inactivi de ani de zile ori au decedat de mult, ceea ce echivaleaza cu starea de inactivitate. Multe indicative folosite recent s-au reeliberat unor noi radioamatori, desi au ramas multe indicative nefolosite. Chiar si radioamatorii interesati sa figureze in Callbook cu adresele lor corecte nu comunica intotdeauna informatiile necesare atunci cand se muta, nici Callbook-ului si nici asociatiilor lor nationale. Nu toate asociatiile nationale verifica si trimit liste aduse la zi in vederea publicarii. Nici macar Callbook-urile nu actualizeaza prompt listele respective. Mustapha, CN8MK de la A.R.R.A.M. mi-a dat lista cea mai noua a radioamatorilor din Maroc, iar eu l-am trimis la Callbook.

In Tanger primul amator vizitat a fost Omar, CN8LE, un radiotehnician angajat la Voice of America. El a venit sa ma ia de la Tanger Gare si m-am dus sa-i vad statia. Mama lui Omar este englezoaica, iar tatal lui, Ahmed, CN2AH este marocan. Acestia erau singurii amatori tata-fiu pe care i-am intalnit in aceasta tara. Omar, CN8LE, autorizat din 1982, este foarte activ in eter, dar "chiar si-a terminat QSL-urile". Tatal lui, Ahmed, CN2AH, licentiat in anii 1950, s-a pensionat de la statia de radiodifuziune Voice of America, unde lucreaza acum fiul sau Omar, CN8LE. Ahmed este mai putin activ, dar are QSL-uri. In timp ce eram la ei, Omar a avut o legatura pe 2 metri simplex pe 145.50 MHz cu Mohamed, CN8AT din Casablanca, aflat la o distanta de circa 270 km. Asa ceva se intampla numai cand propagarea e buna, deoarece in Maroc nu exista repetoare. Callbook-ul indica pentru CN8AT o alta persoana, care s-a lasat de radioamatorism de ani de zile.

Omar CN8LE si tatal sau Ahmed CN2AH in Tanger

Omar, CN8LE m-a dus la Youssef, CN8NY, fratele lui Said, CN8NS, pe care l-am vizitat in Rabat. Youssef zicea ca este jurnalist; el prezinta stirile in limba araba la o statie de radio. In Statele Unite acesta se numeste crainic, nu jurnalist. Statia lui Youssef este un aparat mic pentru 2 metri, el se distreaza vorbind cu prietenii. Nu are QSL-uri, dar amatorii care lucreaza exclusiv pe 2 metri mai rar au QSL-uri.

Omar m-a dus si la Ismael, CN8CH, o persoana foarte simpatica, care, ca si Omar, lucra la Voice of America. Tatal lui Ismail este turc, iar mama spaniola, pe cand Ismail este marocan 100%, Tanger este intr-adevar un oras cosmopolit. Bunicul lui Ismail vorbea sapte limbi si a fost translatorul regelui Mohamed al V-lea, tatal actualului rege Hassan al II-lea. Ismael, CN8CH, autorizat din 1983, este foarte activ si are un QSL frumos si original.

Ismael CN8CH in Tanger

Ultimul amator vizitat in Tanger a fost un american, Scotty, CN8SW, autorizat prima data in California ca AE6U. Scotty este un fel de sef la Voice of America. In perioada 1990-1993 a lucrat in Belize si a operat ca V31SW si V31VOA. Sotia lui, Kristin isi mai pastreaza indicativul V31YL, dar nu are si unul marocan. Scotty este autorizat ca CN8SW din 1993. El nu avea QSL-uri, de confirmari se ocupa un manager din Italia, Cesar, I0WDX.

Scotty CN8SW in Tanger

Am fost sfatuit sa-l vizitez pe Sjoerd, CN2AQ, ex PA0AQ, care are o statie foarte mare, dar traieste in afara Tangerului, astfel ca n-am putut merge la el. Am avut un QSO cu Sjoerd si am QSL-ul lui pe perete, mi-a parut rau ca n-am avut posibilitatea de a-l intalni.

A fost seceta in tara, nu a plouat de multa vreme. O multime de animale domestice au pierit de foame. In perioada celor 22 de zile cat am stat in Maroc am avut parte doar de ploi foarte usoare. Calatorind cu autobuzul sau cu trenul am vazut cai, magari, caini morti zacand pe marginea drumului. Turme de oi cautau pete de verdeata pe campii uscate. Cateva oi pretindeau ca au gasit niscai iarba, ceea ce le-a suparat pesemne pe caprele cele invidioase, care se puteau catara in copaci. De fapt am vazut ca unele capre chiar se pot urca in pomi, ca sa manance niste fructe de felul maslinelor.

CASABLANCA

Am auzit de un caz cand intr-un compartiment un pasager a inceput deodata sa se vaite:

"Oh, ar fi fost mult mai bine daca eram imbracat cu jacheta mea cea veche!".

"De ce? il intreaba cineva, jacheta pe care o porti arata bine".

"Pentru ca mi-am uitat biletele in cealalta!", a raspuns uitucul disperat.

Ajuns la gara am predat valiza la depozitul de bagaje si mi-am continuat drumul cu bagajul de mana.

In prima noapte am tras la caminul de tineret, pentru ca este foarte aproape de Casa Port. Caminul se afla in cartierul Medina, in orasul vechi. Strazile si casele din Medina arata bine pe ilustrate, dar nu mi-ar place sa locuesc in mizeria de acolo. Este foarte mare galagie, iar gramezile de gunoi, ca sa ma exprim delicat, degaja un miros pestilential. Dupa un timp m-am obisnuit cu duhoarea, dar am inceput sa duhnesc eu insumi urat. Mirosul iti patrunde in imbracaminte, in piele, in suflet.

Caminul este oarecum similar cu cel din Tanger: cateva dormitoare, fiecare cu cate zece paturi suprapuse, separat pentru barbati si femei, bucatarie, sufragerie, dusuri, toalete, si aici trebuia sa parasesti stabilimentul la amiaza. Costul pe noapte este de 40 dirhami, cam $5.00, ceea ce este relativ scump, deoarece pentru acelasi pret poti gasi in Medina o camera de hotel, la fel de zgomotoasa si de puturoasa, dar cu un singur pat, si nu esti obligat sa pleci la pranz.

Pentru restul timpului in Casablanca am inchiriat o camera intr-un hotel din centrul orasului, chiar langa Sheraton, un hotel de 5 stele, in care o camera costa 2200 de dirhami, cam $285.00 pe noapte.

Hotelul meu nu avea nici macar o steluta, era destinat localnicilor, nu turistilor straini. Ar fi mai lesnicios si mai succint sa enumar ce avea hotelul meu, dar prefer sa arat ceea ce nu avea: nu avea un portar impozant imbracat intr-o uniforma impresionanta, cum era cel din fata Sheratonului; nu avea ghiseu de informatii, nici buticuri si pravalii cu suveniruri scumpe in hol, de fapt nici nu avea vreun hol, cu scaune, unde sa te poti odihni; nu avea oficiu pentru inchiriat masini sau pentru inscrieri la excursii turistice; nu avea restaurant, nu exista mic dejun inclus in pretul camerei; nu avea room service, nu se aratau pe acolo frumuseti locale dispuse sa-ti tina de urat; in camera nu exista o lampa atarnata de tavan, ci doar un bec chior de 25 W atarnand de un cablu; nu avea telefon, nici radio, nici TV, nu avea veioza pe noptiera, poate pentru ca nu avea noptiera; nu erau covoare pe podea, nici tablouri pe perete; nu avea perdele la fereastra, noroc ca avea totusi o ferestra; nu se schimba asternutul; nu era apa calda; nu era baie (toaleta comuna era la capatul coridorului); nu avea dus in camera (dusurile erau separate si se platea in plus pentru folosirea lor); nu era prosop; nu era sapun; nu era un pahar pentru apa; nu se puneau pe perina mici ciocolate cu menta; nu erau domnisoare tinere, sexy si mereu zambitoare care sa se ocupe de curatenie. Mi-au lipsit toate acestea? Catusi de putin, deoarece am platit 62 de dirhami pe noapte, cam $7.20, asadar am realizat o economie de $250.00 pentru fiecare din cele patru zile cat am stat acolo. Se spune ca un dolar economisit este un dolar castigat, iar eu nu am castigat in viata mea $1,000.00 in patru zile.

Am dormit intr-un hotel ieftin si prapadit, dar in timpul zilei, cand ma simteam obosit si aveam timp m-am odihnit in holurile luxoase ale hotelurilor scumpe; cei de acolo presupuneau ca sunt musafirul lor. Eu chiar m-am simtit astfel. Odata am fost intrebat politicos daca am nevoie de ceva. Am raspuns ca daca vine ambasadorul Marii Britanii si intreaba de Sir Charles Cunningham sa fie condus la mine. N-am pretins ca eu as fi Sir Charles Cunningham, si eram aproape sigur ca ambasadorul nu va veni, iar daca printr-o minune ar aparea totusi, nu va intreba de Sir Charles Cunningham. Imediat mi s-a adus o tava plina cu baclava fina. A fost chiar binevenita, caci tot asteptand diplomati imaginari mi se facuse foame.

Intr-o dimineata am intrebat la ghiseul de informatii al hotelului Sheraton daca micul dejun este inclus in pretul camerei, ca sa ma documentez pentru articolul pe care planuiam sa-l scriu.

"Desigur, domnule!" mi-a raspuns o angajata extrem de serviabila, m-a prins de brat si m-a tras intr-unul din restaurantele hotelului, spunandu-i sefului de sala sa-mi serveasca un American breakfast mare. Am eu inima sa pun o doamna draguta si amabila intr-o situatie jenanta, spunandu-i ca eu nu locuiesc in acel hotel? Am fost nevoit asadar sa consum micul dejun, care era mare cat trei mese de pranz la un loc, dar m-am straduit numai si numai de dragul ei.

Intr-o alta zi, pe cand intram intr-unul dintre hotelurile cele scumpe destinate numai celor super-bogati am zarit la usa un om urias, cred ca avea peste doi metri si o greutate de cel putin 350 de kg., imbracat intr-o roba rosie, fantastica, numai un decorator de carnaval putea sa creeze asa ceva. Era un portar, dar era mai ales o piesa decorativa a hotelului. Avea pe piept o placheta cu numele sau, "Ibrahim". Ca sa par ca sunt omul potrivit la locul potrivit si ca locuiesc in hotelul respectiv i-am zambit si m-am adresat ca unei vechi cunostinte: "Salut, Ibrahim!". El s-a uitat un rastimp la ecusonul meu pe care scria "George WB2AQC", apoi cu un zambet larg a raspuns bucuros: "Buna dimineata, George!". Era deja dupa-amiaza, aproape seara, dar nici unul dintre noi nu s-a formalizat pentru atata lucru. L-am intrebat: "Ibrahim, unde este statia de autobus pentru Safi?" El a continuat sa se uite la ecusonul meu si a repetat: "Buna dimineata, George!". Am mai incercat de cateva ori, dar tot ce am obtinut de la el au fost salutari matinale. Cred ca a fost instruit numai pentru tura de dimineata. Ca sa vad daca isi bate joc de mine, am depasit nitel masura si i-am spus: "Ibrahim, arati ca trei muieri grase presate intr-o singura rochie". A inceput sa se lase intunericul, dar Ibrahim zambea inainte si imi ura necontenit buna dimineata.

Buna dimineata si tie, mare Ibrahim, oricand, oriunde te-ai afla. Sper ca intr-o buna zi vei invata sa urezi si buna ziua!

Primul amator vizitat in Casablanca a fost Najib, CN8RT. A fost autorizat in 1993, dar nu era inca in Callbook. Este tehnician electronist si repara televizoare. Este activ, are o statie frumoasa cu un dipol de sarma, dar nu are QSL-uri.

Najib CN8RT in Casablanca

Al doilea amator a fost Abdellatif, CN8HJ, si el tehnician electronist, prieten si coleg de serviciu cu Najib, el instaleaza antene parabolice pentru televiziune prin satelit. Are carnet de conducere pentru avioane particulare. Sotia lui Abdellatif este Amina, CN8YN.

Amina CN8YN in Casablanca

Abdellatif CN8HJ in Casablanca

In 1971 cand am vizitat Marocul cu sotia mea Eva, WA2BAV, am fost invitat in casa unui radioamator. Am stat cu sase sau sapte radioamatori locali intr-o camera mare aranjata in stil marocan, cu canapele in jurul unei mese rotunde joase, band ceai verde si discutand despre antene, DX-uri si expeditii. La un moment am intrebat-o pe gazda daca este insurat, mi-a spus ca este insurat, iar sotia lui sta in bucatarie cu femeile. L-am intrebat de ce nu o invita sa stea cu noi la taifas. Gazda a fost uimita de intrebarea mea si a zis: "Aici, cu barbatii, asa ceva nu e posibil!" La inceput m-a suprins acest raspuns, dar chibzuind am realizat mai apoi avantajele acestui obicei si am vrut s-o trimit pe Eva in bucatarie, sa stea cu femeile, dar ea a refuzat sa se adapteze traditiilor locale.

Asa erau obiceiurile atunci, si in multe locuri tot astfel sunt si acum. In unele cazuri, vizitand cate un radioamator, acesta mi-a aratat cu mandrie casa, mi-a prezentat copiii, mici si mari, dar n-am zarit nici o nevasta. Nici macar una singura, intr-o tara in care legea si religia permit pana la patru sotii - simultan, nu pe rand, ca in tarile occidentale. In alte cazuri insa a aparut si cate o sotie, a luat loc si a participat chiar la discutii. N-am intalnit nici un radioamator care sa posede mai mult de o sotie. Cred ca pretul unui bun transiver japonez tot e mai mic decat cheltuielile de intretinere ale unei neveste locale, iar radioul are in schimb marele avantaj ca poate fi scos din priza oricand.

Eu apartin scolii vechi europene, noi ne luam nevestele una cate una, nu mai multe deodata...

Un prieten de al meu, dupa ce a divortat, era consolat de fosta nevasta:

"Nu fi suparat draga, viitoarea ta sotie va fi precis mai buna!".

"Nu mai cred una ca asta, a raspuns prietenul, caci si prima mea sotie a spus acelasi lucru!"

Eu personal nu as avea nimic impotriva sistemului cu trei-patru sotii simultane, daca asta nu ar presupune si trei-patru seturi de socri si soacre. Dar eu n-am de ce sa ma plang: locuiesc la New York, iar socrii in Chicago.

Au avut loc multe schimbari in societatea marocana. Imaginea arabului cu camila sa este inlocuita incet-incet, cel putin in unele locuri, de imaginea arabului cu Mercedesul sau.

Urmatorul vizitat a fost Jules, CN8CG, un inginer american angajat la Consulatul Statelor Unite, care imi fusese recomandat de un alt american, Frank, CN8NP, revenit intre timp in patrie. Jules a fost autorizat in 1955 ca W1GPY. Lucrand pentru Departamentul de Stat al Statelor Unite, el a stat in diferite tari si a operat ca KG4AE, VS6BJ, HS1ALI, DJ1VI si 5Z4JB. Acum Jules este CN8CG, dar ultimul Callbook il indica pe altcineva cu acest indicativ. Aceasta publicatie potential folositoare nu este actualizata ca lumea. Jules, CN8CG se gaseste deseori pe 14,065.04 MHz, folosind Pactor; deasemenea in SSB si in CW. El raspunde la QSL-uri cu unele create de el pe calculator. Jules canta la ghitara clasica si piloteaza avioane particulare.

Jules CN8CG in Casablanca

In Casablanca, sau Casa cum este numita deseori, l-am gasit pe Norbert, CN8AP, un marocan de origine italiana si de cetatanie franceza. L-am vizitat in atelierul lui de reparat radio si televizoare, unde isi tine si statia de radioamator, un Heathkit HW-32 foarte vechi cu un redresor si un amplificator mic, ambele facute de el. Norbert, CN8AP, autorizat din 1962 este un constructor si lucreaza si in concursuri. Nu are QSL-uri. Callbookul indica adresa lui de la atelier, unde isi are de fapt statia.

Norbert CN8AP in Casablanca

La Norbert, CN8AP l-am intalnit pe Mohamed, CN8AT, autorizat din 1995. Radiotehnician la politie, Mohamed lucreaza mai ales pe 2 metri. El a fost cel care l-a contactat pe Omar, CN8LE in Tanger in timp ce il vizitam. Mohamed, CN8AT traeste in comuna Bouskoura, la sud de Casablanca, pe drumul spre aeroportul Mohamed al V-lea, asa ca n-am putut merge la el acasa.

Tot la Norbert l-am intalnit si pe Ahmed, CN8LS, un radioamator foarte pasionat. Ahmed lucreaza la Caile ferate si a primit autorizatie in 1985. Inainte de a avea propria sa statie obisnuia sa calatoreasca de la Casa la Rabat numai pentru a opera acolo statia radioclubului CN8MC. Acum are un emitator-receptor modern si foarte frumos, de fabricatie japoneza si este foarte activ, numai in SSB. Ahmed are un QSL aratos.

Ahmed CN8LS

Una din scrisorile pe care am expediat-o de acasa inainte de a porni in calatorie ii fusese adresata lui Michel, CN8CC. Am avut un QSO cu el si am primit QSL-ul sau. Scrisoarea mea a venit insa inapoi cu stampila "necunoscut". El s-a mutat intre timp si se pare ca posta marocana prefera sa returneze o corespondenta, in loc s-o transmita la o noua adresa. Se poate insa ca Michel a neglijat sa anunte la posta modificarea adresei sale. Oricum ar fi, pana la urma l-am gasit. Michel s-a mutat intr-o casa care ar trebui sa aiba statutul de monument istoric. Cu cateva decenii inainte in acea casa a locuit o vestita pereche de radioamatori, de origina maghiara, acum decedati: Eva si Alex, ambii foloseau indicativul CN8MM. Am avut mai multe legaturi cu ei pe cand ma aflam inca in Romania, prin 1955-58. Ani mai tarziu i-am vizitat in Sao Paulo, Brazilia, unde Eva era PY2PE, iar Alex PY2PA.

Michel CN8CC in Casablanca

Michel CN8CC in Casablanca

Michel, CN8MM este cetatean francez, sotia sa este marocana. El administreaza o tipografie computerizata. A fost autorizat in 1983. Foloseste cateva emitatoare-receptoare, mai multe calculatoare, iar pe acoperisul plat al cladirii se inalta o ferma intreaga de antene: un Yagi cu 3 elemente pentru 10-15-20 metri fabricat in Germania, un Yagi cu 7 elemente pentru 6 metri, dipoluri de sarma pentru 40 si 80 metri si altele. Michel lucreaza DX, foloseste packet-radio si are un QSL cu o fotografie in culori a sotiei purtand un acoperamant pentru cap traditional local, din care se zaresc numai ochii.

Ultimul vizitat in Casa a fost Maurice, CN8AL. Nascut in 1914 si licentiat in 1935, Maurice este decanul de varsta al radioamatorilor din Maroc. Fiind tehnician electronist el este un constructor, a facut chiar si un microfon dinamic din sarme si tinichea. Foloseste un Heathkit foarte vechi de tipul HW-32 si un dipol de sarma pentru 20 de metri. Nu mai trimite QSL-uri.

Maurice CN8AL in Casablanca

Este posibil ca Maurice, CN8AL sa fie singurul radioamator de origina evreiasca din lumea araba. El mi-a aratat mandru o fotografie a tatalui sau impreuna cu fostul rege Mohamed al V-lea si cu copilul acestuia, cel care acum este regele Hassan al II-lea.

Atat la venire cat si la plecare am observat o femeie batrana, vecina de coridor, care urmarea cine vine si cine pleaca de la Maurice. Poate ca era doar o curiozitate feminina, dar poate era o supraveghere personala, impusa de autoritati, nu voi afla niciodata.

MOHAMEDIA

Said CN8JS in Mohamedia

Dupa vreo 25 de minute cu masina am ajuns la casa lui, in care avea o statie foarte frumoasa, demna de un bancher. A fost autorizat in 1995 si nu avea inca QSL. Casa lui este la doua case distanta de un turn imens de apa in forma de ciuperca, dar Said crede ca acea constructia mare metalica, plina cu apa, nu ii afecteaza operatia. A facut niste investigatii si a constatat ca dintre amatorii locali pe care el conta cativa nu se afla in oras ori sunt inactivi. Bine, am zis eu naiv, din "poate cinci" voi avea patru. Dupa alte cateva telefoane numarul a scazut la "poate trei". Ajunsesem deja in Mahomedia, deci incepeam sa vedem "trei". Poate ...

Ne-am dus la atelierul de raparat radio si televizoare al lui Mohamed, CN8BA, si tustrei am plecat spre casa acestuia, unde avea statia. Mohamed este un constructor si un experimentator. Este activ in mai toate benzile, incepand cu 70 de cm. A lucrat 20 de entitati pe 2 metri si este activ si pe 6 metri. Ne-am urcat pe acoperis sa vedem antenele folosite pentru comunicatii prin sateliti. Mohamed, CN8BA, are si foloseste QSL-uri, desi nu este bancher.

Mohamed CN8BA in Mohamedia

Mohamed CN8BA in Mohamedia

Said, CN8JS si cu mine am cautat un al treilea radioamator, dar nu am mai gasit nici unul. Deci numarul de "poate cinci" s-a redus la un doi cert. Am invatat ca cele mai des folosite cuvinte pe aici sunt "poate", "posibil" si "probabil".

SAFI

Mori CN8TM (JR2ITB) in Safi

Mori CN8TM (JR2ITB) in Safi

Am mai fost la Safi intr-o calatorie anterioara, am cumparat acolo o oala mare de ceramica, pictata multicolor, si am carat-o cu mare grija tot restul voiajului, ca sa nu se sparga. Insa odata ajuns acasa nu mi s-a mai parut chiar atat de frumoasa ca in Safi, asa ca a ajuns sa fie depozitat intr-o magazie, impreuna cu alte ciurucuri inutile adunate in decursul anilor.

Mori a fost autorizat in 1973 acasa in Toyahashi City si indicativul lui este JR2ITB. QSL-ul lui japonez reproduce fotografia sotiei lui, Kagemi, JP2ANU. Mori nu poate face legaturi cu Kagemi, ea are doar o autorizatie de incepator. Mori a venit in Maroc in 1994 cu un contract pe doi ani. El locuia intr-un cartier foarte bun, avand in vedere ca statea la o aruncatura de bat de un palat regal.

Un palat regal la Safi? Poate parea ciudat. Da, sunt multe palate regale in diferite orase. Ele sunt inconjurate de ziduri foarte inalte de piatra, nu pot decat sa-mi imaginez ce se intampla pe-acolo. Oricum, cladiri pe care nu sunt montate antene de radioamator pe mine nu ma intereseaza. As face o exceptie doar daca as putea vizita un harem, macar unul micut, dar pana acum nu m-a invitat nimeni.

Mori, CN8TM, a fost foarte activ cu cel mai bun transiver pe care l-am folosit vreodata, un JST-245 fabricat de Japan Radio Company. El avea si un amplificator mare de 1,5 kW, produs de aceeasi fabrica, dar intrucat puterea maxima legala in Maroc este de numai 100 W nu voi mai face alte comentarii. Oricum, Mori il tinea intr-o alta camera, il aducea si il conecta doar cand opera. Apoi il ducea inapoi. Ca antena Mori folosea o verticala de tip Cushcraft A7 si a inceput asamblarea unui Yagi numit TA-341 produs in Japonia de firma Nagara.

Am operat statia CN8TM si am avut pile-up-uri apreciabile, atat din Europa cat si din Statele Unite. Mori zicea ca Kagemi, JR2ITB, sotia lui, va raspunde la QSL-uri de acasa. El avea QSL-uri CN8TM si pentru cele primite prin A.R.R.A.M. raspundea tot pe aceeasi cale. L-am fotografiat pe Mori imbracat ca un beduin, cu o roba "djellaba" si cu un "tarbouch" care ii acoperea tot capul, in afara ochilor. Arata ca un "Blue Man of Sahara".

EPILOG

Intr-o pravalie de pe bulevardul Hassan al II-lea, care incepe la statia de cale ferata Casa Port, am gasit ce cautam. Se cereau 80 de dirhami pe bucata. Dupa indelungi targuieli pretul s-a redus la 50 de dirhami. Am fost foarte mandru de mine, am reusit sa cumpar doua maiouri inscriptionate "Casablanca" in arabeste si mi-am continuat plimbarea. In pravalia urmatoare am gasit exact aceleasi maiouri cu 40 de dirhami. Respectul fata de abilitatile mele de cumparator s-a redus simtitor, am incetat sa ma mai targuiesc, am cumparat inca doua maiouri si am trecut la sectorul de bijuterii.

Am vazut cam doua duzini de pravalioare foarte mici, unele nu mai mari decat un dulap. Strazile sunt stramte si intortocheate, odata ce ai plecat dintr-o pravalie nu prea mai ai sanse s-o regasesti. Si aici tocmeala este la ordinea zilei. Cand faci o contraoferta pentru un anumit obiect comerciantul se jura pe viata celor dragi ca pe el il costa mai mult, il va invoca ca martor pe Allah, dar pana la urma se va multumi bucuros cu mai putin decat pretindea ca a platit el.

In ultima zi a acestei calatorii de 22 de zile mi-am recuperat la Casa Port valiza, si aici am fost nevoit sa ma targuiesc. Ca sa fiu sigur ca am destui bani locali l-am intrebat pe angajatul de la depozitul de bagaje cat urmeaza sa platesc. Mi-a spus 22 de dirhami, dar cand m-am intors sa-mi iau valiza mi-a cerut 38 de dirhami. I-am reamintit pretul mentionat anterior si pana la urma am batut palma la 30 de dirhami.

Am luat un tren care pentru 20 de dirhami m-a dus in 45 de minute la aeroportul Mohamed al V-lea, unde am incercat sa scap de banii locali care imi ramasesera. Marfurile din pravaliile "duty free" erau mult mai scumpe decat cele similare din pravaliile din oras. Si apoi, de ce "duty free"? Multe dintre suvenirurile oferite erau produse chiar in Maroc, deci nu se percepuse pentru ele nici o taxa vamala. Pentru marfurile importate comerciantul a obtinut eventual scutire de vama, dar cumparatorii nu ajung sa beneficieze de aceasta economie. Am observat acelasi lucru in mai toate pravaliile de acest fel, in toate aeroporturile din lume.

Am luat un Jumbo Jet al lui Royal Air Maroc si dupa sapte ore si jumatate eram la New York.

Acasa am gasit o multime de QSL-uri si o serie de facturi, pe care sotia mi le-a lasat in grija. Eram obosit, dar am deschis totusi scrisorile si am raspuns la QSL-uri, amintindu-mi de multimea de amatori care doreau cate o legatura, precum si de unele QSO-uri mai interesante. Pile-up-urile nu au fost dificile de stapanit, nu erau prea mari, caci Marocul nu este o entitate chiar atat de rara. Cand am lucrat in ordinea numerelor din indicative cei mai multi radioamatori s-au dovedit disciplinati si cooperanti.

A fost o calatorie foarte placuta, am cunoscut multe persoane simpatice. Sunt recunoscator Asociatiei Regale a Radioamatorilor din Maroc si in special lui Mustapha, CN8MK pentru ajutorul si sfaturile sale, precum si tuturor radioamatorilor pe care i-am intalnit pentru prietenia cu care m-au onorat.

George Pataki WB2AQC

Articol aparut la 4-2-2006

15682