Miscelanee

Piesele Filtrului

Circuitul imprimat, FARA LP Filter

Fig. 4--Raportul între puterea RF şi frecvenţa de lucru

Curentul continuu de la tranzistoarele finale este decuplat de filtrul PI reprezentat prin primarul transformatorului de ieşire T2. Bobina poartă un curent substanţial, de aceea trebuie înfăşurată cu sârmă groasă de 18 swg (1 mm) de preferat cu izolaţie de teflon. Orice interferenţă internă duce la degradarea serioasă a performanţei amplificatorului.

Comutarea în emisie este realizată cu ajutorul releului K1. Secţiunea PTT poate fi acţionată manual (legând-o la pământ), ori comandând-o printr-un circuit RF de cuplare, eliminându-se astfel situaţia de a comanda din exterior. Valoarea lui C12 (3.3uF) determină în SSB constanta de timp a comutatorului acţionat prin RF. Modulul filtrului trece jos utilizează perechi de relee pentru a selecta filtrul potrivit frecvenţei de lucru alocate. S-au ales relee tocmai de a simplifica comutarea semnalului RF şi de a reduce costurile de construcţie. Cele şase filtre acoperă cele nouă benzi de amatori de la 1.8 la 30 MHz, gamele de frecvenţă şi constantele circuitelor sunt menţionate în diagrama schemei filtrului trece jos. Inelele pentru inductivităţi şi conductorii necesari pot fi achiziţionate de la Amidon. Valorile LC sunt identice cu cele recomandate de WA2EBY pentru amplificatorul RF MOSFET publicat în manualul ARRL (The 2003 ARRL Handbook, pp 17. 91-17.97)

Filtrele nu sunt folosite dacă amplificatorul este în repaus ori dacă funcţia de PTT nu este activată, ceea ce permite o recepţie HF multibandă şi VHF moderată în cazul unui transceiver cu o plajă largă de frecvenţe, cum e Yaesu FT-817. Nu există posibilitatea de a urmări ALC, de aceea se recomandă precauţie pentru ca amplificatorul să nu fie suprasolicitat.

Idei de construcţie

Prepararea plăcilor

Fig. 5--Cablajul imprimat inainte de plantarea pieselor

Există un anumit număr de găuri care trebuiesc date prin masă şi cele două suprafeţe lipite între ele. Acestea sunt menţionate pe schemă. Se vor introduce prin găuri fire de cupru şi turtite în formă de Z, apoi lipite de masă pe ambele părţi şi tăiate. Cele patru găuri de prindere să fie potrivite la dimensiunile şuruburilor şi distanţierelor. Piesele să fie lipite de placă în aer", iar capacităţile cât mai aproape de statul de cupru. Insulele dreptunghiulare să fie dimensionate astfel încât să poată fi prinse tranzistoarele şi dioda de pretensionare.

Placa amplificatorului RF

Fig. 6--Amplificatorul cu piesele plantate

Acest artificiu reduce impedanţa spre masă. După aceea se vor monta piesele de dimensiuni mai mici: rezistenţele, şi condensatoarele. După acestea urmează diodele, iar releul rămâne ultima. Nu montaţi D6, Q3 şi Q4 până placa nu este fixată definitiv în carcasă şi orientată provizoriu spre radiator.

Placa filtrului trece jos

Fig. 7--Filtrul trece jos cu piesele plantate

Nu montaţi ansamblul LPF înainte de acordarea acesteia. Se recomandă legarea acesteia de selectorul de bandă. Acesta se va monta între cele două module după ce acestea au fost fixate definitiv în şasiu, dar va fi destul de dificil.

Şasiul, faţada şi radiatorul

Montaţi radiatorul şi părţile componente ale faţadei, in afară de comutatorul de benzi. Montaţi amplificatorul folosind 4 şaibe de diam. 3 mm în cele 4 colţuri drept distanţiere între şasiu şi placa cu piese. Montaţi distanţierele care fixează montajul. Montaţi D6 Q3 şi Q4 folosind foiţele de mică de tip TO-220 şi scule necesare pentru a izola galvanic tranzistorul de şasiu. D6 nu trebuie izolată. Folosiţi bucăţi scurte de RG 174 pentru legăturile RF în interiorul montajului.

Acordarea şi verificarea

Fig. 8--Vedere de sus în interiorul carcasei amplificatorului

Deconectaţi tensiunea, indepărtaţi firele de legătură improvizate, montaţi comutatorul de game, conectaţi şi activaţi placa filtrului trece jos. Verificaţi dacă puterea emisă se încadrează în limitele prevăzute de 1.8 - 29 MHz. O vedere de sus în interiorul carcasei amplificatorului permite observarea plăcii cu filtrul RF este reprezentată în fig. 8.

Comentarii finale

Placile pot fi facute atat prin metoda POSITIV 20 (spray fotosensibil) si folie transparenta, cu expunere la soare (metoda neanderthaliana), ori cu o lampa cu aburi de mercur, al carei glob protector a fost indepartat. expunerea este de cca 8 minute de la 30 cm distanta. Sau daca nu se doreste aceasta varianta, se poate transpune imaginea doc cu imprimanta laser pe o hartie de tipografie, gen glossy, multistrat, cu folie de plastic. Sa fie o listare perfecta, nu se admite economisirea de toner. Dupa aceea iaginea se pune cu fata in jos, se calca cu fierul incins pe placa preparata corespunzator. Cuvantul cheie este rabdarea, pentru ca fierul trebuie umblat cu grija pe toata suprafata placii, sa se lipeasca bine tonerul pe placa. Cam 4-5 minute se fac miscari de rotatie, rectilinii pe hartie, dupa care se lasa sa se raceasca placa, se pune in apa cu Pur sa se desprinda hartia. Se mai ajuta cu degetele. Cu altceva nu se admite pentru ca vopseaua toner transpusa este rigida si se desprinde. Se pune placa in solutie de clorura ferica sau acid clorhidric ori hiperoxid. Hartia foto nu este buna deoarece tonerul intra in textura hartiei si atunci nu se poate transpune cu fierul de calcat. Hartia press and peel este scumpa. Secretul consta in faptul ca hartia cea buna are pe ambele fete un strat subtire de plastic care nu permite penetrarea tonerului in textura. Deci eu folosesc aceasta metoda cu succes pentru diverse cablaje cu trasee mai groase, desigur, folosind hartie de tip "m?nyomó papír" care costa cca 1,5 lei coala A4 in Ungaria, de unde o cumpar ocazional din papetarie. Puteti folosi cablajul imprimat reprezentat in acest document PDF.

Jim Valdes este radioamator din 1962, deţine o licenţă Extra Class. El este inginer şi lucrează la Institutul Oceanografic Woods Hole. Îl puteţi contacta prin e-mail la wa1gpo@arrl.net

Reprinted with permission from June 2003 QST, copyright ©ARRL.

Vakarcs Szilárd 

Articol aparut la 25-10-2005

24608