George Pataki WB2AQC

Din New York am luat o cursa cu MALEV (linia aeronautica din Ungaria), am schimbat avionul la Budapesta si am continuat la Timisoara, orasul meu natal. Am avut o experienta placuta si una neplacuta. Partea neplacuta a fost ca MALEV-ul mi-a luat $90.00 pentru extra greutate la bagaj. Intr-adevar am carat o multime de lucruri pentru prietenii mei radioamatori.

Partea placuta a fost ca dupa ce am luat locul meu in avion, a aparut un barbat cu un bilet pentru acelasi scaun. Ce poate fi placut in asta, ati putea intreba. Deoarece regulamentul nu permite ca doua persoane sa stea pe acelasi scaun, mai ales daca sunt de acelas sex, o stuardesa, poate impresionata dar gresita (Guvernatorul statului New York se numeste tot George Pataki), m-a mutat la clasa a I-a. Eu am calatorit mult cu avionul dar niciodata in clasa I-a , fiind convins ca pasagerii din clasa de turist vor ajunge la destinatia in acelas timp cu cei bogati si sofisticati. Am ales doar o cale mai ieftina. Am trecut mereu prin clasa a I-a, atat la imbarcare cat si la debarcare, dar nu mi s-a permis niciodata sa iau loc acolo, nici macar pentru un minut. Totusi am observat ca lumea este impartita in doua grupuri distincte conform claselor in care sboara si aceste sunt despartite de mai mult decat o perdea subtire.

Acolo pe langa scaune mari si confortabile am primit o mancare extraodinara. Mi-am adus aminte de o anecdota despre o linie aeriana a unei tari din Asia. Am vazut la televizor multe documentare despre aceasta tara minunata si interesanta dar am remarcat ca mereu arata o multime de cercetori misunand in tot locul. Anecdota zice ca in clasa I-a a avioanelor acestei tari se servesc 10 feluri de mancaruri delicioase cu icre, sampanie, etc. Celor din clasa de turist li se da cate o cutiuta de tinichea si se duc sa cerceasca de la cei din clasa I-a. Eu am zburat cu o linie maghiara dar pentru orice eventualitate am pus deoparte cate ceva din pranzul meu abundent caci nu se stie, poate apar cei din clasa de turist cu tinichelile in mana.

La intrunirea radioamatoriceasca de la Dayton am adunat cutii intregi cu reviste si cataloage; trecand pe la standurile diferitelor firme unde radioamatorii au luat cate un exemplar, eu am luat cate 10 fara prea multa remuscare. Apoi m-am intors la acelasi locuri de mai multe ori. Era pentru o cauza buna.

Firma ICOM mi-a dat o cutie plina cu frumoasele lor harti radioamatoricesti, cred ca vreo 100 de bucati; pe o parte cu zonele CQ, pe cealalta parte cu cele ITU. Asta pe langa cele luate de cate ori am trecut pe la ei.

La standurile YAESU s-au distribuit niste sepci cu emblema lor si au stampilat biletele de intrare ca fiecare sa ia numai unul. Nu stiu cum s-a intamplat dar eu am ajuns sa iau 5 bucati. Poate pentru ca sunt un banatean strangator. Yaesu mi-a trimis o cutie cu harti radioamatoricesti si inca o droaie cu sepci.

ARRL stiind ca sunt pentru radioamatorii romani mi-a trimis cateva pachete cu reviste QST si QEX. Am si trecut pe standurile lor de mai multe ori fara insa sa plec fara suveniri.

Desi parte din cele colectate le-am trimis prin posta, totusi a avut mult bagaj de carat.

Sa revin la subiect. Am ajuns la Belgrad venind cu trenul de la Timisoara. La gara m-au asteptat 3 radioamatori sarbi pe care nu i-am cunoscut. Am aranjat visita in prealabil prin email descriindu-ma ca o persoana chipesa, de varsta mijlocie, avand o geanta albastra. Singurul lucru exact a fost insa geanta albastra dar se pare ca mai toata lumea cara cate o geanta albastra. Ca un batranel cam nasol cand am coborat de pe tren nu as fi fost recunoscut daca nu tineam in mana, sus deasupra capului, QSL-ul meu cu WB2AQC.

"Varsta mijlocie" pe care am pretins sa o am ar fi fost acceptabil daca oamenii ar trai pana la 150-200 de ani. Daca insa nu este asa, atunci am exagerat nitel.

Cei 3 radioamatori erau de la radioclubul din Zemun, o suburbie a Belgradului: Misha, YU1GU, presedintele clubului; Marko YT1TRG si Slavisha YT1BSS.

Motivul egoist a visitei mele a fost talciocul radioamatoricesc din Zemun care se tine mereu in ultima Miercurea a lunii. Eu colectionez lampi de radio vechi ca o nostalgie pentru timpurile din tineretea mea cand am lucrat profesional cu ele. In mod ironic, poate ca o pedeapsa pentru exagerarile mele, nu am vazut acolo nici o lampa pe care nu aveam deja in colectia mea. In schimb am gasit niste manipulatoare interesante pentru prietenul meu Vasile YO3APG care este un colectionar pasionat si un bun cunoscator in materie.

Ne-am dus la statia de pompieri din Zemun unde este radioclubul YU1AVQ, 4N1Z in concursuri. Talciocul era planificat pentru dupa masa acea. Statia de pompieri este una din cele mai vechi din tara; a fost organizata acum 139 de ani. Multi pompieri sunt si radioamatori.

Statia de radio YU1AVQ este activa si bine echipata. Pe un acoperis plat si intins, pe un pilon inalt este o antena quad enorma, proiectata de Andra YU1QT, cu 3 elemente pentru 20 metri, 4 elemente pentru 15 metri si 5 elemente pentru 10 metri. Un alt pilon inalt suporta o antena Yagi TH6DXX cu 6 elemente. Pentru benzile de 12, 17, 40 si 80 metri sunt dipoluri separate de sarma.

Revista CQ YU Radioamater	Antena TH6DXX la radioclubul statiei YU1AVQ	Antena Quad la radioclubul YU1AVQ	Mille YU1QL si Aca YU1AA la statia radioclubului YU1AVQ	Mina YT1FMA la radioclubul YU1AVQ in Zemun

Inainte de toate, ca strain trebuia sa merg la politie sa ma registrez. Acesta este regulamentul pentru toti strainii. In Romania, inainte de revolutie/ lovitura de stat (depinde pe cine intrebi) era o cerinta similara care insa s-a anulat dupa caderea regimului totalitar.

Conducerea statiunii de pompieri a intocmit un document in original si copie, semnat si stampilat, in care se certifica ca am fost invitat de ei si sunt oaspetele lor. Cu 3 radioamatori, in frunte cu Misha YU1GU, ne-am dus la politie sa satisfac aceasta obligatie. La politie am fost informat ca persoana care face registrarile este ocupat si trebuie sa asteptam. Intr-adevar, prin fereastra ghiseului am vazut cativa politisti in discutii vesele dar fara sa faca altceva. Dupa vreo jumatate de ora unul din politisti deodata si-a amintit ca are sa faca o treaba. Persoana respectiva era o femeie, cine altcineva ar fi avut atat de multe lucruri personale de povestit in orele de serviciu, a iesit si ne-a invitat intr-un birou.

Misha, YU1GU, a explicat motivul vizitei noastre. Mi s-a oferit un scaun si politista a iesit. Dupa vreo 5 minute a reaparut si Misha a repetat explicatia iar politista a iesit din nou. Dupa alte 5 minute s-a intors si Misha si-a repetat performanta. Registrarea strainilor este o munca zilnica de rutina, obisnuita si simpla, oare dece era necesar atatea explicatii? Politista a luat documentele, originalul si copia si a plecat din nou. Am asteptat inca aproape 10 minute, politista s-a intors, Misha a pledat din nou, ea a ascultat ca si cum le-ar fi auzit pentru prima data, apoi mi-a luat pasaportul si a disparut din nou. Dupa inca 10 minute, ea a revenit zicand ca daca stau in tara numai 2 zile nu e nevoie de registrare.

Astfel cu venire si intoarcere, cu asteptari si explicatii multiple si inutile am pierdut vreo 2 ore. Toate aceste nu ar fi fost necesare dar un birocrat, mai ales daca e in uniforma, trebuie sa-si exerseze meseria. Ar fi de dorit ca regulamentul registrarii strainilor sa fie afisat la ghiseu, natural numai in cazul cand aceste sunt clare, concise si intelese chiar de cei care le aplica.

La plecare am vazut un numar mare de straini asteptand randul si comentand in diferite limbi timpul pierdut.

Ne-am intors la radioclubul YU1AVQ unde am intalnit multi operatori ca Aca YU1AA si sotia lui Mina YT1FMA, pe care i-am intalnit in 1996, in timpul vizitei mele anterioare. Am mai vazut Aca, YT1MVA, comandantul unui grup de pompieri si secretarul clubului, Andra, YU1QT, un autor prolific de articole tehnice si proectantul antenei quad; Aca, YZ1JA, fostul presedinte al radioclubului si altii. Dupa cum se vede in Serbia nu este lipsa de persoane numite Aca, ce este scurt pentru Aleksandar sau pentru Atanas.

Misha YU1GU, Rade VA7OO si Radisa YU1QU at YU1AVQ	Damir si Armin, Andra YU1QT si YU1SB la statia radioclubului YU1AAV	Antenele la YU1AVQ in Zemun	Slobodan YU7HI la talciocul din Zemun

Aca, YU1AA, are niste QSLuri foto foarte aratoase, in culori; unul aratand turnul de televiziune atat inaintea bombardamentului din 1999 (inalt si frumos), cat si dupa acea (distrus pe pamant). Numai recent au inceput sa-l recladeasca.

Mai multi amatori m-au intrebat daca doresc sa vad cladirile distruse de bombe in perioada martie-septembrie 1999. Nu am avut astfel de dorinta dar vizitand radiocluburile si mergand dintr-un loc la altul, am vazut cateva din ele. Nimeni insa nu s-a oferit sa-mi arate si gropile comune unde au fost aruncate victimele razboaielor dintre state care in fond au provocat bombardamentele. Se pare ca in general oamenilor le convine sa se prezinte mai mult ca victime decat ca agresori. Destul de interesant este ca nu am simtit deloc vreo animozitate contra americanilor.

Am intalnit numerosi radioamatori care au venit la statia YU1AVQ, ca Rade, YU4RW, acum VA7OO, care locueste in Vancouver, Canada, si Radisa, YU1QU, cu care am schimbat niste mesajii email si care mi-a aranjat vizita.

Pe altii i-am intalnit la talcioc care s-a tinut in sala de mese a statiei de pompieri dar am vazut ca majoritate erau mai mult interesati in ciurucurile oferite decat in radioamatorismul propriu zis. Sala a devenit inghesuita, mai toata lumea fuma si multi au baut bere. Din pacate parte din sala era inchisa cu niste usi largi si rabatabili. Ar fi fost mai confortabil daca tot spatiul era la dispozitie, daca s-ar fi deschis mai multe ferestre si s-ar fi fumat mai putin. Un ventilator ar fi fost bine venit.

La talcioc am fost bucuros sa-l revad pe Slobodan, YU7HI, pe care l-am vizitat acum 9 ani in Novi Sad. Pe atunci el arata ca faimosul comedian american Buddy Hackett. Intre timp a mai crescut in diametru si mereu cu una sau doua halbe in maini arata ca o reclama pentru industria de bere.

Charlie YU1RD si fiul sau Sradjan la talciocul din Zemun	Acim YU1YV la radioclubul YU1FJK in Novi Beograd	Bora YU1XX cu antena de 4 ori 6 elemente pentru 6 metri la YT0A	Igor YT1MM cu antena de 4 elemente pentru 40 de metri la YT0A

Andra, YU1QT, a fost gazda mea precum si garda de corp. El este un muzicant excelent, canta in orchestra armatei. Fumeaza peste 3 pachete pe zi ceea ce este mult chiar si peste standardurile locale.

El si-a proiectat si construit antena lui tip Moxon cu sarme si schelet de lemn. Sotia lui este Slavica, YT1QT.

Andra m-a dus la Novi Beograd sa vad radioclubul YU1AAV pe care l-am visitat cu anii in urma. Novi Beograd este o sectie relativ noua a capitalei cu bulevarde foarte largi si cu cladiri inalte, bine construite, cu mult spatiu intre ele. Clubul este la parter si are niste antene mari si fixe de tip Yagi facute din sarma. Acest club este o pepeniera de noi radioamatori, are o sala de invatat codul Morse si unde se tin cursuri pregatitoare pentru examene de radioamator. Este frecventat de multi tineri. Slavko, YU1SB, pensionar, fost sergent, este presedintele clubului. La club am intalnit pe Damir si Armin, de 11 si 14 ani, fara indicativ dar operatori la statie. A venit si Djordje, YT1ND, unul din membrii clubului. In decusrsul anilor am lucrat de multe ori cu YU1AAV si mereu am primit QSL lor.

Concursuri tip vanatoare de vulpi se tin frecvent in aceasta tara iar particpantii sunt de toate varstele dar mai ales tineret.

Am stat peste noapte in apartamentul lui Andra, YU1QT. Am fost foarte obosit. Noroc ca a avut un ventilator bun caci a fost foarte cald in Belgrad, peste 30 C in timpul zilei. Andra mi-a aratat revistele de radioamator publicate in diferitele republici a fostei Iugoslavia, precum si o serie de articole scrise de el, mai ales despre antene.

Una din putinele avantaje ale crearii statelor independente este aparitia unor reviste radioamatoricesti in fiecare din ele, in locul unei singure cum a fost inainte. Serbia si Montenegro are 2 reviste; una numita CQ YO Radioamater este publicata bilunar de catre Federatia radioamatorilor, redactorul Srecko (Fex) YU1DX fiind ajutat de un colectiv abil si numeros. Cealalta revista Radioamateri se publica lunar, atat tiparita cat si pe CD. Revistele din celalte republici sunt publicate bilunar, cea din Croatia se numeste HRS, cea din Slovenia este ZRS iar cea din Bosnia este Radio T9.

Ziua urmatoare m-am dus cu Andra la radioclubul YU1FJK (4N1A si YT0T in concursuri), tot in Novi Beograd. Era cam devreme si am gasit acolo doar pe Acim, YU1YV, presedintele clubului. Acest club are circa 200 de membrii dar putini sunt activi. Clubul este suportat atat prin cotizatiile amatorilor cat si cu ajutorul dat de municipalitate.

Mi s-a spus ca acest club are multe lampi de radio vechi si ar putea sa-mi dea cateva care imi lipsesc din colectie. Cand Acim, YU1YV, a deschis o cutie mare de lemn a gasit doar 2 lampi metalice ruginite de fabricatie ruseasca. Intrebarea daca Acim stia sau nu ce are in cutie si daca a vrut doar sa ma atraga la club mi-a trecut prin minte. Cu lampi sau fara lampi eu tot veneam acolo.

In afara altor antene, YU1FJK are pentru banda de 75-80 metri 2 antene eficace de sarma, tip Yagi, de cate 3 elemente, una orientata spre Apus, alta identica spre Rasarit.

Aco YU1AA si sotia Mina YT1FMA au venit si ei si mi-au vorbit despre situatia radioamatorismului in tara lor. Mi-au spus si de Milan, YT1WG, un colectionar de manipulatoare, pe care l-am pus in legatura cu Vasile, YO3APG, care are aceasi preocupare.

Ne-am dus si la Federatie, sa vedem si pe secretarul general Srecko, YU1DX, pe care l-am intalnit de cateva ori, atat la Belgrad cat si in Dayton, la marea adunare a radioamatorilor.

Ultimul radioclub vizitat a fost YT0A, statia de concurs a lui YU1EXY, care este clubul Facultatii de Electrotehnica a Universitatii din Belgrad. Este situat in comuna Borca, nu departe de capitala. Pe acel loc au fost instalatiile unei statiuni de radiodifuziune, cu uzina proprie de electricitate, piloni uriasi si difeite antene. Totul a fost distrus de bomardamentele din 1999. Ceea ce a fost rau pentru unii, a fost norocos pentru altii caci radioamatorii au mostenit ceace a ramas. S-au construit piloane inalte, s-au montat antene mari. Am vazut o antena de 4 ori 6 elemente pentru banda de 6 metri. Pe un pilon bine ancorat, inalt de vreo 30 de metri, este o antena uriasa Yagi de 4 elemente pentru banda de 40 de metri iar un pilon de cca 50 de metri este folsit ca o antena verticala pentru 160 de metri.

Acolo am vazut pe Igor, YT1MM, pe care l-am intalnit cu ani inainte cand am vizitat statiunea de baza a universitatii YU1EXY. Am vazut si pe Bora, YU1XX; Zoran, YU1EW (WX0X caci a dat examen si in Statele Unite) presedintele radioclubului YU1EXY; Velimir YZ1BX si Pera YT1WW, QSL managerul pentru Serbia si Montenegro. Acestia pregateau statia pentru concursul memorial Tesla.

Velimir YZ1BX sezand si Zoran YU1EW stand la YT0A	Aca YT1MVA, Andra YU1QT si Aca YZ1JA la YU1AVQ in Zemun	Igor YT1MM sezand si Bora YU1XX stand la YT0A	Vedere de la talciocul din Zemun

"Hai sa bei cu mine" ziceau.
"Multumesc, eu nu beau".
"Gusta numai"
"Nu, multumesc"
"E foarte bun"
"Nu"
"Numai putintel"
"Nu"

Astfel de conversatii au durat cam mult pana am intrebat:
"Care parte din cuvantul 'nu' ti-e greu de inteles?"
Acesta le-a incurcat nitel dar au vrut sa stie de ce nu beau.
"Este interzis de religia mea!"
"Cel fel de religie este si asta?" s-au mirat.
"Eu sunt musulman" am raspuns cu o mutra serioasa.

Dat fiind locul si circumstantele, scuza mea nu era cea mai buna si prudenta dar a resolvat problema caci s-au oprit sa-mi ofere mai multa bautura. Cred ca au decis ca ar fi pacat sa iroseasca un slivovitz bun pentru un infidel ca mine.
Cu toate astea, am avut un timp foarte placut si sunt bucuros ca am facut calatoria.

George Pataki WB2AQC

Articol aparut la 11-7-2005

11165