Vasile Ciobanita YO3APG

Uniunea Telegrafic? Austro German? (Austro-German Telegraphic Union - UTAG), Conventia de la Berlin ( Berlin Convention) si Uniunea Telegrafic? a Europei Occidentale (Union télégraphique de l'Europe occidentale) se unesc în 1858 si formeaz? Conventia de la Berna. Aceasta permite o standardizare aproape complet? a serviciului telegrafic international, realizare ce va fi confirmat? în 1859 când si UTAG semneaz? Conventia.

Fiecare uniune continu? totusi s?-si dezvolte activit?ti si relatii proprii cu Chruch's States, Duchy of Modene (mic stat italian care a existat între 1452 si 1859), Norway, Parme, Sweden si Toscana, precum si cu Compania International? (International Company) sau cu Compania de linii telegrafice a insulelor din Mediterana (Compagnie des lignes télégraphiques des îles de Méditerranée), iar din 1860 cu Turcia si Principatele Danubiene. Dup? dizolvarea Conventiei Germane în urma b?t?liei de la Sadova ( iulie 1866), UTAG îsi pierde treptat importanta si se dizolv? în 1872 dup? constituirea Imperiului Federal German. Acesta se formase la 17 ianuarie 1871, dup? ce Prusia cancelarului Bismark obtine victorii împotriva Austriei (1866) si a Frantei (1870-71)., iar Wilhelm I se încoroneaz? ca împ?rat al Germaniei. Cu aceast? ocazie înceteaz? f?r?mitarea Germaniei în zeci si sute de st?tulete (principate, ducate, etc), create dup? cum se stie prin pacea Westfalic? din 1648 si confirmate apoi de Congresul de la Viena (1814-1815) ce urmeaz? r?zboaielor napoleoneene, în ciuda creerii unei Confederatii Germane aflate sub patronajul Austriei.

Revenind la UIT, trebuie notat faptul c?, în 1864 existau dou? conventii internationale, una încheiat? la Brusseles, si alta înfiintat? la Berna în 1858. Progresul tehnic, dezvoltarea liniiilor si a traficului telegrafic ar?tau c? aceste dou? conventii râm?seser? în urma cerintelor vremii. Astfel, pentru a avea o standardizare complet? cu toate avantajele ce decurgeau de aici, Franta a sugerat tuturor natiunilor, nu numai celor care f?ceau parte din conventiile anterioare, s? participe la o conferint? de negociere a unui tratat general. Marea Britanie nu a fost invitat?, deoarece în acea vreme acolo serviciile telegrafice erau în mâna unor companii private. Conferinta s-a tinut la Paris între 1 martie si 17 mai 1865 si cu aceast? ocazie s-a semnat prima Conventie telegrafic? international?, actul de nastere al Uniunii Internationale de Telegrafie (International Telegraph Union), devenit? ulterior în 1932 Uniunea International? de Telecomunicatii (ITU), care din 1947 va deveni institutie specializat? a Organizatiei Natiunilor Unite.

Documementul memorabil a fost semnat la 17 mai 1865 de Împ?ratul Frantei, Ministrul Elvetiei si de reprezentantii urm?toarelor state participante: Austria (Ungaria), Grand-Duchy of Bade, Bavaria, Belgium, Denmark, Spain, Greece, Hamburg, Hanover, Italy, Holland, Portugal, Prussia, Russia, Saxe, Sweden si Norway, Turkey si Wurtenburg. (N.A. Am folosit denumirile oficiale în limba englez? ale statelor semnatare de la acea vreme). Acestea sunt cele 20 de state care au fondat Uniunea.

Desi n-a participat la constituirea acestui for international, România a aderat chiar în septembrie a aceluiasi an la Tratatul de creare a UIT, iar în luna iulie 1868 a fost prezent? la cea de a doua conferint? tinut? la Viena, când s-au adoptat noi reguli referitoare la serviciul telegrafic international si tarifele corespunz?toare acestui trafic.

Acum, în 2005, ITU are 189 state membre din toate continentele lumii si desf?soar? o activitate deosebit? în slujba dezvolt?rii telecomunicatiilor.

În documentele oficiale ale UIT, ast?zi apar ca fiind membru cu începere de la 01 ianuarie 1866, doar urm?toarele state: