Nini Vasilescu YO3CCC

Dupa ce am facut articolul cu Buzea Marian YO7BKX, bineinteles ca urmatorul trebuia sa fie cu fratele sau, Buzea Dorian YO7LKP. Era pacat sa scap o asemenea ocazie.

YO3CCC: Data si locul nasterii?

YO7LKP: M-am nascut la Craiova pe 16 iunie 1954.

YO3CCC: Cum si cand ati aflat despre undele radio?

YO7LKP: Tatal nostru Zisu Buzea, care este in ceruri, nu s-a bucurat prea mult cand bunicul nostru s-a plans ca aparatul lui de radio Telefunken nu mai merge. Si cum era un om educat in cele electrice a deschis capacul, care oricum nu mai avea suruburi si a vazut ca nu mai sunt toate lampile. Ne-a intrebat si noi am raspuns candid ca le-am pus bine si ca nu am gasit pe nimeni inauntrul balonului de sticla. A intrebat unde sunt si noi le-am adus facute bucati. Ani mai tarziu am facut aceelasi lucru cu un radio Horniphon spre marea "surpriza" a tatalui.
Dar de data asta am avut mai mult suport din parte tatalui care a zis ca daca nu stii sa demontezi, nu stii sa montezi. Asa ca am pus capacul la loc cum era "original" si l-am dus la un specialist neamt, care a zis ca aparatul este foarte vechi si nu se mai gasesc tuburi. Cred ca si acum este pe undeva prin podul casei.

YO3CCC: La radioclub cum si cand ati ajuns?

YO7LKP: Cum a vazut tata ca, cele electronice ne starnesc curiozitatea a mers la Radioclubul Central unde nea Nichi Ovesa era "Seful de post".
Intr-o zi eram cu totii la club unde se anuntase un control de la guvern; era o zi frumoasa si toata lumea era pe faza cu usa deschisa, cand deodata nea Nichi “Balaurul” se scoala de pe scaun si iesa afara sa isi sufle nasul si sa isi curete tusea tabagica de la tigarile “Marasesti” fara filtru. Si, cum iesi in graba, se impiedica de pavajul stricat, in timp ce isi face "numarul" si scuipand printre injuraturi pavajul, se pomeni cu o persoana care venea spre usa Radioclubului si care intreba: “De ce ma injuri domnule?” Era... inspectorul de la guvern. “Balaurul” isi ceru scuze iar noi toti ne imprastiaram care pe unde razand cu gura pana la urechi. Si uite asa a fost introdus fratele meu Marian in cele radioamatoricesti. Dupa scoala si examen a devenit radioamator receptor autorizat cu calificarea de a construi receptor de unde scurte. Primul a fost un radio cu reactie cu care se putea asculta benzile de radioamatori schimband bobinele. Ascultarea se facea noaptea sub masa acoperita cu o patura si la lanterna. Asa a prins microbul si fratele cel mic, adica eu, Dorian. A facut extensie de banda prin o demultiplicare mecanica prin frictiune, dar trebuia din cand in cand resetat la capatul de banda.
Avand ca vecini pe Marcel YO7ARY si Costel YO7ARZ, am fost acceptati cu aprobarea parintilor sa participam noaptea la concursurile de radioamatori la sediul Radioclubului unde de asemenea participau: Radu YO7NA, Dick YO7VS si Emil YO7VJ.

YO3CCC: Cum era atmosfera la Radioclub?

YO7LKP: Atmosfera era incarcata de fumul de tigara si mai excitant era cand se pornea emitatorul de cativa Kw, o fosta statie de bruiaj antica care fusese modificase pentru benzile de radioamatori, folosind a antena dipol cu 300 ohmi, scarita. Cand se pornea anclansarea releului de sarcina se facea cu o coada de matura si se fugea repede din camera emitatorului la trosnituri si scantei care anuntau ca emitaturul e pus pe treaba; avea niste lampi mari cat un borcan de muraturi de 3 litri. Puterea disipata era atat de mare ca daca puneai un bec pe manerul de la clanta camerei statiei, se aprindea si te ardea la mana. Cand pornea statia, cei care aveau televizoare prin vecini se puteau duce la culcare, lumina in cartier palpaia si cablul electric sfaraia de mama focului. Asa se facea radioamatorism si era frumos si excitant.

YO3CCC: Cum va simteati cand ati participat la primele concursuri?

YO7LKP: Era un concurs al Federatiei Franceze de Radioamatorism (REF) la care participanti erau: Dick YO7VS, Marcel YO7ARY, Costel YO7ARZ, Emil YO7VJ, eu si fratele meu Marian YO7BKX, atunci eu fiind doar receptor. Deci, incepu concursul facuram ceva legaturi si mai spre miezul noptii propagarea scazu la nivel de zgomot de fond. Aveam de asemenea un receptor in dotare tip LAMBDA care era mai sensibil decat Yaesu. Stand si asteptand sa mai facem ceva legaturi, mie mi se facu cam somn si ma lasai moale cu capul pe latura lui LAMBDA. Deodata, toti tresariram si propagarea se deschise ca prin minune. Eu ridicai capul si totul se duse la fund. Lasai din nou capul pe LAMBDA si iar incepu sa se auda. Atunci Dick YO7VS zice: Dorine ce faci acolo, nu te mai misca; si atunci incepu iar sa se auda ca prin magie si uite asa facuram ceva legaturi pana dimineata, eu stand cu capul pe LAMBDA. Incercaram si cu fratele meu Marian dar nu a mers.

YO3CCC: Va simteati bine cand va intalneati la Radioclub?

YO7LKP: Au fost ani frumosi cand seara se mergea la Radioclub unde se discutau diverse subiecte pe teme de constructie si de piese, care nu se prea gaseau. Fiecare radiomator avea un nume/porecla: Marcel “legume” (era agronom) YO7ARY, Costel Pacpac YO7ARZ, Georgescu locomotiva, Cornel Tarom, Vasile Capatana zis “fantana cu cuarturi”, Aripel etc.; cei la care nu le-am pus indicativul, nu mai tin minte ce indicative aveau; au trecut atatia ani.
Nea Nichi, stia o gramada de bancuri si tinea la tot felul de glume, la fel si: nea Victor Vazian YO7DO, nea Sandu YO7DL, nea Nutu Stoenac (YO7AOI), nea Titi Draghici zis Titirca (YO7AHR), Popescu pionier etc. Era in fiecare seara o atmosfera de neuitat. Si uite asa si eu m-am infectat de radioamatorism. Am facut cursurile cu Mobi, am invatat telegrafie si l-am avut coleg de clasa pe Sorin Nicola YO7BJE, cu care sunt bun amic si prieten pana in zilele de astazi. Fratele meu Marian a facut armata la transmisiuni si a lucrat ca radio telegrafist la Navrom Constanta cativa ani buni pe nave comerciale.

YO3CCC: Ati participat la “vanatoare de vulpi”?

YO7LKP: O sa va povestesc despre mersul la munte la vanatoare de vulpi si despre concursuri pe Muntele Mic la Retezat, pe Peleaga, dar si despre “ani de glorie” de la Radioclubul Craiova YO7KAJ. Am venit in vacanta de la Constanta unde eram student la "Mircea Cel Batrin", Facultatea de Electromecanica navala si am plecat pe munte cu: Marcel YO7ARY, Dick YO7VS si cu Istrate, ucenic pionier, iar eu "copil de mingii", la carat rucsacul cu "fiare". Totul merse OK, ajunseram la cabana, mancaram si ne culcaram dupa un chef cu fete si baieti, studenti in vacanta pe munte. Drumul nu a fost prea usor dar fara multe peripetii, ajunseram si ne instalaram pe varful Peleaga cu cortul si antenele de UKW. Totul merse frumos, facuram multe legaturi mai ales ca aveam avantajul pozitiei de varf, cu bataie inspre YU, OE si OK.
Spre seara se lasara ceva nori si in curand ne invaluira in ceata si auzim ceva descarcari electrice in radio si in departare.

YO3CCC: Si nu v-ati speriat?

YO7LKP: Continuaram sa lucram si din cauza vantului puternic si a descarcarilor electrice Dick YO7VS decise sa ne oprim si sa asteptam noaptea pe stand-by. In usa cortului ca sardelele in conserva, eu la dreapta Dick la stanga mea si Marcel, cu Istrate in fundul cortului. Istrate se tot freca cu fesul de cort si incepu sa se adune apa din condens pe sub sacii de dormit. Cam pe la miezul noptii ne pomeniram cu trasnete si fulgere dar staturam chitic. Deodata ma pomenii in soc electric paralizat de la mijloc cu ambele picioare in sus, eu stand in pozitia pe spate. Ma dumerii si intrebai daca ceilalti sint OK. Istrate zise ca e OK, dupa care Dick zice ca e paralizat complet, deci din pozitia de stat pe spate in pozitia ghemuit, Marcel zice ca e OK dar nu poate misca picioarele.

YO3CCC: Si atunci ce ati facut?

YO7LKP: Atunci, Marcel a luat decizia sa arunce cablu de la antena, care era in apropiere; adica, sa il arunce afara din cort. Nu prea avuram timp sa ne gandim, cand un trasnet ca o mana cu multe degete intra pe usa deschisa de Marcel, ma lovi pe mine in umar, pe Dick in spinare iar pe Marcel in bocanci. Incepui sa ma dezmortesc si ma tarai pe burta cat mai jos, afara din cort. Deodata Dick care isi revenise si el iese din cort si se arunca in prapastia care era la doi metri in dreapta de usa cortului. Eu intru-un moment de luciditate il prinsei de picioare, el stand cu capul in jos in gol. Marcel iesi si el si intreaba daca suntem OK.

YO3CCC: Ati reusit sa-l aduceti pe Dick YO7VS “la mal”?

YO7LKP: Il trasei pe Dick YO7VS inapoi printre stanci si la lumina fulgerelor iese si Istrate. Dick se dumeri si zice hai sa ne coboram sub varf, dar unde ca era prapastie de jur imprejur. Oricum, hai sa ne coboram, dar poteca era prea departe. Deci, hai in jos la noroc. Marcel apuca cei doi saci de dormit si agatati de stanci ne coboraram vreo trei metri, in prapastia de doi-trei sute de metri, fara prea mult adapost.

YO3CCC: Si aici, ce ati facut?

YO7LKP: Acum ca eram toti OK ne cuibariram unul in altul sa ne incalzim acoperiti si uzi pana la piele, acoperiti de saci de dormit. Era frig iar Istarte si Marcel incepura sa motaie, eu si Dick incepuram sa vorbim sa nu ii lasam sa adoarma si sa inghete de frig. Reusiram cu chiu cu vai sa supravietuim pana se facu ceva lumina si luaram hotararea sa ne cataram inapoi la varf, fara sa ne uitam in jos in adancimea haului.

YO3CCC: De ce ati urcat inapoi?

YO7LKP: Deci, urcaram cu grija, impachetaram in graba cortul printre sfaraitul de inalta tensiune de la antena care inca statea intepenita in teava de semnalizare varf, care fusese anterior retezata de vreun trasnet. Si, taras-grapis, o luaram la vale fara sa ne mai uitam inapoi. La un moment dat alunecai din cauza greutatii rucsacului si a stancilor ude si facui o luxatie la glezna dreapta. Grupul de trasniti incepu sa se mista mai incet. Atunci le zisei sa ma lase in urma ca ma descurc eu si sa ma astepte jos la lac. Deci, usor, usor printre trasnete si fulgere cu durere la glezna ajunsei si eu jos dupa cateva ore, la lac. De aici grupul intregit o luaram pe drumul spre cabana. Opriram intre jnepeni la loc ferit sa mancam, sa mai avem putere. Noi incercam sa facem focul, in timp ce Istrate “cobea” (spunea) de mama focului fel de fel de narozii. Din nou, eu cu piciorul avariat ii tineam pe loc in ploaie printre tunete si fulgere; din nou le zisei sa mearga inainte spre cabana si sa ma astepte acolo. Dupa 7 ore ajunsei si eu la cabana unde cei trei ma asteptau cu multi studenti curiosi sa asculte povestea “trasnitilor” si sa vada daca voi ajunge intreg sau nu.

YO3CCC: Cum a fost la sosire?

YO7LKP: La sosire, cu multe ovatii si tuica fiarta, sarbatoriram supravietuirea dupa ce fusesem trasniti de doua ori. Pielea mea era de culoare cenusie iar semnele de arsuri de pe umar, pe sira spinarii si latzintele de la bocanci aratau carnea de sub piele. Dick YO7VS mi-a ramas recunoscator ca i-am salvat viata si am sarbatorit ani la rand momentul la un “pahar de vorba”. Toti am ramas prieteni buni si atunci cand ma intalnesc cu Marcel YO7ARY ne amintim de aceele momente dramatice.
Asta este istoria aceelui moment povestita din gura "pacatosului".
Multi dintre cei vechi si-au gasit odihna in eterul unde si-au lansat prima si ultima data chemarea de CQ DX, acum cei vechi suntem noi, cativa care inca mai lansam acel CQ.

YO3CCC: Ati mai avut si alte indicative, de prin alte parti ale lumii?

YO7LKP: Am plecat peste ocean unde am devenit VA3BKX si KC8QYJ, dar am revenit acasa in YO; am mai lucrat ca BU4BKX si XV3BKX cu licenta restransa si limitata.

YO3CCC: Cu ce aparatura v-ati apucat sa faceti legaturile radio?

YO7LKP: Ca "scule", la inceput din vechituri de echipamente casate de la armata: A7A/B, R105 etc. Dupa aceea s-a trecut la "scule" mai pricopsite tip Heathkit, provenite din afara, urmate de: TS520, TS530, TS120S etc. si in final SB200; am renuntat treptat dar nu definitiv la a construi diferte proiecte mai mici.

YO3CCC: Cu ce antene faceati legaturi?

YO7LKP: Antenele folosite au fost pe masura anilor respectivi si a posibilitatilor, nu prea se gasea mai nimic deci sfantul dipol era rege si inca mai este. Am mai folosit si antene tip verticale, de productie indigena tip 14AVQ, sau quaduri. Acum pentru UKW antena Yagi este la bataie.

YO3CCC: Acum cu ce lucrati?

YO7LKP: Eu am ramas la prima dragoste cu Kenwood TS530S si TS130S, lucrand mai mult SSB, cu verticala 14AVQ si “sfantul” multiband dipol, facand legaturi cu 80 W in toata lumea. Fratele Marian a promovat in privinta tranceiverelor la ICOM si Yaesu lucrand telegrafie si SSB, participand activ la concursuri de UHF si VHF, UKW, unde lucreaza toate modurile si toate benzile, cand are timp.

YO3CCC: Mai lucrati in portabil?

YO7LKP: De lucrat portabil, “fosta-i lele cat ai fost”; a fost frumos dar anii si-au pus patina pe "oase" deci a ramas doar dorinta.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici.
- poza 1 – YO7LKP cu indicativ de Canada VA3BKX; o fotografie din 1990;
- poza 2 – YO7LKP cu indicativ de Canada VA3BKX;
- poza 3 – YO7BKX, VE3GHZ, VA3BKX, PA3CXU;
- poza 4 – Marcel Gradescu AB2DP , bun prieten si vecin in Craiova cu care am copilarit si am facut radiamatorism la YO7KAJ. Dupa facultate s-a mutat la Bucuresti si a schimbat indicativul de YO7 cu YO3, dupa care a plecat in USA.
- poza 5 – KC8QYJ
- poza 6 si 7 – Acestea sunt singurele poze cu Selim Canbeken, TA2DS, operatorul YM0KK, de la el de acasa.
El este langa antena si la statie. Am fost foarte buni prieteni din 1989 si a fost la mine in Fenton, Michigan USA in 2008. Acum el este din pacate, SILENT KEY.
- poza 8 – YO7LKP

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 23-3-2023

1730