Adrian Stoicescu YO5BFJ

Emil Canciu – YO5BET

Ultimii aproximativ 8 ani de viață s-a luptat cu o boală nemiloasă ce i-a afectat creierul. Aceasta i-a răpit încet - încet plăcerea de a studia o schemă electronică, de a crea un amplificator nou sau o antena radio, precum și cea de a lucra cu transceiverul. Boala acesta foarte perfidă i-a afectat prima data cunoștințele tehnice, ștergându-i una cate una înțelegerea unei scheme, sau a panoului de bord al stație de emisie. Faptul că el realiza asta din când în când era foarte dureros, iar in aceste momente mama apela la radioamatori, precum bunul lui prieten Adrian YO5BFJ, ce i-au oferit suportul de care avea nevoie si il îndruma pas cu pas pentru a putea lansa un nou QRZ in bandă. În aceste momente radia și simțea din nou că trăiește.

Din anul 1970 de când s-a angajat la “Casa Pionierilor” în Blaj, până când a încetat lupta cu boala a fost numit “domn profesor”. 37 de ani a profesat în funcția de Maistru Instructor al secției de Electronică și Radiocomunicații a Casei Pionierilor, ulterior Clubul Copiilor. La începutul carierei sale a obținut indicativul YO5BET, iar la puțin timp după aceea a înființat clubul de radioamatori ai Casei Pionierilor cu indicativul YO5KHI. Timp de peste 30 de ani sute de copii au avut parte de inițiere în tainele electronicii si ale transmisiunilor radio, iar an de an fără excepție a dus acești copii în tabere unde se țineau competiții de radiogoniometrie și telegrafie. Ne aducem cu plăcere aminte de unele din aceste competiții, noi copii fiind, si de plăcerea de a descoperii locuri și prieteni noi, chiar în condițiile spartane ce existau în timpul regimului comunist, unde căldura în camerele de cazare putea fii un lux. Au fost tabere la Poneasca lângă Herculane, Nucșoara lângă Pitesti, la Năvodari, în munții Buzăului pe lângă Vulcanii Noroiosi, în zona Focșani, în zona Satu Mare, Agafton lângă Botoșani, la Albac, și Aiud în județul Alba, Timișul de Sus lângă Brașov, astea fiind doar câteva dintre ele. Competiția între elevii clubului din Blaj și ai celorlalte cluburi participante era acerbă, și perioadele competiționale erau combinate cu ieșiri în natură, tranzacționarea unui pachet de gumă de mestecat “de la ruși” sau aventurile nocturne când urmăream ursul pe geamul cabanei unde eram cazați.

În aceste tabere, tata a fost în general ori în comitetul de organizare ori în juriul concursurilor. Pe lângă asta organiza des competiții județene de radiogoniometrie, sau “vânătoare de vulpi”, în pădurea Cărbunari de lângă Blaj pentru copiii de la cluburile din Alba.

Prima stație pe care a realizat-o a fost după modelul A412, la care a adăugat un amplificator cu doua GU 50 si utiliza o antenă delta loop. Cu această configurație “vâna” nopți la rând alte stații de radioamatori si participa la numeroase concursuri de radioamatori unde se puncta numărul de legături Radio din log-book. De multe ori intra în legături radio prin telegrafie iar noi, copiii, ne mișcam cu grijă prin casă ca să nu bruiem mai tare semnalul slab venit prin galenele căștilor de undeva din partea cealaltă a lumii. Primul bug electronic a fost o mare realizare atunci pentru un radioamator ce transmitea Morse, iar pentru copii de la clubul radio, o provocare ca fiecare să-și realizeze propria cheie de bug. Un pas următor în digitalizare a fost apariția computerului în viața unui radioamator dedicat.

În anii ‘80 revista Tehnium era un canal important de documentare si informare pentru orice electronist sau radioamator. Paulian , Lix, YO3NP, a publicat atunci prima schema a unui computer cu procesor Z80, numit LB881. Un computer în acea perioadă însemna procesare rapidă de informație, iar Securitatea comunistă încerca să diminueze această posibilitate. D-nul Lix a publicat atunci schema computerului pe parcursul mai multor numere ale revistei Tehnium, pentru a trece “pe sub radarul” Securității. Tata a urmărit atent aceste numere ale revistei și a realizat astfel primul computer care a existat in tot județul. Realizarea a constat, pe lângă procurarea de piese ce nu se găseau ușor, și crearea carcasei și a claviaturii, tastă cu tastă. Doar găsirea ordinii tastelor, banala QWERTY azi, a fost o provocare. Tasta SPACE fiind lungă și apăsând mai multe contacte, avea prostul obicei de a se bloca, astfel tata a improvizat. Așa arată azi primul computer realizat acum mai bine de 30 de ani.

Computerul LB881 după 30 de ani

Prima utilizare a acestui computer a fost de a genera cod Morse de viteza mare, pentru competițiile de telegrafie viteza. Acum copii clubului radio puteau să se antreneze într-un mediu mult mai performant. Anul 1985 a adus in viața noastră apariția televiziunii prin satelit, tata construit un receiver de semnal satelit. Împreună cu bunul lui prieten Rusu Pompei, YO5AXI, si el plecat dintre noi prea devreme, au turnat un mulaj al unei antene parabolice cu diametrul de 2m, si au creat strat cu strat câteva antene din fibră de sticlă. Mulajul a fost apoi distrus pentru a nu fii găsit de oamenii Securității. Apoi toată familia am început decuparea de fâșii de staniol pentru a fi lipite pe mulajul rezultat din fibră de sticlă, muncă care a durat zile întregi. A mai durat aproximativ 1 an până o rudă a familie a reușit să aducă în țară un convertor LNC, care nu putea fii realizat decât industrial.

Romeo Burada, YO9CFR, își aduce aminte cu plăcere de acele vremuri:

“Chiar dacă fizic ne vedeam în fiecare vară, în eter ne auzeam zilnic. nu am știut cum au trecut peste 40 de ani și ne trezim când , câte unul din noi , este primit în rândul Îngerilor.Emil era la curent cu toate noutățile din comunicații. Prin 1986 făcusem o antenă parabolică pentru comunicații via satelit și nu puteam verifica dacă funcționează neavând LNC-UL, piesa de baza, care la vremea aia costa cam cât o mașină la mana a doua. Exact când nu mai aveam nici o idee, apare Emil de la Blaj, la Turnu Măgurele, cu un LNC.Așa am putut sa ne verificam visele. Nu am înțeles niciodată cum doi oameni se pot sincroniza în așa situații concrete și reale. Emil era un om frumos cu un suflet de înger, era o favoare sa fii prietenul lui Emil Canciu YO5BET” Aventura radio a tatălui meu a continuat în undele ultrascurte. A construit transceivere FM și a lucrat mult prin repetoarele din Harghita și de pe vârful Omu. Noi copiii, adolescenți ajunși la facultate eram deja radioamatori (YO6OEN - Emil și YO5OGS - Silviu) si foloseam acesta metodă de comunicare. Pentru aceasta tata a construit după un model propriu o antenă rotativă montată pe casă pe care o folosea și pentru a comunica cu noi.

Îl las pe Adrian Stoicescu, YO5BFJ, prietenul tatălui meu care i-a fost alături până în ultimele momente să încheie această poveste:

”Mulți dintre radioamatori nu l-au cunoscut decât din traficul diurn, în care se remarca nu numai prin acuratețea comunicării ci si prin emisiunile de foarte buna calitate ale aparaturii sale, în totalitate construită de el. Cei mai mulți însă, nu știu ca Emil era un profesionist al radioamatorismului in adevăratul sens al cuvântului și un om deosebit. Vă rog să priviți cu atenție fotografia de la începutul articolului. Toată aparatura de acolo poartă marca YO5BET.

Eu l-am cunoscut personal în 1986, când m-a invitat să fiu arbitru la unul din concursurile de radiogoniometrie pe care le organiza în pădurea Cărbunari. De la bun început am apreciat grija lui părintească față de copiii pe care îi instruia. De atunci am devenit foarte buni prieteni sprijinându-ne reciproc nu numai în probleme de radioamatorism. De altfel Emil a fost un bun prieten al tuturor radioamatorilor din județul Alba si a fost primul președinte al Asociației Județene de Radioamatorism. Plecarea lui DINCOLO este o grea pierdere pentru familie și pentru noi. Dumnezeu să-l ierte șl să-l odihnească acolo sus !”

Au colaborat la scrierea acestui articol:
Silvia Canciu - Mama
Emil Canciu YO6OEN
Silviu Canciu YO5OGS
Adrian Stoicescu YO5BFJ
Romeo Burada YO9CFR

Adrian Stoicescu YO5BFJ

Articol aparut la 24-10-2020

2915