Ciprian Sufitchi N2YO

Traducere si transcriere: Francisc Grünberg, YO4PX

Trebuie precizat că interviul a fost luat înainte de anunţul potrivit căruia începand cu 2017 locaţia evenimentului nu va mai fi Dayton, ci Xenia, la aproximativ 25 km est faţă de Dayton, proprietarii Arenelor Hara hotărând sa închidă definitiv această locaţie.

N2YO: Suntem aici, în prima zi a Hamvention-ului 2016, astăzi este 20 mai şi stăm de vorbă cu Michael Kalter W8CI, care coordoneaza acest eveniment de câţiva ani şi îi voi adresa câteva întrebări.
Prima mea întrebare: vă rog să-mi spuneţi câteva lucruri despre istoricul dumneavoastră cu DARA – abreviere de la Dayton Amateur Radio Association. De când sunteţi membru al acestei asociaţii, ce funcţii aţi deţinut în trecut şi care este actuala dumneavoastră funcţie şi responsabilitate?

W8CI: Ei bine, cred că m-am implicat realmente în activităţile DARA începând din 1990. În Hamvention avem numeroase comisii şi am fost membru al mai multor comisii în care am activat, DARA fiind organizaţia-părinte a întâlnirii Hamvention. Am fost preşedintele şi membru al conducerii, actualmente şef al finanţelor ei, sunt de asemenea purtătorul de cuvânt oficial al Hamvention chiar în acest moment. Sunt şi co-preşedintele comisiei pentru diplome acordate unor radioamatori şi cluburi din întreaga lume, pe care îi considerăm deţinători ai unor calităţi de top – şi fireşte, e nevoie ca ei să fie nominalizaţi pentru aceasta. Am deţinut în conducerea Hamvention şi funcţia de manager general asistent şi manager general. La noi e permis să fii manager general numai timp de doi ani, după care eşti înlocuit, urmând ca managerul general asistent din acel moment să-ţi ia locul. Acest sistem a funcţionat foarte bine, dat fiind că o persoană ca mine devine un consilier apropiat al preşedintelui, ajutându-l să-şi îndeplinească sarcinile. Cam acesta este istoricul meu în cadrul acestei mari organizaţii.

N2YO: OK, să trecem acum la a doua întrebare: câţi membri are DARA - dacă cunoaşteţi numărul lor exact - şi care sunt celelalte activităţi pe care puneţi accentul?

W9CI: Avem aproximativ o mie de membri, unii dintre fiind membri internaţionali din întreaga lume. Ne concentrăm şi pe alte lucruri în afară de Hamvention, avem de pildă o splendidă clădire a clubului, de unde putem participa în concursuri DX cu indicativul W8BI, organizăm multe sesiuni de antrenament, participăm la acţiuni de serviciu public, colaborăm cu SkyWarn. Avem parte de o mulţime de furtuni în regiunea asta, aşa că colaborăm cu serviciul meteo, pentru a-i ajuta ca nişte "ochi suplimentari". Organizăm şi cursuri educaţionale, avem un grup numit "Grupul nopţilor de joi", în care o mulţime de oameni se întâlnesc şi învaţă lucruri noi despre radioamatorism şi lucrează ca radioamatori. Sprijinim de asemenea asociaţia noastră American Radio Relay League, îi donăm sume apreciabile de bani. Donăm bani şi organizaţiei AMSAT a celor pasionaţi de sateliţi, donăm şi pentru ARISS şi de asemenea sume considerabile pentru burse, pentru majoritatea DXpediţiilor majore din lume.
Hamvention este un spectacol de foarte mare anvergură, unul dintre cele mai mari din lume şi credem că suntem răspunzători pentru desfăşurarea sa. Filosofia noastră este aceea de a "restitui" comunităţii, oricâţi bani am avea simţim că este de datoria noastră să sprijinim întreg radioamatorismul, nu doar un grup care beneficiază de sprijinul nostru. Încercăm să fim cât mai transparenţi posibil.

N2YO: Da, înţeleg. Deci, vorbind despre Hamvention, care cred că este cea mai mare întrunire din lume în acest moment, întrebarea mea este dacă acesta a fost întotdeauna cazul sau dacă credeţi că Japonia şi Europa vor avea un public mai numeros în viitorul apropiat?

W8CI: Ei bine, am fost la Friedrichshafen şi mi-a făcut realmente plăcere să ţin acolo o prezentare în 2012. Nu am fost încă în Japonia, dar mi-am rezervat deja biletul pentru vara acestui an. Mai există şi cea de a doua mare întâlnire de radioamator din Statele Unite, are loc în Orlando şi se numeşte HamCation, şi avem o relaţie foarte strânsă cu oamenii de acolo, care se află chiar acum aici cu noi, mergem şi noi la ei. Dacă ne întrebăm care e cea mai mare întrunire şi care dintre ele e cea mai valoroasă – eu iubesc evenimentele de radioamator şi progresul în radioamatorism. Poţi avea un splendid eveniment la care participă mii de oameni, dar când e vorba de un eveniment de anvergura a 26-27 de mii de persoane, cum e cazul nostru aici, avem o producţie extrem de mare, despre care sunt sigur că o să-mi puneţi întrebări. Am stat de vorbă cu unele persoane din Germania care au venit aici din partea Deutsche Amateur Radio Club (DARC). Ei activează acolo, au o abordare diferită şi locaţia lor este superbă. Din punct de vedere al anvergurii probabil că suntem cea mai mare întrunire din lume, dar noi nu considerăm asta o competiţie, noi încercăm să oferim valoare şi îi sprijinim pe toţi cei care organizează hamfest-uri.

N2YO: OK, să vorbim acum despre Hamvention. Cum a început Hamvention, cred că a fost în 1952? De ce a fost necesar un asemenea eveniment? Doar pe scurt, desigur căci putem să ne uităm pe internet, dar acum aş dori doar o scurtă introducere: de ce se organizează tocmai la Dayton şi dacă a existat vreun concurent în Statele Unite care ar fi dorit să-şi asume sarcina de a organiza întâlnirea radioamatoricească?

W8CI: Asta e o întrebare foarte bună, probabil la fel cu întrebarea "de unde provine cuvantul hamradio?" (râde). Gândiţi-vă că primul nostru Hamvention a fost în 1952 şi băieţii au pus denumirea de Hamvention protejată de copyright ca marcă înregistrată. Ei erau persoane foarte inteligente. Începutul a fost destul de modest, nu ne-am imaginat că va fi aşa, dar apoi ne-am extins, dar ceea ce a atras o mulţime de oameni să vină au fost două lucruri: în primul rând forumurile, o mulţime de forumuri de instruire, la care participanţii veneau să asculte ce spuneau oameni extrem de inteligenţi, cercetători care vorbeau despre ceea ce se întâmplă nou în electronică şi în radioamatorism – şi totodată faptul că oamenilor le place camaraderia, le place să se întâlnească faţă-n faţă – îşi spun "te cunosc, am vorbit deja prin radio, amice", e plăcut să-l vezi în carne şi oase pe cineva pe care îl ştiai doar după nume, şi asta mi se întâmplă şi mie aici. Dar eu nu am fost prezent la primele Hamvention, nu sunt atât de bătrân, însă am stat de vorbă cu unii care au fost la toate întâlnirile, ei spuneau că au avut loc unele la care au venit mai mulţi vizitatori decât avem acum, deşi tendinţa e de creştere în ultimii 10-12 ani şi merge destul de bine. OK, cred că răspunsul te satisface.

N2YO: Da, şi asta mă conduce spre următoarea întrebare. Acum, legat de tendinţă: din statisticile publicate reiese că vârful de audienţă a fost, nu-i aşa, în anii ’90, după care a urmat o descreştere până la minimul din jurul lui 2008. De atunci tendinţa s-a mai îmbunătăţit, dar fără să ajungă la nivelul anilor ’90. Care credeţi că ar fi motivul?

W8CI: Nu ştiu, s-ar putea să fie legat de petele solare ... (râde)

N2YO: (râde) ... e posibil ...

W8CI: Trebuie odată să verific treaba asta, dacă există vreo legătură ... Nu ştiu, cred că interesul oamenilor pentru radioamatorism este schimbător, poate că a fost o perioadă de stagnare în radioamatorism. Am fost implicat pe vremea aceea şi îmi amintesc cum era pe atunci. Acum avem o deschidere mult mai mare din punct de vedere internaţional, la aceste Hamvention-uri vin atât de mulţi oameni din străinătate. Mă întreb de ce a fost o audienţă atât de mare atunci; poate pentru că nu exista o competiţie atât de mare din partea altor întâlniri, nu ştiu. Am chibzuit mult la chestiunea asta, dar când mă gândesc la peste cei 36000 de oameni sosiţi aici ... trebuie să fi fost o aglomeraţie teribilă. Eram implicat. Probabil că vom fi acum 26-27000 de persoane, nu am numărul lor oficial, dar va fi oricum extrem de aglomerat, mai ales dacă va ploua. Nu ştiu care e diferenţa. Unul dintre lucrurile pe care le-am făcut a fost să schimbăm data, Hamvention se ţinea de regulă în aprilie. Iar în aprilie aici poate să ningă, să fie foarte frig, să plouă, am avut de-a face cu aşa ceva şi în mai, dar vremea e mult mai favorabilă aici în această perioadă a anului.

N2YO: Tocmai vroiam să vă întreb care este previziunea de audienţă pentru 2016.

W8CI: Probabil că vor fi în jur de 27000, dar aceasta nu este o cifră oficială.

N2YO: Mie mi se pare că va fi mai mare comparativ cu anul trecut. Vin în fiecare an din Virgina cu maşina şi mă uit la autovehicule. Mă uit la plăcile de înmatriculare, parchez în locuri diferite şi am văzut o mulţime de numere cu indicative de radioamator. Iar canalul simplex e ocupat. OK, să vă întreb acum câţi voluntari participă de regulă la Hamvention?

W8CI: Avem în jur de 350 de voluntari, inclusiv oamenii care conduc Hamvention de la început până la sfârşit, toţi sunt voluntari, nimeni nu primeşte vreo remuneraţie. Avem oameni care se ocupă de pază şi siguranţă pe bază de contract, există servicii medicale de urgenţă care să fie pregătite în caz de nevoie. Noi închiriem această clădire mare de la Hara Arena, am conlucrat foarte bine cu ei şi mai există şi alte lucruri care sunt contractate. Începem planificarea pentru anul viitor imediat după încheierea acestui Hamvention, examinăm felul în care a decurs totul, ce a fost bine, ce a fost rău, dacă putem să îmbunătăţim câte ceva. Pornim de aici, ne alegem noile comisii, facem realmente eforturi ca să pornim la treabă. Avem mai multe comisii diferite, şi oamenii se prezintă la aceste comisii ca voluntari. Ei ştiu ce fel de sarcini vor avea şi raportează preşedintelui general ce au îndeplinit. Cu toţii sunt la datorie, ne întâlnim o dată pe lună. E o atmosferă antrenantă, urmărim să ne realizăm sarcinile. Vorbim despre ce trebuie făcut, ce facem şi orice problemă pe care o avem, şi cum ar putea conducerea sau altcineva să le vină în ajutor dacă există dificultăţi. Sper că v-am descris destul de bine ...

N2YO: Da, este o descriere foarte bună a lucrurilor. Voluntarii sunt cu toţii membri ai DARA?

W8CI: Da, ne place ca voluntarii să fie membri ai DARA. De fapt primim voluntari practic din toată lumea, avem de pildă voluntari din Kuwait, din Emiratele Arabe Unite, s-ar putea să omit mai multe ţări, dar avem aici un grup masiv din partea Institutului Naţional pentru Radioamatorism din India (National Institute for Amateur Radio, NIAR), sunt aici şi prieteni ai mei din Quatar. Nu cred că am întâlnit mulţi români ...

N2YO: Da, nu sunt prea mulţi, de fapt nici cred că e vreunul ...

W8CI: Nu poţi ştii niciodată, s-ar putea să apară ...

N2YO: Revenind la voluntari: au acestia parte de nişte beneficii, reduceri sau diplome care să-i facă interesaţi în treaba asta? Nu mă gândesc desigur la plăţi de vreun fel.

W8CI: Ei bine, nu, noi nu plătim pe nimeni, dar iată cum facem: te înrolezi ca voluntar pentru o anumită perioadă de timp, primeşti o şapcă, un bilet gratuit şi un loc de parcare aproape de Arena – şi asta are o mare valoare, pentru că o mulţime de oameni parchează departe şi trebuie să ia autobuzul ca să ajungă aici. Dar majoritatea dintre ei o fac ca o muncă depusă din pasiune pentru radioamatorism, şi asta e impresionant.

N2YO: O ultimă întrebare despre voluntari: care sunt sarcinile tipice pe care le primeşte un voluntar?

W8CI: Ei bine, pentru mine, ca oficial care se ocupă de partea financiară, am grijă de toţi banii, o fac în relaţie cu verificatorii mei, experţi financiar-contabili, care mi se uită tot timpul peste umăr, aşa este stabilit să se procedeze. Asta ar fi una dintre sarcinile mele, apoi avem oameni care se ocupă de toate expoziţiile din interior, există o comisie specială pentru asta. Avem o comisie care cooperează cu personalul de pază, cel care se îngrijeşte ca totul să decurgă în siguranţă. Avem un spaţiu imens pentru talcioc, unde oamenii vând lucruri descărcate din maşinile şi camioanele lor, avem şi o comisie care se ocupă de asta, mai e o comisie care se ocupă de media, de oameni ca dumneavoastră care vin aici, ei sunt îndrumaţi unde să meargă şi de unde îşi pot obţine acreditările. Sunt oameni care se îngrijesc de cărucioarele de golf, aceste cărucioare îi ajută pe oameni să circule dintr-un complex în altul, pentru că spaţiul e atât de vast, avem o comisie şi pentru acest lucru. Avem o comisie care se ocupă de tot IT-ul şi de paginile noastre de internet, avem un comitet pentru marketing, avem o comisie pentru relaţiile internaţionale, de pildă pentru toţi prietenii noştri radioamatori din România, care consultând saitul nostru găsesc toate informaţiile de care au nevoie, cum să-şi procure documentele necesare pentru a intra în ţară şi totodată noi îi ajutăm cu informaţii despre hoteluri în care să se cazeze, dacă au o maşină, avem o comisie dedicată special acestui scop. Dacă ei nu vorbesc prea bine engleza s-ar putea să găsim pe cineva care să le traducă, poate chiar pe dumneavoastră ... (râde). Nu cred că am enumerat toate comisiile, sunt atât de multe, am dorit doar să vă dau o idee ...

N2YO: Da, a fost un răspuns excelent la întrebarea mea. Este aceasta o activitate profitabilă sau s-a întâmplat să aveţi şi pierderi după Hamvention?

W8CI: Da, actualmente pare să fie pentru noi profitabil, s-au realizat nişte profituri şi, după cum am spus, noi reorientăm profiturile noastre spre burse şcolare, şi dacă suntem profitabili avem posibilitatea de a o face. Au fost vreo doi ani nu prea buni, dar asta a fost în trecut... E important pentru noi să notaţi aceste lucruri, pentru ca lumea să ştie unde se duc banii.

N2YO: Care sunt cele mai importante surse de venituri şi care sunt cele mai importante cheltuieli?

W8CI: Majoritatea veniturilor? Acestea provin din vânzarea biletelor, în cazul expoziţiilor din interior se plăteşte pentru spaţiu, de asemenea pentru expoziţiile din exterior, adică talciocul – acestea sunt în mare principalele surse de venituri... şi, ce mai era?

N2YO: Dar cheltuielile la ce sumă de ridică? Cât plătiţi? O sumă tipică.

W8CI: Asta nu vă voi spune, voi păstra asta confidenţial. Cunosc situaţia financiară, dar mă abţin să divulg această informaţie.

N2YO: Absolut, e-n regulă. Dar aţi puteaţi să ne dezvăluiţi nişte sume ale veniturlor pentru 2015?

W8CI: Nu... mai bine n-am s-o fac. E o bună întrebare, toată lumea vrea să ştie asta.

N2YO: Fireşte, fiecare este curios! OK. Sunt probabil prea curios. Dat fiind că acesta e un eveniment regional care generează profituri pentru afacerile locale, în ce măsură sprijină autoritătile locale Hamvention?

W8CI: Asta e o întrebare foarte bună. Noi organizăm în fiecare an cel mai mare eveniment care are loc în această zonă. În general ei fac tot ce pot şi ce le cerem. De exemplu, am un grup de oameni importanţi care vin aici, sau radioamatori care sosesc în ultimul moment. Pot să sun la biroul de afaceri al Convenţiei şi ei mă ajută să obţin o rezervare pe loc. Avem reprezentanţi guvernamentali locali din întreaga zonă care, in limite rezonabile, ne sprijină cu orice avem nevoie. De pildă până şi în chestiunea luminilor de semnalizare a traficului de afară: poliţia colaborează cu noi, schimbă aceste semnalizări pentru noi, pentru ca traficul să se desfăşoare în condiţii bune... sau dacă, Doamne fereşte, are loc vreo activitate teroristă avem poliţia la faţa locului şi depunem eforturi de verificare reale împotriva acelor activităţi. Guvernul conlucrează cu noi de-a lungul întregului an, e de-ajuns să apelăm la ei şi ei sunt gata să ne asculte, pentru că în eventualitatea în care ei ar pierde asta, adică pe radioamatorii care vin să participe la acest eveniment şi care cheltuiesc o grămadă de bani pentru a ajunge aici ... ei umplu aproape toate hotelurile şi motelurile din zonă ... şi dacă n-ar fi anulări de rezervări sau sosiri în ultimul moment asta ar crea încurcături majore. Am făcut nişte calcule despre contribuţia noastră pentru zonă, probabil că se cifrează la 20 de milioane de dolari pentru economie. Oamenii vin aici, cheltuiesc, cumpără, se încasează şi nişte impozite, iau camere la hotel, se hrănesc, iar serile avem atât de multe activităţi, în hoteluri se închiriază spaţii mari pentru serate şi întâlniri, apoi aprovizionarea, sunt sume foarte mari. Apoi oamenii îşi aduc cu ei soţiile sau soţii, precum şi copiii sau alte persoane care ar putea să nu fie radioamatori, pot să stea ceva mai mult, ca să viziteze locurile... Aşadar are un impact economic foarte mare. Guvernul şi oficialii noştri recunosc asta şi de aceea ei colaborează cu noi.

N2YO: OK. În anumite alte ţări, sau cel puţin în cazul României, întâlnirile la nivel naţional sunt sponsorizate de diferite cluburi în fiecare an, o dată într-un oraş, anul viitor în alt oraş. Fiecare dată lucrurile decurg altfel. Care credeţi că ar fi avantajele acestei abordări, sau comparativ cu organizarea în acelaşi loc în fiecare an, în organizarea aceluiaşi club?

W8CI: Pentru noi ceea ce e valoros, faţă de varianta ca oamenii să se mute dintr-un oraş în altul pentru că nu le-ar place facilităţile oferite radioamatorilor, este că noi folosim aceste facilităţi doar pentru 3-4 zile şi ne străduim să avem un eveniment plăcut, însă prin mutarea de fiecare dată într-un alt oraş dezavantajul ar fi că trebuie să reînveţi totul, e un îndelung proces de învăţare, fie că e un club sau un grup de cluburi. Dayton Amateur Radio Association este un club mare, dar în zonă există şi alte cluburi de care aparţin radioamatori şi noi sprijinim acele cluburi. Să vă spun, ei ne ajută, ei vin ca voluntari, ei conlucrează cu noi, unii fiind membri ai acestor cluburi, dar partea bună cu aceşti oameni este atunci când ni se alătură, şi îi ajutăm şi noi. Să zicem că ai un club, unul mic, care a fost afectat de o tornadă care le-a distrus întregul echipament. Noi avem o procedură de subvenţionare pe pagina noastră de internet iniţiată acum câţiva ani, pe care se primesc cereri de subvenţii, şi noi îi ajutăm să stea din nou pe picioarele lor. Ei bine, dacă ne-am muta într-un alt oraş ar fi extrem de greu. Gândiţi-vă, 350-400 de voluntari, să încerci să-i pui să şofeze 50 de mile sau să încerci să-i faci să reînveţe organizarea unui eveniment de o asemenea anvergură ... Pentru că motivul pentru care noi putem să restituim comunităţii atât de mult este că noi suntem organizatorii evenimentului. Cu toţii suntem voluntari. Iar dacă ar trebui să-i pun pe toţi pe liste de plată şi să plătesc o mulţime de bani suplimentari pentru carburant şi altele... de aceea trebuie să câştigăm cât mai mulţi bani pentru a-i putea restitui comunităţii. Aşa că eu aş sugera... nu ştiu, nu pretind că ştiu prea multe despre România... sunt sigur că e o ţară splendidă... îmi pot imagina că un club e capabil să organizeze o întâlnire, dacă nu e de prea mare anvergură poate fi grozav, dar ce te faci dacă ea devine mai mare, şi s-ar ajunge la situaţia în care toată lumea ar spune "clubul acela e mai bun decât acest club, de aceea eu nu voi mai veni aici", şi asta ar genera multă amărăciune. Dar dacă cluburile ar putea cumva să se întrunească şi să reducă astfel numărul locaţiilor disponibile, aţi putea obţine o oarecare continuitate în privinţa conducerilor şi a membrilor. Nu ştiu dacă are sens ce spun.

N2YO: Desigur, are sens întru totul. Chestia e că unii pretind că un lucru bun în acest sistem este călătoria în sine... că uneori e o problemă pentru cei care îşi au reşedinţa pe Coasta de vest, şi n-ar trebui să cheltuiască, să zicem, 500 de dolari pentru biletul de avion. Vreau să merg anul viitor în California. Oamenilor le place să meargă într-un loc şi să combine evenimentul cu vizitarea unor superbe locaţii turistice – şi un alt aspect: lor le place să implice oameni din toată ţara, care nu sunt dispuşi să plătească pentru o călătorie spre celălalt capăt al ţării şi preferă să participe în locuri mai apropiate de reşedinţa lor.

W8CI: Acesta e un motiv foarte raţional. Am mai fost solicitaţi şi noi să ne mutăm dintr-un loc în altul, însă numărul mare al voluntarilor pe care îi avem ne-ar restricţiona această intenţie, ar fi dificil pentru noi.

N2YO: Următoarea întrebare: despre Hara Arena, care se deteriorează odată cu trecerea timpului. Ce planuri aveţi pentru a o recondiţiona şi ce se va întâmpla dacă Hara Arena nu va mai fi disponibilă? Există vreun loc alternativ în care să se poată continua?

W8CI: Ei bine, aş spune că proprietarii Arenei manifestă o oarecare întârziere, ei nu au primit o subvenţie la care sperau anul acesta... nu trebuie să uitaţi că noi nu suntem proprietari ai Hara Arena, noi închiriem acest loc de la ei. Ei conlucrează cu noi şi totul pare acum în regulă, dar în cazul în care se va întâmpla ceva lucrăm pentru a face faţă acestei posibilităţi, avem planuri pentru situaţii neprevăzute. Nu pot să spun acum care sunt aceste planuri. Dacă am începe acum să divulgăm planul nostru de a continua, care ar fi locul şi celelalte detalii acestea ar apare în toate publicaţiile de radioamatorism din lume ... Dar ceea ce aş dori să spun oamenilor este că da, avem planuri. Suntem pregătiţi în caz că intervine ceva? Da, suntem realmente pregătiţi. Vom putea face unei schimbări de locaţie a Hamvention, evident că asta ar presupune multă planificare pentru a găsi o locaţie bună – dacă aceasta s-ar întâmpla. Noi facem planuri de ani de zile, dar deocamdată acestea nu sunt decât nişte presupuneri pentru cazul unor situaţii neprevăzute. Pentru că o mulţime de oameni depind de Hamvention: vânzătorii, producătorii care vin cu noi materiale. Eu însumi am introdus propria mea staţie radio şi noul meu accesoriu pentru radioamatorism. Apoi sunt forumurile, avem o mulţime de forumuri grozave. Dacă vreţi, aici e o Mecca, un magnet pentru cei care pătrund între graniţele radioamatorismului. Noi luăm toate acestea în considerare. Dorim să păstrăm Hamvention, este responsabilitatea noastră, dar nu pot să vă spun mai multe... (râde)

N2YO: Unii se plâng că clădirea s-a deteriorat cu timpul şi că necesită nişte modernizări. Aţi plănuit ceva pentru Hara Arena?

W8CI: Sper că Hara Arena are nişte planuri şi aş dori să văd Hara Arena modernizată, ştiu că lumea e nemulţumită. Există nişte locaţii grozave în lume, de pildă Friedrichshafen, care este un loc splendid, dar există nişte standarde, nişte voluntari trebuie să plătească pentru asta, şi chiar mă întreb ei cum se descurcă. Îmi plac mult fraţii mei germani, care muncesc din greu, şi cred că preşedintele clubului este chiar aici, la Dayton acum. Noi primim reclamaţii an de an şi asta nu e plăcut. Ştiţi, acesta e radioamatorismul, o pasiune curată, chiar dacă acoperişul e găurit (râde), iar radioamatorii continuă să-şi exercite hobby-ul. În general, radioamatorii vin aici şi au parte de o experienţă grozavă şi rămân cu amintiri frumoase, şi asta sper că e valabil şi pentru dumneavoastră când veţi pleca. Ei îşi spun de exemplu: "Îmi amintesc de un Hamvention din 1995, când am fost acolo şi s-a întâmplat aşa şi aşa", pe de altă parte există o a doua categorie de oameni care vin în fiecare an şi se văicăresc de fiecare dată. Eu nu-mi fac probleme din asta, mă bucur că oamenii vin. Dar dacă iau reclamaţiile ca având la origine dorinţa de a avea un eveniment mai bun asta îmi place, nu-i consider pe toţi persoane rău-voitoare, ascult să-mi spună ce părere au şi cum am putea noi ca organizatori să îmbunătăţim evenimentul.

N2YO: Care sunt domeniile pe care Hamvention dorească să le îmbunătăţească în viitor?

W8CI: Aş vrea să văd această locaţie îmbunătăţită, însă mâinile mele sunt legate. Noi nici măcar nu putem să le dăm bani, acesta este motivul pentru care nu putem cumpăra Arena, nu putem să-i plătim ca s-o repare, pentru că în ţara asta din punct de vedere al legalităţii noi suntem o companie non-for-profit, în vreme ce ei sunt o companie for-profit. Dacă eu le dau bani să facă reparaţii încalc legea şi am putea să ne pierdem statutul de companie non-for-profit.
Îmi plac cu adevărat oamenii care deţin acest loc, familiile lor, ei muncesc atât de mult, familiile lor vin şi ele aici şi lucrează alături de ei, e o echipă grozavă.

N2YO: Care este strategia dumneavoastră de administrare pentru a ameliora tendinţa existentă în S.U.A. şi din alte ţări ... cum procedaţi pentru a avea mai mulţi radioamatori vizitatori?

W8CI: Da, eu personal acum câţiva ani, când eram preşedinte general am fost implicat in organizarea târgului Hamvention a cărui temă a fost "Internationally Connected". Am înfiinţat o comisie internaţională, avem o influenţă spre exterior, încercăm să popularizăm pe pagina noastră, avem o pagină de internet foarte plăcută, Hamvention.org, aş vrea ca mulţi s-o viziteze. Deci facem eforturi mai mari pentru a ne transmite mesajul spre străinătate. Eu sunt prezent pe o mulţime de programe, pe programul de internet Skype, Tom Medlin W5KUB are un program, la fel si Bob Heil K9EID, vorbim tot timpul despre Hamvention, ţinem legătura şi cu radioamatori din alte părţi ale lumii şi ei sunt realmente receptivi. Îmi face mare plăcere să călătoresc în India, să stau de vorbă cu persoane oficiale din guvern. Le explic cum lucrează Comisia noastră federală pentru comunicaţii (FCC), acest lucru este bun pentru radioamatorism – pentru că în ţara aceea trebuie să aştepţi ani de zile până primeşti o autorizaţie după ce ai promovat examenul. Astfel construim relaţii cu ei, de asemenea, dupa cum am spus, am avut ocazia sa vizitez Germania, Austria. Am fost în Orientul mijlociu, sunt deschis la orice idee pentru realizarea unor legături internaţionale şi ne-am bucura de grupuri de români care să vină aici.

N2YO: Dar ştiţi că e dificil de obţinut o viză, de cumpărat un bilet costisitor...

W8CI: Însă cred că dumneavoastră aţi putea să le garantaţi că vor avea ocazia de a participa la un eveniment extraordinar...

N2YO: Dacă cineva din România ar dori să vină l-aţi putea ajuta cu o invitaţie sau un fel de scrisoare cu ajutorul căreia...

W8CI: Cu siguranţă, exact cu astfel de lucruri se ocupă comisia noastră internaţională. Să ne trimită un e-mail şi există un spaţiu pe pagina de internet unde se poate vedea unde trebuie expediat, şi noi le vom pune rapid la dispoziţie toate informaţiile de care au nevoie. Avem oameni în guvern care semnează o scrisoare, semnăm şi noi o scrisoare de invitaţie, cred că patru scrisori diferite sunt expediate pentru a convinge autorităţile – aşa că ajutorul nu va fi o problemă.

N2YO: OK, mai am o problemă referitoare la dumneavoastră. Aveţi vreo statistică despre vizitatorii internaţionali şi care sunt ţările tipice, de unde vin cei din afara Statelor Unite?

W8CI: Din ce ţări vin?

N2YO: Da, care sunt ţările tipic reprezentate aici de către vizitatori, nu de asociaţiile naţionale.

W8CI: Avem un grup numeros care vine din Europa, destul de mulţi din Japonia, vin oameni din China, o mulţime de oameni din America de Sud, din America Centrală, avem câţiva ruşi aici, din Orientul Mijlociu o prezenţă masivă, băieţii de acolo sunt realmente pasionaţi de radioamatorism, ei sunt şi DX-uri bune pentru noi, ca şi românii dealtfel. Nu avem prea mulţi vizitatori din Africa, deşi am avut câţiva tunisieni, egipteni, dar câteodată e o aglomeraţie de nici nu pot să fiu atent la indicativele lor. Am încercat să stau de vorbă cu toţi... e extraordinar, oameni din toate colţurile lumii. Puteţi merge la secţiunea dedicată asociaţiilor internaţionale, care se află sus, în zona ARRL-ului, să vedeti pe o hartă a lumii cum işi marcheaza fiecare prezenţa. Până duminică harta va fi plină cu informaţii...

N2YO: Da. În trecut luna aprilie a fost considerată cea mai bună pentru organizarea evenimentului, acum s-a mutat în mai, şi am putut vedea că nu e întotdeauna bine. Aveţi cumva vreun plan de mutare în timpul verii, sau în toamnă?

W8CI: Nu. Să vă spun: luna mai este probabil cea mai frumoasă parte a anului pentru noi, în această regiune. În aprilie e un pic prea rece. Apoi ajungi în iunie, în iulie şi o mulţime de oameni pleacă în concediu. Aşa că acum... noi simţim că aceasta este probabil cea mai bună perioadă. Dar mai sunt şi alte argumente. În iunie se ţine întâlnirea de la Friedrichshafen, în august e aceea din Tokyo, în februarie e Hamcation din Florida. Aşa că noi ne intercalăm între acestea, iar partea bună este că suntem in foarte bune relaţii cu ele şi dorim cu adevărat să sprijinim toate marile ... de fapt toate întâlnirile. Nu dorim să fim superiori cuiva. Aici nu veţi auzi vreodată pe cineva făcând comentarii dispreţuitoare, cum ar fi de pildă "ei nu sunt atât de buni ca noi, nu sunt atât de grozavi ca noi". Mie nu-mi pasă, ei sunt radioamatori, ei sprijină radioamatorismul aşa cum o facem şi noi. Apreciem asta şi aş dori foarte mult să aflu mai multe despre radioamatorismul din România, cred că asta ar fi foarte captivant, mi-ar plăcea să merg în România într-o bună zi.

N2YO: Ar trebui s-o faceţi, aţi avea ocazia să vedeţi o mulţime de lucruri interesante. O întrebare care mi-a venit în minte, deşi nu e pe listă, despre diploma "Radioamatorul anului". Cum alegeţi acea persoană? E vreo comisie pentru asta sau e o anumită procedură?

W8CI: Am să vă spun despre o mică parte a procedurii, dat fiind că sunt preşedintele comisiei de diplome, am fost implicat în treaba asta de mulţi ani. Ne gândim ce calităţi trebuie să deţină Radioamatorul anului, cu ce a contribuit el în beneficiul altor radioamatori. Avem un număr mare de radioamatori, dar nu ne interesează cine are cea mai mare antenă, iar dacă are o antenă atât de mare trebuie să-l desemnăm Radioamatorul anului - ci ce anume a înfăptuit el pentru a schimba viaţa tutoror celorlalţi amatori. Anul trecut a fost dl. Tim Duffy K3LR. L-am urmărit de-a lungul anilor. El a înfiinţat o universitate pentru concursuri aici (Contest University), el pregăteşte oameni, el restituie atât de mult radioamatorismului, el face realmente mari eforturi, e un mare ambasador şi munceşte mult pentru asta. Anul acesta îl avem pe dl. Joe Taylor, el şi-a bazat întreaga viaţă pentru a deveni un om de ştiinţă de succes, i s-a decernat premiul Nobel pentru fizică. A realizat enorm de multe, în special în domeniul comunicaţiilor cu putere mică. Aşadar luăm în considerare în ce domeniu a excelat, cât timp a făcut-o, nu e suficient pentru noi dacă cineva e un mare competitor. Examinăm şi realizările sale tehnice, care este semnificaţia diplomei pentru realizări tehnice, vrem să vedem ce a făcut respectivul pentru a aduce ceva realmente diferit în radioamatorism, ceva captivant. Există şi diploma pentru realizări speciale, îl avem de exemplu pe Dave Sumner K1ZZ, care până anul trecut a fost director executiv al ARRL. A muncit extrem de mult în cadrul IARU – cred că România e membră, sper asta -, el a muncit neobosit acolo. Dar a avut realizări în chestiunea interferenţelor de internet, de zgomot, care au constituit o mare problemă în această ţară, iar el a condus o campanie aproape de unul singur şi fără odihnă pentru rezolvarea ei. Deşi a fost un aşa-numit radioamator salarizat, şi am fost atenţi la treaba asta, el ar fi putut să se limiteze la obligaţiile sale de director executiv, dar nu s-a limitat la ele şi a realizat mai mult. Avem de asemenea o altă diplomă, cred că e chiar una dintre diplomele mai importante, e vorba de Clubul anului. Am avut clubul german căruia i s-a decernat acest tltlu, clubul din Orlando de asemenea, acestea sunt cluburi care muncesc extrem de intens, care se străduiesc să contribuie la radioamatorism la toate nivelurile, nu numai organizând o întâlnire. Unul dintre lucruri pe care le realizează este munca cu tinerii, au o bună implicare. Noi facem o mulţime de verificări. Cum trebuie să fie membrii acestei comisii? Trebuie să ai o mare experienţă în radioamatorism. Avem membri care sunt medici, oameni de ştiinţă, ingineri, nu sunt doar nişte oameni care se ocupă de radio, ei chiar înţeleg radioul, am discutat despre asta. Noi de aşa ceva avem nevoie. Aşa că dacă ai un bun prieten şi ai vrea să-l ajuţi să obţină o diplomă, probabil că nu vei reuşi. El va trebui să ajungă realmente în vârf, iar noi acţionăm energic încercând să găsim cea mai potrivită persoană. Se întâmplă să ni se dea telefon şi să fim întrebaţi "de ce l-aţi ales pe cutare? Noi avem nevoie de cineva care..." Dar asta a fost decizia noastră. Însă atunci când cineva se plasează pe locul al doilea sau al treilea pentru diploma "Radioamatorul anului", noi îl păstrăm pentru anul următor şi vedem dacă respectivul mai este performer şi dacă nu cumva există altcineva care să-l surclaseze. Dacă te gândeşti la câţi oameni din lume fac ceva pentru radioamatorism într-un fel sau altul şi trebuie să alegi dintre ei trei persoane plus un club ... (râde), e o treabă excelentă. Şi eu aş sugera ca dacă aveţi în România asemenea cluburi active, ar trebui să faceţi un pic de marketing pentru ele, să completaţi o cerere şi să ne-o trimiteţi.

N2YO: Voi face asta.

W8CI: Şi se poate întâmpla... Şi trebuie să-i avem aici, ei trebuie să vină. (râde)

N2YO: OK. Ultima întrebare se referă la viitor. Ce schimbări aveţi în vedere - dacă aveţi de gând să faceţi schimbări - şi dacă aveţi vreun plan de a majora taxa de intrare?

W8CI: Am păstrat aceeaşi taxă de intrare de mulţi ani, de vreo 10 ani sau chiar mai mult. Cred că ar trebui să oferim ceva pentru asta. Oamenii cheltuiesc vreo 20 şi ceva de dolari ca să vină aici pentru trei zile, şi dacă te gândeşti la alte evenimente care au loc în lume, la concerte, la concerte cu muzică, şi acolo stai şi te distrezi timp de câteva ore şi asta te costă câteodată peste o sută de dolari ... Noi ne gândim la asta, dorim ca lumea să vină, nu vrem să se creadă că o facem pentru bani... Trebuie să plătim pentru acest eveniment, încercăm să ţinem preţurile coborâte, după câte ştiţi avem un serviciu de autobuze, cheltuieli generale mari şi trebuie să le suportăm. Însă noi plănuim totul, ştim să echilibrăm lucrurile. Este sarcina mea şi eu le spun: "asta trebuie făcut". Aşa şi cu majorarea taxei, aş putea s-o schimb, dar nu am discutat despre asta cu comitetul de mulţi ani.

N2YO: OK, cam asta a fost. Domnule Kalter, vă mulţumesc foarte mult ...

W8CI: Spuneţi-mi Michael ... (râsete)

N2YO: OK, Michael, apreciez mult că aţi răspuns acestor întrebări şi vă doresc succes în viitor.

W8CI: Mulţumesc pentru prilejul de a transmite călduroase 73 prietenilor mei români.

Ciprian Sufitchi N2YO

Articol aparut la 9-4-2017

5127