Nini Vasilescu YO3CCC

YO3CCC: Data si locul nasterii?

YO3AO: M-am nascut in comuna Dudesti la 3 Km de Bucuresti. Comuna a fost incorporata de extinderea Bucurestiului pe orizontala, astazi pe locul ei se afla cartierul Titan-Balta Alba. Comuna a fost complet demolata. In anul 1935, la 27 martie, m-am nascut intr-o familie instarita, de origine bulgara, iar in casa se vorbea bulgareste. Din acest motiv familia mea a avut de patimit o data cu venirea comunistilor la putere. Eu am fost dat afara din scoala pe motiv ca tata a fost chiabur.

YO3CCC: Cum ati aflat despre undele radio?

YO3AO: Ca orice radioamator de varsta mea am avut in familie un radio cu galena. Eu aveam 3 surori mai mari si mereu erau dispute pentru a asculta la radio, avand o singura pereche de casti. Atunci, tata a cumparat un radio cu galena cu difuzor; difuzorul era cu paleta libera. Se auzea mai incet si "pitigaiat" dar a fost liniste in familie. Avand o curte mare, se intindea intre doua strazi, tata a facut o antena lunga si inalta, astfel seara se auzeau foarte multe posturi de radio. La intrebarea mea cum de se auzeau posturile, tata mi-a spus ca undele lovesc antena si asa se aud in difuzor. Dar nu acesta a fost momentul cand am aflat despre undele radio. In anul 1945 tata a cumparat un radio PHILIPS cu lampi.

YO3CCC: Cum ati aflat despre radioamatori?

YO3AO: Despre radioamatori am aflat cu totul intamplator. Intr-o duminica am auzit la radio, pe unde scurte, pe cineva care vorbea romaneste spunand: "Apel general, aici statia experimentala de radioamator YO..." De atunci, ascultam in fiecare duminica convorbirile intre radioamatori. Interesul pentru a deveni radioamator a venit mult mai tarziu si intamplator.

YO3CCC: Ce va atragea cel mai mult in aceea perioada?

YO3AO: Pasiunea mea erau avioanele. In comuna Popesti-Leordeni era scoala de aviatie militara, iar in Vitan Barzesti era scoala de planorism. Priveam zilnic avioanele cum zburau si visam sa zbor si eu. Avioanele treceau foarte aproape de casa noastra. Am reusit sa fac si eu scoala de planorism, mai tarziu la San-Petru, langa Brasov. Apoi, m-am apucat de aeromodelism. Pasiunea mea au fost planoarele. In 1955 m-am apucat sa fac un aeromodel planor comandat prin radio. Schema si documentatia le-am luat dintr-o revista. Am facut totul cum scria in revista si normal ca nu a functionat.

YO3CCC: Si atunci ce ati facut, ati abandonat lucrarea?

YO3AO: M-am dus la un atelier de reparat aparate radio si un domn Sandu mi-a zis ca el poate face emitatorul si receptorul sa functioneze dar daca se va strica, eu nu voi sti ce sa-i fac. Mi-a dat niste carti sa le citesc si apoi sa le aduc inapoi. Emitatorul era facut cu tubul AF7 iar receptorul era facut cu lampile: 1T4T, 1S5T si 3S4T.

YO3CCC: Pana la urma ati reusit sa le puneti in functiune?

YO3AO: Am reusit sa fac emitatorul si receptorul sa functioneze, am facut aeromodelul planor, a fost testat in zbor, am fost cu o comisie la aeroportul Clinceni unde mi s-a spus sa astept omologarea peste 10 zile. Omologarea nu a mai venit niciodata. Dupa 3 ani am aflat ca reusita zborului si omologarea a fost atribuita altei persoane, un fost coleg de club, un foarte bun aeromodelist, student la Politehnica si cu rezultate excelenta pe plan international.

YO3CCC: Armata, cand si unde ati facut-o?

YO3AO: In anul 1956 am fost chemat la armata. La Cercul Militar un tovaras caruia i-am spus ca vreau sa ma dea la aviatie, mi-a zis ca nu mai are locuri. Daca vreau, ma da la infanterie, ca acolo se fac numai doi ani, nu trei ca la aviatie. Mi-a spus ca mai are locuri la parasutisti, unde se fac 3 ani de armata.

YO3CCC: Ati acceptat aceasta propunere?

YO3AO: Am acceptat si am fost trimis la Buzau la parasutisti. Acolo am fost repartizat la tunuri anti-tanc. Asa zisul tun era o teava de un metru si ceva cu diametrul de 100 mm, usor dar incomod. Intr-o zi un ofiter explica in fata unui panou unor militari cum functioneaza un detector de mine. Le spunea numai prostii. Eu am intervenit, ofiterul mi-a ordonat sa iau pozitia de drepti iar eu am refuzat si i-am intors spatele deoarece stiam ca nu-mi poate face nimic fiindca nu depusesem Juramantul. L-am auzit strigand dupa mine ca-mi face viata un iad.

YO3CCC: Aici ati ramas pana la terminarea armatei?

YO3AO: Intr-o dimineata, la adunarea de pe platoul de adunare, comandantul a intrebat cine se pricepe la bucatarie, cine-i electrician, cine-i tamplar, cine-i radiofonist etc. Cum am auzit despre radiofonist, am spus repede ca eu, de frica sa nu mai fie cineva. Comandantul i-a ordonat unui ofiter tanar sa ma ia si sa-mi spuna ce am de facut. M-a dus intr-o camera mare, unde, in mijlocul ei, erau mai multe cutii de culoare gri si unele de culoare verde. Mi-a spus ca sunt statii de emisie-receptie si ca trebuie sa le repar. Mi s-au inmuiat picioarele, m-am albit la fata; m-a intrebat daca totul este in regula si mi-a zis sa fac o lista cu tot ce-mi trebuie. Am facut lista si in doua saptamani am avut tot ce am cerut, inclusiv documentatia, care era in limba rusa.

YO3CCC: Banuiesc ca nu ati avut probleme cu documentatia, d-voastra fiind un vorbitor de limba bulgara.

YO3AO: In gand, am multumit profesorului de limba rusa pentru ce m-a invatat. La scoala, cand ne-a anuntat ca in loc de limba franceza vom face limba rusa eu am protestat. Atunci, profesorul m-a chemat la catedra si mi-a soptit la ureche incet, ca este bine sa stiu limba dusmanului. Eu am invatat usor limba rusa fiindca la noi in familie, asa dupa cum am mai spus, se vorbea bulgareste.

YO3CCC: Si uite asa, ati ajuns la transmisiuni.

YO3AO: Da, am fost dat la grupa de transmisiuni. Grupa era impartita in doua: erau telegrafistii cu fir si radiotelefonisti. Telegrafie toti invatau. Eu stiam deja Morse.

YO3CCC: Pai, de unde stiati?

YO3AO: Invatasem singur cu un generator facut dintr-o casca si un microfon de la un telefon vechi. Se puneau casca si microfonul fata in fata, o baterie de 4,5 V si un manipulator. Se genera un ton de aproximativ 500 – 600 Hz. In armata ma duceam in fiecare dupa-amiaza la sala de telegrafie si ma antrenam cu ceilalti colegi in telegrafie si repararea statiilor; mi-a folosit foarte mult. La eliberare mi-au dat certificat de telegrafist, depanator radio si cu acestea am fost angajat la TAROM.

YO3CCC: Cu radioamatori cand ati luat legatura?

YO3AO: In timpul armatei am luat legatura prin posta cu un radioamator foarte amabil, Constantinescu Mircea YO3CM, cred. Acesta mi-a trimis mai multe scrisori foarte lungi, vorbindu-mi despre fenomenul radioamatori, despre aparatura sa, cum sa te porti in trafic cu ceilalti amatori.

YO3CCC: Cand v-ati autorizat ca radioamator?

YO3AO: Dupa armata, cu ajutorul a doi radioamatori, care au dat referinte despre mine, am obtinut autorizatia de receptor cu NR-33 cu indicativul YO3-2344. Receptia o faceam cu un receptor clasic (si casnic) Bucuresti 500. Apoi, am dat examen pentru emisie si am obtinut certificat de radioamator emitator cu NR-199, categoria a III-a, la 24 iunie 1959.

YO3CCC: Ce foloseati la emisie?

YO3AO: Am construit un emitator cu finalul G807, tub care era folosit ca final de linii la televizorul Temp 2. Cu acest emitator si cu receptorul Bucuresti 500 am inceput sa lucrez. In acest timp am intrat in conflict cu autoritatile. Eu lucram in banda de 7 MHz, dar se auzea si in banda de 14 MHz. Au fost trimisi sa-mi controleze emitatorul dl. Iosef Paolazzo si Boris Bantgaf. Nu m-au gasit acasa si nu au putut sa-mi controleze emitatorul, lasandu-mi o invitatie ca sa ma prezint in prima zi de marti la Radioclub. Soacra-mea s-a speriat cand i-a vazut asa uriasi si cand am venit acasa mi-a spus: "Ti-am spus sa nu mai spui cand vorbesti la statie: America – Ontario (YO3AO)".

YO3CCC: Ati dat curs invitatiei?

YO3AO: M-am prezentat la Radioclub si acolo a venit si Victor Niculescu care era seful cu radioamatorii. Acesta il intreaba pe Paolazzo daca a fost la mine acasa si daca a pornit emitatorul. La care Paolazzo raspunde: "Cum sa pornesti acest emitator, era un adevarat scaun electric". Victor Niculescu imi spune: "Auzi tov-ule de ce nu pui o eticheta pornit-oprit?" Vazand ca nu am "toate tiglele pe casa" mi-a dat un numar de telefon ca sa-i sun cand cred ca emitatorul functioneaza normal.

YO3CCC: Banuiesc ca v-ati pus imediat pe treaba.

YO3AO: Am construit un "grid-dip meter" cu care am reglat toate bobinele, am eliminat eroarea din emitator, apoi am sunat la numarul de telefon pe care l-am primit, m-au ascultat si mi-au zis ca-i OK. De atunci si pana in prezent, nu am mai avut probleme cu autoritatile.

YO3CCC: Cu ce antene ati pornit la drum?

YO3AO: Primele antene au fost:
1. un dipol pentru 3,5 MHz si 7 MHz, cu trapuri;
2. o verticala pentru 28 MHz.
In anul 1983 casa in care locuiam a fost demolata si atunci m-am mutat la bloc. La bloc am avut o antena TITAN-GAP pentru toate benzile (mai putin 160 m) care functiona excelent si o antena FD-4 pentru toate benzile. Din 1991 am cumparat o casa in afara Bucurestiului, in satul Manolache unde aveam o curte mare. Am facut o antena YAGI pentru trei benzi. In noua locatie am avut urmatoarele antene: YAGI, FD-4, TITAN-GAP si un long-wire pentru 160 m. Pentru UUS am avut un YAGI si o verticala pentru 2 m si 70 cm.

YO3CCC: Ce montaje cu caracter radioamatoricesc ati experimentat?

YO3AO: In ceea ce priveste constructiile radioamatoricesti, am construit 3 receptoare cu tuburi si mai multe cu tranzistori. Multe constructii au fost facute dupa schemele regretatului George Pintilie YO3AVE. Singurul transceiver a fost celebrul A412. A fost construit in 4 luni si a functionat foarte bine, avand acces la laboratorul radio, atelierele de structura si strungarie de la TAROM, unde lucram. Primul emitator a fost construit cu tubul G807, apoi cu LS50; am facut amplificatoare cu un tub si cu doua. Am facut teste cu ambele amplificatoare, pe rand, cu aceeasi antena, dar controalele primite erau aceleasi.

YO3CCC: Ce alte montaje ati mai facut?

YO3AO: Am mai experimentat finale cu tuburi GK71 si GU-13 (813). Cu finalul cu GU-13 am obtinut rezultatele cele mai bune. Comparativ cu finalul cu doua tuburi LS50, cu aceeasi antena, eram auzit cu doua puncte diferenta. In fonie, modul de lucru AM, finalul era modulat cu doua tuburi G-811 si transformator dedicat tubului G-813. Prima legatura in Bucuresti am facut-o cu Gogu Perachis care lucra la Casa Scanteii. Acolo era si o statie colectiva. Acesta m-a intrebat cu ce lucrez ca vin foarte puternic si i-am spus ca am facut o antena foarte buna. Dupa o jumatate de ora m-a sunat la telefon si mi-a spus sa demontez antena ca are distorsiuni. Am inteles aluzia lui si a doua zi am demontat cu regret finalul cu 813 fara sa las vreo urma. Am mai construit receptoare cu tranzistoare si emitatoare de mica putere. Am construit un final cu tubul QQV06-40A.

YO3CCC: Ati lucrat in concursuri, de acasa sau din portabil?

YO3AO: Nu am fost in deplasari si nu am lucrat in concursuri. Nu am participat in concursuri nici in US si nici in UUS.

YO3CCC: Stiu ca erati foarte activ la "Academia de Noapte".

YO3AO: In anul 2000 am fost admis la "Academia de Noapte", grupare realizata de dl. Petre Cristian YO3ZR din care faceau parte: Traian YO3RT, Tianu YO3JA, Mitica YO3QL, Costica YO3ARD, Misu YO3ZC, Puiu YO3AGW, Costica YO3ACX, Costel YO3CCB, Ilie YO3CO, Toto YO7FT, Emil YO3SV si sporadic, si altii. Un om important era dl. Marcel Faraudo YV6QD din Venezuela, el era etalonul testelor care erau facute de membrii clubului; erau testate antene, microfoane, finali si altele. Frecventa pe care se lucra era 14,133 MHz.

YO3CCC: Ati lucrat in moduri digitale?

YO3AO: Odata cu aparitia clubului YO3KXL condus de Cezar Vener YO3FHM, prof. Mihai Stanciu YO3HAM si Constantinescu Andrei YO3GUQ, pentru cei de la "Academia de Noapte" a fost o provocare. La initiativa lui YO3ZR care a luat legatura cu echipa fondatoare de la YO3KXL si a aflat "ce si cum" este transmiterea de date "pachet radio", intr-un an tot grupul de la "Academia de Noapte" s-a dotat cu calculatoare. Din acel moment am inceput sa lucrez si in moduri digitale. Am experimentat MIXW 2, RTTY, MMSSTV. MMSSTV-ul m-a fascinat cel mai mult. Sa poti primi fotografii de la distante mari si unele foarte bune. Am lucrat in mai multe moduri. Acum am tot ce trebuie si pot lucra oricand.

YO3CCC: Care au fost primii radioamatori cu care ati luat legatura?

YO3AO: Primii radioamatori cu care am lucrat au fost cei din Bucuresti, apoi cu cei din tara, pana am pus aparatura si antenele la punct si apoi am prins curaj si am inceput cu cei din afara tarii.

YO3CCC: Cu ce aparatura lucrati in clipa de fata?

YO3AO: Acum lucrez cu un FT450AT, mai am un antenna tuner model VC200DLP, am o antena verticala cu contragreutati cu trapuri cumparata de la Corado si un dipol pentru 80 m, un laptop si un PC. Am mai avut un A412, TS830S, FT897, FT290. Am avut si un final SLB-300, cumparat tot de la Corado, pe care l-am prezentat la intalnirea de la Buzau in 2007.

YO3CCC: Pe la intalnirile cu caracter radioamatoricesc participati?

YO3AO: Am participat la simpozionul de la Ploiesti si de trei ori la intalnirile de la Valea Calugareasca.

YO3CCC: Articole tehnice ati scris?

YO3AO: Nu am scris nici un articol la reviste si nu am scris nici o carte neavand talent de scriitor.

YO3CCC: La TAROM cu ce v-ati ocupat?

YO3AO: In perioada cat am lucrat la TAROM m-am ocupat cu intretinerea si repararea aparaturii de pe avioane. Acestea erau aparate de navigatie, comunicatie, radar, intercomunicatii si antene. Pe avion erau montate 16 antene. Incepand din anul 1968 avianele BAC1-11 au fost echipate cu aparatura tranzistorizata. Din 1960 cand am fost angajat la TAROM si pana in anul 1964 am lucrat in laboratorul de reparatii a aparaturii de pe avioane. Astfel, am reusit sa cunosc foarte bine toate aparatele din dotarea avioanelor. In anul 1992 am iesit la pensie.

YO3CCC: Ce ati facut dupa ce ati iesit la pensie?

YO3AO: Din anul 1993 am lucrat la o firma particulara, JARO, care avea avioane BAC1-11 si Boeing 707. Aici am lucrat pana in 2000.

YO3CCC: Banuiesc ca ati vazut ceva tari cat ati lucrat in aviatie.

YO3AO: Cat timp am lucrat la TAROM si JARO, am lucrat cu contract cu avioane inchiriate in urmatoarele tari: Libia, Egipt, Anglia, Irlanda, Nigeria, Turcia, Kazakhstan, Macedonia, USA, Yugoslavia, Austria, Grecia, Sudan. Am mai fost, pe perioada scurta de timp, in: Tunisia, Djibouti, Etiopia, Iordania, Pakistan, Singapore, Thailanda, Canada, Angola, Insulele Capului Verde, Insulele Canare (Las Palmas), Emiratele Arabe Unite (Abu Dhabi), Arabia Saudita (Jedah).

YO3CCC: Banuiesc ca in Europa ati fost in foarte multe tari si de aceea o sa va intreb numai unde nu ati reusit sa ajungeti.

YO3AO: In Europa nu am fost doar in Albania, Irlanda de Nord, Islanda si Groenlanda.

YO3CCC: Radioamatorismul a fost un lucru bun in viata d-voastra?

YO3AO: Datorita radioamatorismului am reusit sa-mi schimb profesia. Inainte de a pleca in armata am lucrat la Uzina 23 August ca strungar.

YO3CCC: Stiu ca la TAROM au lucrat cu mai multi radioamatori. Mi-i puteti enumera pe cei pe care i-ati cunoscut?

YO3AO: La TAROM am lucrat cu urmatorii radioamatori:
- Cristache Anton (Toni) YO3CAV, care era specialist in aparatura de comunicatii in US si UUS;
- Popa Constantin YO3CCU care lucra la intretinerea aparaturii de pe avioane: pentru navigatie, comunicatie, radar, intercomunicatie, antene;
- Paduraru Iosif YO3JJ, Constantinescu Costel YO3ACX, Eichel Nicolae YO9DQ si Socol Florin YO3BAP au fost cei mai buni radiotelegrafisti care au zburat cu avioanele TAROM.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 26-5-2016

4594