Nini Vasilescu YO3CCC

YO3CCC: Data si locul nasterii?

YO3FLR: Ploiesti, 10 august 1967.

YO3CCC: Cum ai aflat despre undele radio?

YO3FLR: Inca de mic, aveam obiceiul de a citi foarte mult. Ai mei aveau o biblioteca bogata, si putine carti mi-au scapat. Cum nu existau prea multe tentatii pe vremea aceea, cititul era o optiune placuta si la indemana. Asadar, uneori mai intram prin librarii sa vad daca a mai aparut ceva nou, o carte pe care sa o cumpar si sa o citesc. Intr-o buna zi, am gasit pe raft „Cartea radioamatorului” de Gh. Stanciulescu, iar pasionat fiind inca din scoala generala de constructii electronice, am decis sa o cumpar. Astfel am avut primul contact cu ceea ce inseamna undele radio, radioamatorism, constructii radio. Nu am lasat-o din mana pana ce nu am parcurs tot, chit ca unele lucruri nu le intelegeam sau imi erau necunoscute. Cartea o am si acum, cu copertile roase, dar intreaga. HI!

YO3CCC: Cum ai aflat despre radioamatori?

YO3FLR: Evident, tot acolo am aflat despre notiunea de „radioclub”, si mi-am pus intrebarea legitima daca nu cumva Ploiestiul are si el unul. Dupa cum urma sa aflu, avea mai multe, nu numai unul. Era situat pe undeva prin centru, in aceeasi cladire veche in care pe atunci functiona si Uniunea Artistilor Plastici Prahova, daca memoria nu ma inseala. Cum programul era marti seara de pe la ora 18, si eu ieseam de la ore tot cam asa, imi mai faceam drum pe acolo. Liceul Mihai Viteazul, cel pe care l-am absolvit, era destul de aproape, la 5 minute de mers pe jos. Acolo am facut cunostinta cu multi radioamatori, unii mai tineri, altii mai in varsta, dar uniti toti de aceeasi pasiune. Era o atmosfera foarte frumoasa si destinsa, oamenii se cunosteau toti intre ei, erau prieteni. Cascam gura la unul si la altul, care povesteau ce QSL-uri au mai primit, ce tari noi au mai lucrat... ascultand, deja microbul incepea sa se instaleze... HI!

YO3CCC: Cand ai devenit radioamator? Ai fost mai intai receptor si apoi ai devenit radioamator de emisie?

YO3FLR: In anul 1983 am devenit radioamator de receptie cu indicativul YO9-8533/PH. De atunci eram nelipsit de la club; imi placea enorm sa trimit si sa primesc QSL-uri. Imi amintesc ca trebuia sa imi fac stampila pentru QSL-uri, cu indicativul de „receptor”, si am isterizat-o pe lucratoarea de la atelierul de stampile; eram toata ziua pe capul ei intreband daca le are gata. Atunci dura cam o saptamana pana ce iti executa stampila. Primele QSL-uri pe care le-am trimis erau niste vederi cumparate de la librarie, stampilate. Nu prea se gaseau QSL-uri tipizate pentru radioamatori decat ocazional, si „emitatorii” aveau prioritate. Ulterior, mi-am facut dosarul pentru certificatul de clasa a III-a, in anul 1985. A trecut un an, mai mult, si....nimic. Evident, nu am avut nici un raspuns la intrebarea „de ce”. In octombrie 1989, dupa ce depusesem al doilea dosar, am primit mult-ravnitul certificat si autorizatia de emisie clasa a III-a cu indicativul pe care il am si azi. Probabil ca prima incercare a fost sortita esecului din neglijenta vreunui functionar care nu dadea doi bani pe acest hobby, si probabil a pierdut pur si simplu documentele. Daca era sa fie, as fi avut indicativul YO9DML sau YO9DMJ. Am parcurs apoi clasele de autorizare, cu examenele aferente, si am reusit sa imi iau clasa a I-a destul de rapid. Nu stiu de ce, dar parca nu era chiar atat de usor ca in zilele noastre... dar poate sunt subiectiv.

YO3CCC: Am inteles ca ai avut de la inceput indicativul YO3FLR, dar nu te-ai gandit niciodata ca sa-l schimbi?

YO3FLR: Nu am avut niciodata intentia sa il schimb.

YO3CCC: Cu ce aparatura ai debutat ca radioamator?

YO3FLR: In timpul liceului, cat mai mergeam pe la radioclub, l-am cunoscut pe D-nul Margarit Ionescu YO9HG. Dansul m-a familiarizat practic cu traficul radio; de multe ori mergeam la dansul acasa unde il ajutam in concursuri, prin ajutor a nu se intelege mana dreapta tot timpul. HI! Incercasem sa imi construiesc un receptor simplu, o sincrodina, care parea sa functioneze, dar era undeva „in balarii”. Nu aveam nici experienta si nici aparate de masura la vremea aceea. YO9HG l-a rugat pe prietenul lui D-l Stefan Negrea YO9AFE sa imi dea o mana de ajutor, moment care se va fi dovedit de cotitura in viata mea. Sincrodina a fost reglata, reproiectat cablajul, etc., totul de YO9AFE, timp in care eu nu faceam decat sa ma uit si sa invat. Imi amintesc ca ascultam banda de 80 m seara (pentru ca era monobanda) si logul de radioamator receptor se umplea vazand cu ochii. Ulterior, dupa niste ani, dupa obtinerea licentei de emisie mi-am construit primul transceiver A-412, cu care am obtinut performante destul de bune in QRP.

YO3CCC: Care au fost primele antene pe care le-ai avut la inceput?

YO3FLR: Antenele pe care le-am folosit o buna bucata de vreme au fost long wire. Apoi am reusit sa imi fac un dipol inverted V pentru 40 m pe terasa blocului cu 8 etaje unde am locuit pana in 1997. Acum, folosesc un inverted V pentru 80 m si verticala pentru benzile superioare, iar in al doilea amplasament la ai mei in PH am tot un dipol montat in inverted V pentru 160-80-40 m, si urmeaza cand s-o mai incalzi sa montez si un CP-6 vertical. Este suficient pentru moment, satisfacator pentru a ma bucura de hobby mai ales la sfarsit de saptamana, odata pe luna sau la trei saptamani cand eu si sotia mea ajungem pe acolo.

YO3CCC: Stii telegrafie sau lucrati numai in fonie?

YO3FLR: Stiu telegrafie, dar lucrez si in fonie si in moduri digitale. In ultima vreme insa, prefer mai mult telegrafia.

YO3CCC: De unde, cum si cand ai invatat telegrafie?

YO3FLR: Uneori, pe timpul vacantelor de la liceu, mai mergeam si mai stateam la bunicii mei in PH, in aceeasi comuna unde acum am al doilea amplasament. Aveau acolo un radio Carmen 3, pe care il mai ascultam uneori. Tot rotind CV-ul, mai nimeream si peste statii care transmiteau CW, probabil militari sau statii comerciale, nu stiu. Atunci am incercat sa descifrez pentru prima data semnalele telegrafice; greu dar sigur. Oricum, ce era sa fac acolo? Doar mai ajutam prin curte uneori... Ulterior, fostul sef de radioclub, YO9ASS ma mai lasa sa fac receptii pe langa cei care participau la concursurile de telegrafie-viteza. Mai precis, daca gaseam vreun loc liber la „banc”, ma lipeam si eu. Tot procesul de invatare s-a desfasurat incet, dar sigur si temeinic.
Acum sunt membru al prestigiosului club britanic de telegrafie FOC (First Class CW Operator`s Club, care are 500 de membri in toata lumea, numar fix), al clubului german HSC (High Speed Club) si al GTC (Greek Telegraphy Club). Sunt unele din performantele de care sunt mandru.

YO3CCC: Participati in concursuri?

YO3FLR: Uneori, dar in ultima vreme nu ma pot lauda cu o prezenta sustinuta. O vreme am facut parte din echipa de operatori de concurs de la YP3A, echipa compusa din radioamatori care „respira” concursuri: YO3ND, YO3JR, YO3XX, YO9WF, YO9GZU... si mai sunt, sa fiu iertat ca nu i-am pomenit pe toti. Toti insa, de elita. Aceasta se intampla acum ceva ani. Dupa o vreme, chiar fiind pus operator CW, adica in elementul meu, incepeam sa inteleg destul de rapid ca martoaga nu prea are ce cauta printre armasari pur-sange. HI Am considerat ca trebuie sa am decenta de a nu incurca echipa, asa ca ulterior am inceput sa fiu prezent din ce in ce mai rar. Insa faptul ca am primit invitatii in continuare de a face parte din echipa, imi spune ca totusi nu stateam chiar asa rau. Poate ca nu concursurile de acest gen imi trezeau „chemari”, cat concursurile de creatie tehnica si atunci imi foloseam timpul „lipind sarme”. Acum insa, observ cu placere ca Florin YO3GOD face o treaba excelenta la Palat, instruind o generatie de copii care deja si-au dovedit abilitatile de operatori in concursuri... Si unii abia au doar cativa ani!

YO3CCC: Care au fost primii radioamatori pe care i-ai cunoscut?

YO3FLR: Primii radioamatori i-am intalnit evident, in orasul meu natal, in Ploiesti. YO9HG si YO9AFE au fost cei cu care am avut relatii mai stranse. Asa cum iti spuneam mai devreme, YO9AFE a avut un rol determinant in viata mea. A fost omul de la care am preluat placerea constructiilor electronice, alaturi de care am petrecut zeci de ore invatand, care mi-a indrumat mai tarziu pasii spre Facultatea de Automatica (absolvita in 1992) si caruia nu am reusit niciodata sa ii spun cat ii sunt de recunoscator pentru tot ce a facut pentru mine. Imi amintesc un episod, cand in clasa a X-a fiind, venisem cu o „fieratanie” la dansul la birou (atunci lucra la IIRUC ca inginer-sef de zona), ceva care nu mergea si care YO9AFE urma sa o faca sa mearga si sa imi explice. Eram destul de trist in ziua aceea pentru ca ne predasera la scoala logaritmii, primisem ceva teme pentru acasa si eu nu intelesesem nimic neam. HI! Inainte de a ne uita la aparatul respectiv, m-a intrebat ce s-a intamplat. Dupa ce i-am spus, m-a intrebat daca am caietul de matematica la mine. Intamplator il aveam, ca venisem direct de la liceu. In aceea zi cred ca a petrecut cateva ore dupa program sa imi explice cum sta treaba cu logaritmii, pana s-a asigurat ca am inteles. Apoi ne-am ocupat si de aparat. Ne-am despartit noaptea tarziu... Era prototipul INGINERULUI, profesie pe care o am si eu azi, uneori intrebandu-ma: „Oare Negrea cum ar fi gandit aici? Sau aici?” Timpul a trecut, si acum sunt inginer coordonator al colectivului de mentenanta si service din Societatea Romana de Radiodifuziune. Vorbim de echipamente electronice, de la reportofoane digitale, la cele de top-end din studiourile complexe.
Sunt lucruri care insa in mine au lasat urme. Din pacate acum YO9AFE nu mai este printre noi. A fost o pierdere pe care o „duc” inca destul de greu. Abia cand pierzi pe cineva vezi de fapt ce si cat ai pierdut. Ai mereu senzatia ca vrei sa fie undeva „acolo”... Viata insa are cursul ei, iar lucrurile merg inainte urmandu-si fagasul firesc.
O data cu stabilirea in Bucuresti, m-am integrat in comunitatea de aici. Sunt radioamatori cu care desi nu ma vad prea des, am legat o stransa prietenie. Ma refer la YO3ND, YO3APJ, YO3JW, YO3FFF, YO3AXJ; sunt multi. Cu YO3BR de exemplu, ma stiu de mai bine de 30 de ani, cand amandoi eram practic niste copii!
Sa nu il uit bineinteles pe YO3CCC. HI!

YO3CCC: Din ce amplasament ai lucrat in portabil in concursuri pe UUS sau in US?

YO3FLR: Cum spuneam, nu sunt un mare pasionat de concursuri radio (desi uneori particip), ci mai mult de creatia tehnica. Tot YO9AFE a fost cel care m-a luat in Fagaras pentru prima data la un concurs de UUS, undeva prin 1983. Apoi am fost in 2000 pe insula Sacalinu-Mare intr-o echipa condusa de YO3JW, apoi tot cu YO3JW undeva in sudul Dobrogei la un campionat national de UUS, iar in rest doar din amplasamentul al doilea, de la parintii mei, mai particip uneori, daca ma nimeresc acolo si se nimereste vreun concurs YO. Aceasta insa se intampla relativ rar.

YO3CCC: Esti pasionat de diplome si QSL-uri?

YO3FLR: De QSL-uri da, pentru ca de obicei fac vanatoare DX, dar de diplome mai putin. Am totusi cateva zeci de diplome; m-am concentrat pe unele mai greu de obtinut.

YO3CCC: Ce aparatura ai in dotare (transceivere si antene) in clipa de fata?

YO3FLR: O parte din ele (antenele) le-am mentionat mai devreme. Ca si transceivere am un IC-746PRO ca statie de baza, un IC-706MK2G plus tuner IT-100 ca statie de portabil (eventual), un DRAKE TR-4C, acesta doar pentru placerea de a lucra uneori cu ceva pe tuburi. Mai nou insa utilizez un transceiver realizat de mine, este vorba de binecunoscutul de acum, PICASTAR. Este un transceiver extrem de apreciat pe toate meridianele si numai cei care l-au ascultat sau au lucrat cu el pot intelege ceea ce incerc sa spun. In Romania nu am mai auzit decat doua in emisie (in afara de cel realizat de mine), cele construite de bunii mei prieteni Aurel YO5OCA si Gicu YO8RLK. Chiar imi placea sa le spun ca „Exista cate un PICASTAR in Moldova, Ardeal si Tara Romaneasca.” Probabil ca mai sunt si altele gata, dar nu stiu de ele; stiu insa ca mai sunt amatori care au abordat acest proiect in Romania. Exista o comunitate destul de larga de constructori din diverse tari, care schimba opinii si se ajuta intre ei cu componente.

YO3CCC: Cu ce antene vrei sa te mai dotezi in viitor?

YO3FLR: Pentru moment vreau sa inlocuiesc verticala de la locatia de baza cu un HUSTLER 4-BTV si poate - nu prea curand - sa montez o verticala de 80 m la tara. Spatiul nu imi permite prea multe. Ma gandesc cu groaza ca daca celor de la asociatia de locatari le vine ideea de a accepta mansardarea blocului vreodata, va trebui pur si simplu sa ma mut de acolo, daca mai vreau sa fac macar un QSO. Deocamdata insa nu s-a pus problema, asa ca verticala este inca...verticala.

YO3CCC: Iti plac modurile de lucru digitale? Daca da, de ce?

YO3FLR: Imi e greu sa raspund daca imi plac sau nu. Mai lucrez uneori si in moduri digitale, insa ma limitez la PSK31 si RTTY. Nu sunt favoritele mele ca mod de lucru, desi uneori ma mai apuca. De obicei prefer modurile clasice cu precadere CW, mai ales ca timpul liber e limitat. Dar pot spune ca am cateva zeci de tari confirmate in moduri digitale. Cand aparuse PSK31 era o frenezie, atunci lucram mai intens.

YO3CCC: Te-as ruga sa-mi povestesti cu lux de amanunte despre realizarile tale in domeniul amplificatoarelor de putere de RF, dar si despre alte genuri de montaje pe care le-ai realizat: transvertere, transceivere, finale de putere de RF etc.

YO3FLR: Ca sa fiu concis, transvertere nu am construit niciunul pana acum. Pur si simplu nu am avut nevoie. Iar amplificatoare liniare, doar unul cu trei tuburi GU-50. Am avut in intentie construirea unui liniar cu GU-43B, dar am renuntat dupa ce am constat ca nu prea aveam posibilitati de prelucrare mecanica. Mai mult, am o oarecare teama de tensiunile anodice, caci acolo gresesti numai odata, iar uneori se intampla sa mai si gresesti. Si acum imi amintesc amuzat cand bunul meu prieten Ionut YO9WF m-a rugat sa ii repar liniarul de 3 kW OM-3000, acolo existand o tensiune anodica de 3,5 kV. Dupa fiecare test cand trebuia sa pornesc liniarul, o faceam cu o coada de matura... Abia cand ma convingeam ca nu iese cu „carnaval” sau nu se „umfla” nimic la mine, reincepeam masuratorile si depanarea.
Si ar mai fi ceva: exista si componente moderne care permit constructia de amplificatoare de putere, gratie noilor tranzistori LDMOS, ma refer acum la cei produsi de NXP. Chiar deunazi, intr-o discutie la o bere cu amicul meu Razvan YO9IRF concluzionam amandoi ca totusi aceasta varianta ar fi mai atractiva in zilele noastre. Tuburile inca sunt la putere, dar pentru cat timp? Au si ele avantajele lor, insa personal imbratisez varianta oferita de tehnologiile noi. Alte genuri de montaje? Desigur, toata paleta care poata fi gasita in shack-ul unui radioamator. De obicei construiesc fie pentru ca ma atrage proiectul respectiv, fie pentru ca pur si simplu am nevoie de un aparat si prefer sa il fac eu decat sa dau bani pe el. Ca sa nu mai zic de satisfactia oferita de produsul „home-made”. Mentionez transceivere, transmatch-uri, interfete pentru moduri digitale, buguri, sinteze de frecventa, surse, AMC-uri...multe de care spun cu toata onestitatea ca nu imi mai amintesc. Cu multe din ele am participat la Campionatele de Creatie Tehnica, adunand pana acum cinci titluri de campion national si ulterior titlul de Maestru al Sportului. Carnetul mi-a fost inmanat chiar de Vasile YO3APG, cu putin timp inainte de a pleca dintre noi.

YO3CCC: Din intamplare, am fost si eu de fata si ti-am facut doua fotografii, pe care le-am pus in album. Hi!

YO3FLR: Mai adaug si alte locuri pe podium pentru ca au fost si locuri 2 sau 3. De asemenea, am ajutat multi amatori cu reparatia de transceivere. Oricum, ceea ce am invatat in tot acest timp este ca succesul este rezultatul unui sir lung de esecuri. Cand totul merge OK din prima, ceva nu e in regula. Pe de alta parte urmaresc si realizarile altora; de pilda, printre altele, urmaream pagina de Web a lui YO6PIR. Este o incantare si omul este de o modestie exemplara. Poate ar trebui ca astfel de oameni sa fie scosi in evidenta mai des de catre comunitatea de radioamatori YO. Si mai sunt si altii; cine este pasionat de constructii cu siguranta ii stie. In tarile occidentale aceasta „nisa” a radioamatorismului numita „homebrewing” este foarte bine sustinuta si sper ca si la noi, candva, sa se cristalizeze putin lucrurile.
Totusi, as vrea sa mentionez un lucru important: intelegerea din partea familiei are rolul ei, unul important. Asa cum spunea sotia lui YO9BOI (un om la care am tinut foarte mult, acum SK), „nu inteleg, dar accept, este placerea lui”. A rupe din timpul tau pentru hobby nu este intotdeauna pe placul celor dragi, desi de cele mai multe ori accepta doar pentru ca iti place tie. Si in ceea ce ma priveste, pot spune ca sunt norocos, deoarece de multe ori primesc nu numai intelegere, dar si incurajari din partea sotiei; neobisnuit, nu?

YO3CCC: Articole tehnice ai scris? Dar carti?

YO3FLR: Cateva articole le-am publicat in revista Radiocomunicatii si Radioamatorism. Un transceiver QRP, o sursa de HV in comutatie pentru alimentarea anodica a liniarelor cu tuburi. Cred ca au mai fost cateva articole de care in momentul acesta nu imi amintesc. Ar trebui sa imi fac mea culpa ca nu am publicat mai des, dar timpul liber este limitat, ca si in cazul multora cu varsta apropiata de a mea. Despre carti inca nu poate fi vorba. Corespondez insa cu placere cu alti amatori pe teme de constructii radio, iar schimbul de materiale tehnice te asigur ca este unul destul de intens. La fel ca si consumul de minute pe GSM....Hi!

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 20-6-2015

6516