Nini Vasilescu YO3CCC

YO3CCC: Data si locul nasterii?

YO3RU: 19 sept 1948, municipiul Tarnaveni, judetul Mures

YO3CCC: Cum ati aflat despre undele radio?

YO3RU: Despre undele radio am aflat din curiozitate. In 1960 tata a cumparat un radio rusesc VEF-ACORD cu pick-up. Cum canta pikup-ul mai intelegeam, dar din schema electrica livrata cu aparatul, cu 6-7 tuburi, nu pricepeam nimic. Nici n-am avut pe cine sa intreb. Intamplarea a facut ca in magazinul de electrice sa dau de o galena cu ac care costa 25 lei, o suma prea mare pentru acele vremuri. Dar dupa o scurta munca de lamurire am primit banii de la parinti. Nu mai stiu de unde am avut si o casca (adica jumatate). Burlanul casei a fost antena, un fier in pamant a fost masa si am auzit Radio Bod pe unde lungi fara nici o alta piesa (de acord sau amplificare). Intre timp am aflat ca la Casa Pionierilor se tin cursuri de radio. Lector era d-nul Cornel Pasca de la Cooperativa Mestesugareasca unde reparau si aparate de radio. I-am rugat pe ai mei sa ma inscrie la acest curs. Fara cunostintele de baza a fost greu sa pricep ce se intampla acolo. Nici cursul nu a tinut prea mult, nu mai tin minte de ce s-a intrerupt. Acolo am aflat de revista Sport si Tehnica si am inceput s-o rasfoiesc. Aveau pagina incepatorului, excelent, dar cam avansat pentru mine. Adevarata apropiere de radio a venit din partea tatalui meu. Vazand interesul meu constant in ale radioului, a lasat meseria de frizer in cadrul Cooperativei si a trecut la sectia Reparatii Radio-Tv ca primitor-distribuitor. Sacrificiul lui a fost imens. A lasat o meserie pe care o facea in respect si a trecut la o munca dificila cu publicul. Uff, la cati a trebuit sa explice (fara sa fie de meserie) ca nu li s-a schimbat lampa noua din radio si nu s-a pus o lampa veche (obsesia vremii). Dar cine era fericit? Aveam acces in laborator printre cei patru depanatori, unii dintre ei chiar cu scoala de depanatori din Bucuresti. Asta era cam in 1963. Am avut acces la cateva piese, am inteles cate ceva si din televizoare.
Am avansat repede, de la receptoare am inceput sa citesc si emitatoare, astfel incat in 1965 am facut un emitator. La strandul de la Tarnaveni am ascultat cu un receptor tranzistorizat Turist muzica pe care o punea sora mea la pickup acasa la radioul VEF-ACCORD. Nu am avut prea multe discuri, asa ca Los Paraguaios cu Una paloma blanca se repeta cam des!
Si acum ma mir cum de am ales asa de bine tubul de emisie. Intr-un televizor (strain, nu mai stiu care) in etajul final de linii se folosea EL81. O lampa excelenta pentru tensiune mica, curent mare (aveam doar 250 V din transformatorul de retea al unui aparat de radio cu tuburi). Modulatie anodica pe un transformator de iesire de la aceelasi aparat de radio. Un EL84 facea amplificarea de audiofrecventa. Antena era o sarma trasa prin tocul geamului, pana la un copac apropiat.
Acesta a fost primul meu emitator. Habar n-aveam ca ma joc cu focul. Dar puterea in unde medii a fost prea mica sa ajunga la un centru de ascultare, iar dintre cei din oras care stiau de muzica mea, nu m-a reclamat nimeni.
Totul s-a intrerupt in 1966 cand am plecat la facultate la Bucuresti.

YO3CCC: Despre radioamatori cum ati aflat?

YO3RU: Intrebare grea. Din revista Stiinta si Tehnica stiam cate ceva despre radioamatorism dar nu prea multe. Nu am avut norocul sa dau de un radioamator care sa ma ia de mana si sa-mi spuna: uite baiatule asa si asa...
Tin minte ca in 1967 am mers pe strada Nuferilor la o cladire verde din sticla, care am crezut ca este radioclub. M-am intors la camin dezamagit, acolo am dat numai da usi inchise, nici vorba sa fie radioclub.
In sfarsit cam in 1970 am prins firul si am ajuns la Radioclubul adevarat din parcul din str Dr. Staicovici. Mi-a placut mult locul, cladirea, antenele, dar nu am stiut probabil cui si cum sa ma adresez. Am fost primit rece sau aproape dat afara. Stiu ca am plecat de acolo si nu m-am mai intors niciodata.

YO3CCC: Cand ati devenit radioamator? Ati fost mai intai receptor si apoi ati devenit radioamator de emisie?

YO3RU: Relativ tarziu. Dupa terminarea facultatii in 1971 am lucrat la Institutul de Cercetari Telecomunicatii. Am cazut intr-o oala asa mare ca nu mi-a ajuns timpul sa ma gandesc la radioamatorism. Dimineata la serviciu, dupa amiaza-seara la reparat televizoare sau la Politehnica, unde tineam seminarii si laborator la Facultatea de Electronica. In 1975 am plecat cu serviciul la Costila, cea mai mare statie de televiziune din tara. Loc excelent pentru un amator de UUS, dar practic nu se putea face radioamatorism din cauza campului RF puternic dar mai ales din cauza regimului!
In 1980 m-am mutat cu serviciul la Statia de Sol Cheia. Cine imi era sef acolo? Ionescu Virgiliu YO9CN, Dumnezeu sa-l odihneasca. Pe consola sefului de tura aveam un receptor de trafic japonez de prima clasa, adus din Japonia de YO9CN. Ce sa va mai povestesc de bucuria mea?
Am devenit radioamator recepor YO3-200-336 in 1981. M-am chinuit sa invat MORSE, dar nu prea mergea. Repede am facut cele 500 de receptii in SSB, dar m-am prezentat la examen numai in 1983. Am reusit sa trec de CW (cu putin ajutor) si am devenit radioamator autorizat Clasa a III-a in ianuarie 1984. Noroc cu o concentrare in 1983 la Campina unde dl. Capraru, YO3AAJ preda telegrafie. M-am mutat la grupa dansului si in trei saptamani a inceput sa mearga receptia. Dar n-am ureche muzicala, Hi!
Acolo la Campina l-am intalnit pe Nelu YO3BEY, YO3BY in prezent, cu care am ramas buni prieteni.

YO3CCC: Ati avut de la inceput indicativul YO3RU?

YO3RU: Evident nu. Indicativele cu 2 litere se dadeau greu, trebuia sa fii foarte bun sau sa ai pile. Initial am primit indicativul YO3DIP, venea la rand. Am lucrat cu acest indicativ in multe concursuri YO la categoria Seniori, ca imi era rusine sa ma numesc junior la varsta mea si experienta profesionala in radio, Hi!
In 1989 ianuarie, avand autorizatie Clasa a II-a, am zis ca un indicativ scurt este mai bun in concursuri. Lucrand la Directia de Radio si Tv Bucuresti, n-a fost greu sa-l obtin. Indicativul YO3RU mi l-a dat Dan Antoni YO3ZA, Dumnezeu sa-l odihneasca, subalternul si colegul meu de birou dupa 90'. Deci, am avut pile. Autorizatia de Clasa a I-a am obtinut-o in 1991.
Si daca tot suntem la indicative, mai am ceva sa va povestesc. Mergand cam odata la doi ani in SUA, am hotarat sa iau si indicativ american. In 2009 am dat examene cu reprezentantii ARRL, examen de categoria "Tehnician" si "Avansat". FCC-ul mi-a dat indicativul KB1SRI.
Nu prea mi-a placut sufixul, asa ca in 2013 am dat examen "Extra Class" sa pot alege indicativ scurt. FCC-ul mi-a aprobat indicativul K1OL.

YO3CCC: Cu ce aparatura ati debutat ca radioamator?

YO3RU: Initial am lucrat cu o statie construita de mine, incepand cu proiectarea schemei, proiectarea cablajului, desenarea cablajului cu lac pentru sobe, corodarea cu clorura ferica, gaurirea placii cu burghiul de 1 mm, montarea pieselor. Pe strada Academiei gaseai tot ce doreai mai putin filtrele cu cristal. Pe acelea le-am cumparat de la radioamatori. Statia avea 1 W. Am cazut pe spate cand la primul apel a raspuns YO7BUT si nu a crezut ca lucrez cu 1 W (masurati profesional). Am avut antena buna. Dar am renuntat la aparatura construita de mine. Nu am reusit cu toata stiinta sa fac un oscilator suficient de stabil (VFO 5 - 5,5 MHz). Intamplarea a facut ca YO3BY a plecat sa lucreze in Italia si mi-a lasat in custodie transceiverul lui Yaesu FT575GX.
Cand a venit acasa si mi-a cerut transceiverul, parca s-a daramat cerul pe mine. Am cumparat un Drake TR4C de la YO3FF, mergea excelent, dar nu avea benzile noi. Sa remediem situatia peste cativa ani am cumparat un Kenwood TS530. Il am si acum. Dar lumea evolueaza, se lucreaza cu memorii, doua VFO-uri. Auzisem deja de DSP. Asa ca la o deplasare in USA in 1995, am cumparat un Kenwood TS870 la mana a doua, prima statie cu DSP in IF. Are multi ani acest transceiver, dar si acum il folosesc ca statie de baza. Merge excelent si in moduri digitale.

YO3CCC: Cu ce antene ati plecat la drum in activitatea de radioamator?

YO3RU: La inceput am avut o antena dipol pentru 80 m fantastica. Pleca de pe casa liftului (P + 10 + cativa metri) din blocul meu (Drumul Taberei spre capat - cam aglomerat de radioamatori grei, YO3FF la 100 m (cel mai apropiat), apoi YO3BY la 200 m, YO3FG la 300 m (pentru care niciodata nu am avut microfon suficient de bun); cam la mijlocul triunghiului dintre acesti trei eram eu, plus YO3ZA care era tot aproape. Curenta antena mea cand lucra unul din ei. Hi! Deci sa revin la antena, celalalt capat era legat la casa liftului de la blocul vecin, P + 8. Intre cele doua blocuri o strada. La mijlocul hau-ului un tor de simetrizare si coborare coaxiala, ca si desenata, venea la etajul 6, intra pe tocul geamului la un amplificator construit de mine cu un G807. Antena era cam la 40 m de sol, cum scrie la carte, bine degajata. Spun cu mandrie, aceasta antena mi-a adus un loc 2 in lume la cel mai mare concurs mondial, CQWW in 1991 (si acum sunt mai multi participanti la acest concurs decat la Campionatul Mondial IARU). Din pacate, in 2004 din cauza unui telefon cordless care perturba televizoarele, mi-au taiat antena cu toporul cei din blocul vecin. Noroc ca in acel moment nu a trecut pe acolo nici om, nici masina. Torul s-a facut zob. Degeaba le-am explicat ca nu am putut sa perturb eu, eram de o saptamana la Milano, cu probleme de serviciu, degeaba am incercat sa mituiesc administratorul si presedintele de bloc cu tuica si vin, nu am mai putut pune antena la ei pe casa liftului. Asa ca am fost obligat sa ma leg cu un Longwire, mai jos, la balconul de la etajul 7 al unui bun prieten. Prietenul a murit, dar antena mai este acolo.
Pentru benzile superioare am avut antene verticale, initial 12AVQ, apoi 14AVQ. De 14AVQ nu am fost multumit. Benzile noi au cerut alta antena asa ca am cumparat un Hy-Gain DX88. Zilele trecute am demontat-o de pe bloc. Vor sa refaca hidroizolatia. Eu nu mai lucrez de acolo din 2006.
Am un Yagi ECHO de 3 benzi in locatia mea din judetul Arges + dublu dipol pentru 80 si 40 m, o antena Yagi ECHO pentru 6 benzi in locatia mea din Balotesti (unde m-am mutat practic din 2006). Aici am un pilon de 17 m, a fost de 18 m, dar din neglijenta mea, stiind ca o ancora este slabita, la o furtuna cumplita in 2010 pilonul a cazut peste un nuc si a ramas in pozitie orizontala la inaltimea de 5 m. Antena a trecut printre doi brazi uriasi si a ramas intreaga. Mare minune! Am stat aproape un an fara antene pana am reusit sa dau jos pilonul din nuc si sa-l repar. A trebuit sa arunc cam 1 m de teava contorsionata de la al doilea tronson. Nu am avut pe cine da vina, pilonul a fost proiectat si executat de mine, ce-i drept cu ajutorul unui prieten sudor, el a sudat pe o parte, dupa ce pleca, eu pe partea cealalta. Ancora din directia vantului a fost slabita, avea multa sarma in plus facuta colac. Din lovituri repetate surubul de fixare a imbinarii s-a retezat. La un maxim de vant a iesit acest picior din imbinare (cam prea scurta) iar celelalte doua s-au indoit. Antena a cazut cat colacul de sarma de ancora s-a strans si s-a blocat. Asa totul s-a oprit. Ancora a ramas atat de incordata ca o coarda de pian, iar pilonul mai sa cada. Sa iesim din casa trebuia sa trecem pe sub pilon. Ne-a fost frica. Apoi am constatat ca situatia este stabila si timp de un an, am trecut zi de zi pe sub acest pilon, dupa un timp chiar uitand de el.

YO3CCC: Stiti telegrafie s-au lucrati numai in fonie?

YO3RU: Depinde ce intelegi ca stii. La nici un examen de facultate nu am invatat asa de mult cat am invatat la telegrafie pentru examenul de clasa a II-a. Am ajuns sa receptionez binisor 80 semne pe minut. Dar in QSO mi se astupa urechile si nu mai pot copia nimic. Aceasta a fost obsesia vietii mele. Am pierdut multe DX-uri. Nici n-am incercat sa lucrez CW ani de zile.
Cand am descoperit calculatorul ca poate decoda (cateodata) CW am prins curaj. Decodorul de CW cel mai bun la ora actuala cred ca este in programul MultiPSK. Transmisia prin calculator este rezolvata si am constatat ca nici receptia mea nu-i chiar rea. In ultima vreme am prins curaj. Nu mai pun decodorul exact pe frecventa corespondentului, receptionez la ureche. Fac mai multe DX-uri in CW decat in SSB.

YO3CCC: Unde, cum si cand ati invatat telegrafie?

YO3RU: V-am mai amintit ca la o concentrare de rezervisti la Campina, YO3AAJ in trei saptamani a facut din mine telegrafist. Tot la fel de repede s-a dus ce stiam. Am facut un bug electronic dupa o schema primita de la YO3BY. Am exersat cu acest bug transmisia. Cu ZX Spectrum si cu calculator adevarat (LIXCO) am facut receptie. Totul parea sa mearga pana la un apel in banda. Dupa o incercare in CW in ziua aceea nu mai puneam mana pe statie. In rest v-am povestit.

YO3CCC: Participati in concursuri?

YO3RU: Da. Intotdeauna mi-a placut sa-mi masor puterile, sa stiu pe unde ma situez, atat in sport cat si profesional.
La inceput am lucrat in concursuri ca sa-mi creasca mai repede numarul de legaturi din log. Cu QSO-uri mi se parea ca nu o sa ajung niciodata la cele 2000 legaturi cerute de regulamentul de atunci, pentru a avea dreptul sa dai examen de clasa a II-a. Hi!
In anumite concursuri trag tare, pentru scor, in altele lucrez numai sa fie statii YO, iar in cateva concursuri YO numai ca sa onorez concursul. In “La multi ani YO” lucrez sa-mi intalnesc amicii care impartasesc acelasi hobby cu mine, nu ma intereseaza scorul.
Si concursurile sunt cu doua taisuri. Acum doua zile am lucrat in BARTG-RTTY-Sprint. Scopul tacit a fost sa mai fac vre-o tara noua in 80 m. In concursuri de RTTY apar tari care altfel greu le prinzi (ziceam eu). Nu am facut nici o tara noua. Am facut 660 legaturi. Dublu fata de scorurile celorlalti YO care au trimis log pana in acel moment. Dar nu am putut up-loada logul de concurs decat la categoria Experti, unde scorul meu este slabut. Totul mi se trage de la faptul ca acum doi ani am fost pe locul 2 in Europa si locul 3 in lume. Unii tin o evidenta clara. Hi!
Cam aici stau cu fortele in momentul de fata.

YO3CCC: Care au fost primii radioamatori pe care i-ati cunoscut?

YO3RU: In 1974 ne-am mutat in apartamentul nou construit in Drumul Taberei. La un moment dat, stand pe balcon la etajul 6, pe un bloc apropiat vad pe cineva pe casa liftului ca se chinuie cu un bat mare, parca ar fi o antena verticala. M-am imbracat repede, m-am dus la acel bloc, am urcat cu liftul pana sus, am iesit pe terasa si am zis: “Buna ziua, eu sunt YO3DIP”. Am primit raspuns: Eu sunt YO3FFF (YO3FF in prezent). Am ramas prieteni de o viata.
Dar nu stiu exact care a fost primul radioamator pe care l-am intalnit.

YO3CCC: Din ce amplasament ati lucrat in portabil in concursuri pe UUS?

YO3RU: Primul meu concurs a fost cu YO9CN pe Varful Ciucas. Eu am fost pe atunci “caraus de lux”. Virgil (sefu') m-a intrebat daca am cumva un cort, sa mergem pe Ciucas la un concurs. Eu nu stiam cu ce se mananca concursurile UUS, dar am banuit ca ceva nu este curat la mijloc si i-am raspuns: "Am, dar este cort mare, pentru mare, cu veranda". Nu-i nimic mergem cu acela. Eu am carat cortul, cineva betele, Gheorgita acumulatorul si Virgil statiile. Ne-am instalat frumos pe Varf, a inceput concursul, eu roteam antena, dar a inceput vantul. A scuturat cortul, a facut galagie, dar mai mergea. Pe la 11 noaptea vantul batea de-a dreptul periculos. In loc de concurs toti tineam de cort. Pe la 12 noaptea totul s-a daramat si noi stateam pe burta sa nu ia vantul cortul si echipamentul. Cand s-a luminat am strans si am coborat. Betele de cort nu mai intrau in sac, toate erau strambe sau rupte. Dupa cateva luni Virgil mi-a dat inapoi cortul reparat.
Am mai fost la Postavarul, langa VOR-ul Romatsei, nimic interesant, dar am fost in Dobrogea. Din hartile topografice a rezultat ca cel mai bun loc de concurs, in afara de Topolog (unde era ocupat de Zoli YO4WZ), este in Muntii Macin, langa comuna Greci. Am plecat echipat pentru trei benzi: 2 m, 70 cm si 1296 MHz. Totul sus pe portbagajul Daciei. XYL in fatza cu mine, pe functie de rotor de antena. In una din deplasarile mele de serviciu la Topolog am vazut un han dragut, aproape de bifurcatia catre Topolog. Am tras tare pe drum sa nu intram in noapte prea tare, sa ne mai primeasca la motel. Am ajuns tarziu, dar am ajuns degeaba. Hanul a dat faliment si era inchis. Ce ne facem, era 11 noaptea, eram obositi, nu am mai putut continua drumul. Am hotarat sa punem cortul. Am tras masina pe o pajiste, am instalat cortul, am mincat ceva si ne-am culcat. Pe la 1 noaptea realizez ca nici nevasta-mea nu doarme si intreb: Dormi? Nu se putea dormi. Era cald si greierii cantau asa de tare ca aveai senzatia ca ai 120 dB in urechi. Ne-am sculat, am mancat un pepene si in sfarsit am atipit un pic. Dimineata am ajuns la Greci. Am aflat ca este sat de pietrari italieni, veniti cu doua secole in urma. Toti aveau nume italienesc. De asemeni am aflat ca nu avem prea mari sanse sa urcam cu Dacia, au fost ploi, s-a stricat drumul, de-abia urca tractorul, dar acum tractorul este plecat la o nunta, asa ca... hai sa gasim alt loc de concurs. Am luat repede harta si am constatat ca inaltimea efectiva a antenei este mare si putem ajunge cu masina pe malul Dunarii, la cariera de piatra Turcoaia. Zis si facut! Am urcat la cariera, dar masina s-a oprit cu vreo 100 m de varf si nu a mai vrut sa urce nici un metru. Vederea catre tara era excelenta, nu vedeam insa catre Constanta si Topolog. Dupa etapa de 2 m a trebuit sa schimbam repede antena. Am dat jos pilonul telescopic, am pus in graba DJ7BV pentru 70 cm (multumesc YO7AQF) si am ridicat pilonul tronson cu tronson. In elanul nostru am sSZmuls pilonul din tronsonul de baza (ce tare este nevasta-mea) si am ramas cu antena si pilonul in mana, deasupra capului. Pacat ca nu a fost cineva sa ne faca o poza. Nu am putut sa tinem mult asa, pilonul s-a inclinat catre prapastie, a prins viteza din ce in ce mai mare si s-a izbit de stanci. Noi in echilibru instabil, pe marginea prapastiei, ne-am uitat unul la altul si am constatat ca putea sa fie mult mai rau. Am indreptat un pic antena, am folosit un suport scurt si am facut rezultat bunicel si in aceasta etapa. Pana la urma dupa vreo doi ani am reparat si pilonul telescopic, cu un element mai putin, dar la nevoie mai merge.
De cateva ori am fost pe Matau, langa Campulung Muscel. Odata mi s-a descarcat acumulatorul in concurs. Am constatat numai dupa ce YO7BEM, YO3APG (Dumnezeu sa-l odihneasca) au plecat pe jos si am ramas singur. Masina era in panta, am incercat s-o pornesc din miscare. Nu a pornit din prima. Dar am constatat ca in fata mea, la vreo 10 – 15 m este un sant adanc si daca nu porneste nici a doua oara pana la sant, o iau si eu pe jos, lasand masina peste noapte acolo. Dar, a pornit.
Penultima mea deplasare a fost pe varful Urdele in 2011. Am urcat cu Skoda Octavia pana in varf. Laci YO6DBL a facut o poza din parcare de pe Transalpina cu concurentul care i-a luat-o inainte pe varf.
Ultima deplasare in portabil a fost in septembrie 2014 in Parang la concursul IARU in 2 m, la invitatia lui Ginel YO2CXJ; a fost tare frumos, am putut lucra din Cabana Grupului Scolar Sportiv. Cazare si masa excelente, dar concursul mai putin reusit, ca ma obtura pe unghi destul de mare cladirea Statiei Salvamont. Locul de concurs este foarte bun daca mai urci un pic de la cabana.

YO3CCC: Sunteti pasionat de diplome si QSL-uri?

YO3RU: Am multe-multe QSL-uri. Eu nu trimit QSL-uri decat la putine statii, pentru tari noi. Dar raspund la toate QSL-urile primite, cateodata cu intarziere mare, dar fata de intarzierea cu care le expediaza Radioclubul, este nimica toata.
Primesc asa multe QSL-uri, ca de multe ori nu mai este loc in casuta mea de la Club.
Multi ani nu am trimis QSL direct. Se simte. Am pierdut tari valoroase. In ultimii doi ani am trimis vreo 50 - 60 plicuri SASE cu Green Stamp. Majoritatea s-au intors cu QSL. Asa ca am mai adunat entitati DXCC.
De cateva luni m-am inscris la LoTW. Daca o faceam mai devreme nu trimiteam multe plicuri SASE. Este un lucru bun. Sper sa reduca simtitor numarul de QSL-uri primite.
Diplome am peste 100, nu le-am numarat, nu le-am ordonat, odata o sa vina si randul lor.
Am o diploma la care tin. Am mai mentionat, locul 2 in lume la CQWW 80m Low Power in 1991. Tot vreau s-o inramez si s-o pun pe perete in biroul meu (de acasa) dar nu reusesc sa gasesc timp suficient.

YO3CCC: Cu ce antene vreti sa va mai dotati?

YO3RU: Antena HF monoband 5 elemente pentru 21 MHz si poate una pentru 14 MHz. Nu am antena pentru 160 m.

YO3CCC: Va plac modurile de lucru digitale? Daca da, de ce?

YO3RU: Da. La inceput din curiozitate, acum din obisnuinta. Dar acum lucrez digital numai in concursuri PSK31, PSK63, RTTY, sau cand un DX foloseste moduri digitale.
In decembrie 2014 am lucrat statia ARRL reprezentativa W1AW/1 in FELD HELL. Daca nu citeam pe cluster ca lucreaza in FELD HELL habar n-aveam ce bazaconie mai este si acest semnal. Am pus MultiPSK pe FELD HELL si am ramas surprins ce am vazut pe ecran. Am raspuns la CQ. Mi-a confirmat la a doua strigare. Am facut un Print-screen si am salvat imaginea.
JT65 este plictisitor. Am lucrat cateva DX-uri dar nu am atata rabdare. Este prea lent si nu stii ce se intampla pe parcurs. Nu inteleg de ce tot timpul gasesti statii cu JT65 cand acest mod de lucru este pentru EME.
SSTV nu este mod digital. Este transmisie analogica. Dar tot aici amintesc pentru ca se face cu calculatorul. Mult timp am fost fun al SSTV-ului. Am folosit softul MMSSTV. Tin minte ca intrerupeam treaba la job pentru 10 minute cat trecea ISS-ul, ma duceam la masina in parcare si am receptionat foarte multe imagini transmise de laboratorul spatial ISS numai cu antena de mobil de pe masina. Cativa colegi curiosi ma urmareau, daca nu ma insel si Aurel YO3CVG. Au aparut atatea programe SSTV si atatea sub-moduri de lucru incat m-am lasat de SSTV. Hi!

YO3CCC: V-as ruga sa-mi povestiti cu lux de amanunte despre realizarile d-voastra in domeniul amplificatoarelor de putere de RF, dar si despre alte genuri de montaje pe care le-ati realizat: transvertere, etc.

YO3RU: Sunt multe. Poate alta data.

Ultimele 10 fotografii din album sunt facute de mine la diferite intalniri ale radioamatorilor.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici.

Nini Vasilescu YO3CCC

Articol aparut la 24-4-2015

6057