| Comentarii (11) |
|
Postat de Mihai (yo7bpc) la data de 2021-05-11 07:02:15 (ora Romaniei)
| | Vă propun o întrebare pentru săptămâna următoare!
Care radiocluburi funcționează cu adevărat? |
|
Postat de Stefan Stefan (yo3cbz) la data de 2021-05-11 07:36:57 (ora Romaniei)
| | | Ce sa mai vorbim ,ca nici capitata nu mai are radioclub... |
|
Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi (yo4bkm) la data de 2021-05-11 15:02:01 (ora Romaniei)
| | Inainte de 1989 era obligatoriu sa faci perte dintr-un radioclub. Erau multe constarngeri, dar erau si avantaje pe care le-am simtit ca incepator, dar si mai tarziu ca unul cu ceva experienta dupa cca 17 ani de pratica radioamatoriceasca petrecuti in clubul argesean YO7KFA. Ma refer la procurarea de piese si echipamente la preturi accesibile, inclusiv circuite integrate si tranzistori de putere pentru RF fabricati la IPRS, exista si ceva aparatura pentru reglarea echipamentelor HM pe care le construiam (de mare folos mi-a fost Grid-Dip Meter-ul BM342 A, Tesla, Praga), erau activitati lipsite de formalism precum antrenamentele la telegrafie ori RGA sau implicarea in concursuri locale de genul poliatlon in scoli sau organizatii de tineret in care era inclus si RGA cu 5 "vulpi" , pe langa trasul la tinta cu arma cu aer comprimat sau altele din programul organizatiilor sportive judetene.
Convins ca activitatea de club nu poate fi decat benefica, mai ales cand dupa 1990 au disparut constrangerile, am luat parte activ la organizarea clubului brailean. Pana ce s-a facut rost de un sediu corespunzator ne intalneam saptamanal pe oriunde, chiar si la o terasa "la tanti Nina" unde redactam statutul, organizam concursurile traditionale, singura care a functionat oficial tot timpul a fost casuta postala. Dar parfumul de libertate asteptat de atata vreme a dat frau liber la mult mai multe initiative cu care mai nimeni nu era obisnuit, hobby-ul a lasat loc altor pasiuni cu o mare doza de mercantilism, goana dupa trofee sportive sau alte afirmari a generat ce se intampla in oricare sport, cu atat mai mult cu cat este mai putin imunizat la derapajele morale. Radiocluburile sportive nu fac exceptie iar alte cluburi nesportive nu-si fac inca simtita prezenta cum ar trebui in randul nostru.
Dezgustat de experienta traita in clubul la a carui fondare am adus destule contributii, acum am dat al 16-lea vot la ultima pozitie din chestionar (la egalitatea cu penultima si departe de celelalte pozitii) din postura in care ma aflu de cativa ani.
Sustin propunerea lui Mihai YO7BPC, eset foarte potrivita mai ales dupa cea mai recenta performanta a FRR care a reusit sa faca AG sa devina statutara in nici doua ore de la constarea lipsei cvorumului, care tot in acelsi format a ramas. Iar FRR este constituita numai din cluburi. Ce fel de cluburi?
|
|
Postat de Marius (yo6rk) la data de 2021-05-11 19:23:50 (ora Romaniei)
| | Offtopic:
Tavi, am corectat mesajul cu probleme.
Observ si eu acum ca nu mai este activa functia pentru editarea mesajelor (in limita celor 10 minute). Nu am sesizat problema pana nu am vazut acum mesajul tau.
Se va rezolva cat mai curand, scuze tuturor pentru problema tehnica!
LE: Problema a fost rezolvata!
| |
Comentariu modificat de admin. |
|
|
Postat de Miki (yo5ajr) la data de 2021-05-12 00:23:33 (ora Romaniei)
| | Vrem sa recunoastem sau nu, si radioamatorismul odinioara bucurandu-se de o anumita carisma prin aceasta pasiune, si el face parte dintr-un proces de "entropie" generalizata, de cand Dumnezeu s-a transformat in PROFIT cu mici exceptii unde o mana de oameni inimosi mai incearca sa faca ceva comunitatii cu toate deziluzii de rigoare. (de ex. cei care inca sustin "RoLinc", "vanatoare de vulpi", CW, Flora Fauna si altele, dar radiocluburile se vestejesc ca trandafirii in Siberia. Dispar pe rand - Baia Mare, Zalau, Tg.Mures, Sighetul Marmatiei si lista este in crestere dramatica. Am pomenit de procesul de entropie - uitati la IARU, are nevoie de sprijin, ARRL cere donatii, rusii cer donatii la site-ul UA9QCQ etc. Ce e facut? Eu nu sunt in masura sa propun ceva dar ca prim pas - ar fi nevoie sa nu ne mai mistocarim, sa fim mai uniti macar in pasiunile noastre, sa ne respectam, sa avem inimile deschise. "Si a fost mai intai cuvantul"- chiar daca nu mai vor fi radiocluburi, ergo si FRR pierde justificarea existentei, noi sa ramanem uniti in aceasta pasiune nobila.
73 de yo5ajr Miki
| |
Comentariu modificat de autor. |
|
|
Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi (yo4bkm) la data de 2021-05-12 12:10:51 (ora Romaniei)
| | TNX Marius, YO6RK!
Referitor la ce se vede cu ochiul liber, respectiv tot mai multe cereri pentru donatii intru sustinerea radioamatorismului (si la DARC, in revista CQ DL am vazut de multa vreme apeluri pentru donatii sau voluntariat), eu vad o alta fateta a lucrurilor. Radioamatorismul a inceput ca un hobby tehnic atragator mai ales prin faptul ca raspandea in jur un parfum plin de exotism, mister, ciudatenii dar si motive pentru ingrijorarea "serviciilor". Pentru ca nu exista o piata consacrata radioamatorsmului echipamentele se realizau in mare parte de radioamatori atat pentru uz propriu cat si pentru altii mai putin priceputi, fie de la zero, fie prin adaptarea echipamentelor industriale scoase din uz. Pe langa echipamente a trebuit sa fie invinsa temerea ca s-ar leza securitatea nationala cat timp in perioada interbelica in multe tari era necesar avizul politiei pentru a detine un radioreceptor "broadcasting". Pentru a putea actiona legal si in pas cu tehnica, radioamatorii s-au grupat in asociatii si cluburi autorizate oficial. Toate erau de drept privat si se sustineau din cotizatii, donatii sau alte surse, fondurile fiind destinate in special cheltuielilor administrative si/sau pentru tiparituri. Au inceput sa apara si intrecerile, mai intai sub forma de clasamente (tari, continente lucrate) apoi competitii organizate, fara trofee sportive cu exceptia celor din tarile comuniste. Cam asa a fost perioada de aur care a durat cam pana prin anii '80. In toata aceasta perioada radioamatorismul s-a dezvoltat si, ca orice proces desfasurat intr-un sistem inchis la nevelul globului terestru, a inceput sa genenereze ce a aratat Miki YO5AJR mai sus, anume entropie. Adica sa se dezorganizeze, entropia fiind de fapt o marime care arata gradul de dezorganizare a unui sistem. La cresterea accelerata a dezorganizarii a contribuit si radioamatorismul in dezvoltare, aparand fabricanti de echipamente tot mai sofisticate, din varii motive, pentru ca erau necesare, pentru a intrece concurenta etc, disponibilitatea mijloacelor a facut ca radioamatorismul sa devina tot mai facil declansand spirala unei reactii in lant. Nu mai este necesara o activitate sustinuta in cluburi care au tot mai putin de oferit, multi isi pot procura orice echipament doresc si se documenteaza de oriunde prin mediile actuale. Fata de anii din urma, azi sunt tot mai multi radioamatori care intrec multe cluburi in materie de dotare si tehnica de lucru. Si, daca asociatii sau cluburi renumite in trecut, ARRL, DARC etc pierd tot mai multi membri care devin independenti din acest punct de vedere, ce pretentii sa mai avem de la un club "de garsoniera" cu tot mai putini membri din care mare parte din nostalgie? O stare accentuata si de incapatanarea unor autoritati nationale de a se agata de radioamatorsm ca sport, care nu a inceput ca sport si care nu mai este organizat in acest mod decat intr-un numar de tari mai mic decat degetele de la maini. Se stie cum FRR a reusit sa adune la AG din 17 aprilie doar 15 cluburi din 52, aproape 29%.
Ce pot face cluburile azi, cand nu mai este stringenta ideea de a te organiza ca sa existi ca radiomator? In conditiile in care clubul nu are ce oferi in privinta protejarii intereselor, a dotarii sau a instruirii (poate la antrenamentele pentru competitii, dar asta este altceva) el trebuie sa devina un loc unde sa te simti bine, adica sa existe acea caldura sufleteasca generata de o pasiune comuna, sa gasesti intelegere la nevoie, sa se discute trairile propriilor activitati fiindca oricine are ceva nou de spus, sa dispara atitudinea mistocareasca (am avut parte de apelative de acest gen de cand eram incapator pana mai anii trecuti, in cca 50 de ani am retrogadat de la "dilache" la "neradioamator"), sa sinti ca clubul te sprijina in loc sa actioneze oficial in slujba "stapanirii" si in contra celui nedreptatit cand dreptatea este de partea vreunui membru al clubului. Si cine doreste sa faca radioamatorism sportiv sa se inscrie in cluburi sportive cu sectii de radioamatorism, mai usor de sustinut financiar, unde sa faca sport cu adevarat, antrenamente la fel cu alti sportivi, sa lupte cu adevarat pentru medalii si titluri care in orice alt sport se obtin cu o pregatire continua. Si, daca nu se (mai) poate, inseamna ca radioamatorismul nu intruneste calitatile unui sport.
73 de Tavi YO4BKM!
|
|
Postat de Miki (yo5ajr) la data de 2021-05-13 01:50:03 (ora Romaniei)
| | Tavi scrie: "O stare accentuata si de incapatanarea unor autoritati nationale de a se agata de radioamatorsm ca sport, care nu a inceput ca sport si care nu mai este organizat in acest mod decat intr-un numar de tari mai mic decat degetele de la maini." Oare maratonul, tirul, scrima si altele au inceput ca sport? Eu asa inteleg ca sportivii ("adevarati") care se intrec in competitii, dezvolta aptitudinile in acel sport. Daca exista fenomenul de competitivitate, competitiile in radioamatorism de ce nu se poate recunoaste ca competitie sportiva? Apoi sa urmariti numarul de tari care paricipa - intrec numarul degetelor (20) de mai multe ori, sa nu vorbesc de numarul participantilor. (ma refer la marile competitii) Fac clasamente si va spun cu mana pe inima ca un CQWW sau WPX, etc. cere un efort considerabil, fizic si psihic, ba chiar ai nevoie de o sanatate buna - dar asta cand o faci cu pasiune, daruire si nu cu sloganul - "sa fac si au prezenta" sau sa faci cateva entitati DX. dupa care nu mai trimiti nici macar "chek log". Competitia este in genele oamenilor si nu este un lucru de condamnat, ba a avut un efecct benefic si la perfectionarea tehnologiilor. Cine vrea o face cine nu - nu. Nimeni nu e de condamnat daca asta este "damblaua".
Pace tuturor. 73 de Miki |
|
Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi (yo4bkm) la data de 2021-05-13 10:30:31 (ora Romaniei)
| | Da, Miki, YO5AJR, asa este, ai dreptate dar numai partial, asa cum partial ai si preluat din comentariul meu. Si tocmai aceasta tratare a radioamatorismului pe parti, nu pe intregul lui, duce la concluzii cel putin partiale care, in loc sa lamureasca lucrurile in folosul radioamatorismului, starnesc alte patimi daunatoare.
Da, sportivul adevarat se intrece in competitii, dar nu numai in competitii. Spotiv este cel care se intrece in primul rand cu el insusi in procesul de pregatire sportiva cu scopul de a se depasi pe el si pe altii, care este ceva mai mut decat participarea la competitii. In legea 69/2000 (legea sportului) actializata 2018 se arata la art. 13 alin. 2, citez: “sportivii de performanţă sunt persoanele care practică sistematic şi organizat sportul şi participă în competiţii cu scopul de a obţine victoria asupra partenerului, pentru autodepăşire sau record.. Deci “sistematic si organizat”, asta inseamna cluburi sportive.
Da, sunt cu mult mai multe tari decat degetele de la maini (plus cele de la picioare) care organizeaza si participa la competitii in domeniul nostru, dar cate din ele au structuri nationale organizate pe criterii 100% sportive? Cate am aratat eu, mai putin de zece, le gasesti la https://www.iaru.org/reference/qsl-bureau-2/, posibil sa fie chiar si mai putine, vreo sase numarasem eu cu multi ani in urma dar sunt pe cale de imputinare. Insa competitiile lor nu au caracter sportiv, nu sunt organizate ca activitati sportive si nu acorda titluri si trofee sportive. Ca se numesc championship nu inseamna campionat sportiv ca la noi.
Da, radioamatorismul ca si maratonul, tirul, scrima (dar si automobilismul, parasutismul, aviatia sportiva) au inceput altfel decat ca sport si au generat apoi ramuri sportive. Tot competitii, uneori mult mai "stufoase" si mai "galagioase" mai sunt si altele precum concertele publice, festivalurile de muzica, cinematografia, artele plastice, care nu au devenit ramuri sportive. De ce anume, desi se bucura de o audienta asemenatoare cu a fotbalului si dispun de fianntari suficiente, este o intrebare la care pot raspunde in primul rand ei, dar este clar ca nu au devenit nici chiar daca efortul, consumul nervos, de multe ori starea fizica si psihica sunt comparabile cu cele ale spotivilor de atletism sau nici daca se castiga trofee cel putin comparabile ca valoare si renume cu o cupa Jules Rimet sau, mai recent, FIFA World Cup.
Este adevarat ca intrecerile (si de tip sportiv) perefctioneaza echipamemtele si tehnicile de operare in radioamatorism ori automobilism, dar de departe aportul cel mai mare il aduce utilizarea militara de la care radioamatorismul preia ce este declasificat.
Aratam in comentariul initial ca cluburile – nu numai cele sportive – nu prea mai au ce oferi azi radioamatorilor. Si aratam aici, mai sus, ca nu orice competitie, chiar de mare rasunet, nu devine si competitie sportiva. In privinta radioamatorismului un club sportiv trebuie sa raspunda anumitor conditii ca sa functioneze:
- Sa dispuna de finantare, deloc neglijabila
- Sa organizeze activitati sportive continuu si cu audienta in randul celor care sunt dispusi ca o parte din veniturile lor (imnpozite, donatii etc) sa finanteze radiocluburile pe langa (sau in loc de) autofinantarea care este sublima dar lipseste cu desavarsire.
Cata audienta are radioamatorismul ca sport, nu numai la noi, ci in intraega lume? Cine striga “hai YO3KAA!”, “hai YP0HQ!”? Asta inseamna slabe sanse de autofinantare ori alocari bugetare substantiale. In ce priveste activitatile sportive, exista un proces guvernat de un feedback permanent, fara finantare este greu de desfasurat activitati continue (in special antrenamente, obligatorii la orice activitate sportiva inclusiv automobilism, aviatie, tir etc) care, reduse la simple palpairi pe ici si colo, fac imposibila atragerea de finantare.
Am aratat ca radioamatorismul in proportie de 100% sportiv are cele mai mari sanse daca se practica in cluburi organizate cu mai multe sectii sportive printre care si radioamatorismul, daca detinatorii acestora pot fi convinsi de o astfel de necesitate. Si se obtin rezultate, in clasamentele la CN HF CW si SSB din 2020 se vede usor cum campionii si chiar prima jumatate din liste sunt ori cluburi sportive multidisciplinare ori membri ai acestor cluburi. Dar apare o problema, daca celelalte sectii din cluburile sportive multidisciplinare au si posibilitatea de a particiupa fie direct fie prin sportivii proprii la competitii sportive internationale, radioamatorii nu pot participa la astfel de competitii decat ca “simpli cetateni” fara sa aduca vreun trofeu chiar daca se vor clasa pe primul loc. Ori, pentru cluburile sportive, criteriul dupa care se atribuie meritele sportive este trofeul sportiv. Si care atarna greu in hotararea de a mentine sectia de radioamatorism in conditiile in care se castiga numai trofee nationale nerecunoscute international.
Celorlalti radioamatori le mai raman cateva alte sanse: sa fie independenti, sa fie afiliati unor cluburi de hobby (foarte rare, dar care se pot dovedi benefice deoarece pot initia incepatori) si sa fie afiliati in cluburi sportive ale radioamatorilor, cu drepturi sportive depline. Pentru ultimele doua oferte apare conditia ucigatoare sa gaseasca finantare pe masura pretentiilor, mai ales pentru cluburile sportive care trebuie sa se pregateasca continuu, asta insemnand inclusiv antrenamente. Finantare din ce in ce mai dezastruoasa, nu numai in YO. Asta si deoarece activitatea, asa cum mai merge, se face in virtutea unei inertii din vechime. Azi trebuie sa se gaseasca altceva ce trebuie oferit nu numai radioamatorilor ci, in primul rand, societatii, ceva atat de nou incat nu poate veni decat de la alte generatii, nu de la cei obisnuiti cu ce exista ascum. Pentru ca mediul social in continua transformare este singurul care are decizia in mana sa (inclusiv portofelul). Si care a facut ca maratonul, tirul, scrima sa devina ramuri sportive larg recunoscute, numai vointa maratonistilor, tragatorilor sau scrimerilor nu ar fi fost suficienta.
73 de Tavi YO4BKM!
P.S. Te asigur ca votul negativ la comentariul tau nu este de la mine!
| |
Comentariu modificat de autor. |
|
|
Postat de Miki (yo5ajr) la data de 2021-05-14 10:29:01 (ora Romaniei)
| | Bine intuiest dr om Tavi - am mai postat undeva ca eu in ce a ce ma priveste, concurez cu mine. Ma uit ce rezultate am reusit in contestele precedente si imi pun un target personal sa ma depasesc. Este extrem de placut cand reusesc - dovedec mie insumi ca rezultatele in general sunt in crestere in pofida anilor mei de viata (peste 81) si asta pentru mine este tonic. Nu vanez plachete si diplome. Si mai este ceva - dupa conteste ma uit la nivelul tehnic a celor pe care am depasit si in majoritatea cazurilor constat ca dispun de un nivel tehnic net superior fata de mine, ce a ce inseamna ca am reusit o mobilizare de vointa (dar uneori si o propagare favorabila mie, numesc "noroc porcesc...") Nu simt nevoia sa ma stralucesc in facebook - uri sau in alta parte. In ultima instanta prin felul meu poate dau un exemplu celor sceptici ca "daca vrei, poti" sau - imposibilul?... Nu exista". "Laicurile nu ma intereseaza.
73 de Miki yo5ajr
| |
Comentariu modificat de autor. |
|
|
Postat de Oproescu Gheorghe - Tavi (yo4bkm) la data de 2021-05-14 16:51:05 (ora Romaniei)
| | Dr OM Miki, aici este de fapt miezul cresterii si descresterii interesului pentru radioamatorism. Te citez:
"Ma uit ce rezultate am reusit in contestele precedente si imi pun un target personal sa ma depasesc. Este extrem de placut cand reusesc ...".
De ce este "extrem de placut"? Pentru ca apare pe coarda emotionala, care tonifica si da senzatia de bine. Emotii si senzatii care pot apare in multe alte situatii, depinde de om si de pretentiile lui. Toti oamenii isi fixeaza tinte pe care incearca sa le depaseasca, tocmai ca sa aibe senzatia de bine, unii in radioamatorism, altii in atletism, in arta, in cercetare dar si in mistocareala sau alte rautati pentru ca produc si ele tot acea senzatie de "extrem de placut".
Ma gandesc la acel "extrem de placut" pe vremea cand doar radioamatorismul te lega la toata lumea, fie ca era la sute ori mii de km sau, cand dupa zile, saptamani ori luni mesterit cu multa migala, porneai statia si ti se raspundea. Tot pentru a cauta acel "extrem de placut" s-au inventat competitiile, tinta fiind sa devii "the first" ori "ta best" ori sa devii azi mai bun ca ieri. Dar loc sub Soare este pentru orice radioamator, adica si cand faci trafic de placere si cand faci vreo constructie cu mana ta si cand vanezi expeditii si cand participi la campionate, a spus-o cu un secol in urma W9EEA si este lege, legea noastra.
Rau a fost ca radioamatorismul a impus numai o singura latura a sa atunci, in 2002, cand s-a statutat "Art. 4 Federaţia Română de Radioamatorism este singura autorizată să organizeze şi să controleze activitatea de radioamatorism din România" construindu-si si o falsa origine prin "Art. 1 Federaţia Română de Radioamatorism (F.R.R.) a fost înfiinţată la 1 martie 1936 sub numele de Asociaţia Amatorilor Români de Unde Scurte". Statutul a fost modificat destul de firav abia in 2018, dupa ce a facut destul rau exact in perioada cand acel "extrem de placut" pe care il cautau radioamatorii era tot mai mult denaturat de aparitia telefoniei mobile si a internetului care au facut foarte facile atingerea tintelor specifice la inceput doar noua si nu s-a mai manifestat interes pentru autorizare (complicat, frecventat radiocluburi, invatat, examen, sa intinzi antene) cand acelasi lucru ti-l ofera cu mult mai multe atractii FB, Instagram, WhatsApp, Twitter si altele. Atunci s-a rupt filmul sau o buna parte din el.
Ppanta rhei" (Totul curge, nimic nu rămâne neschimbat) spuneau anticii, la fel de valabil si azi. Si radioamatorismul se schimba, trafic direct prin sateliti, modurile digitale, echipamente tot mai inteligente. Pe care le folosesc in mare parte tot cei autorizati cu multi ani in urma, cati tineri mai frecventeaza azi cluburile de radioamatori? Oricat de atragator ar fi sportul cu competitiile sale, nu poti conta pe vreun “extrem de placut” castigand vreun campionat daca nu esti, mai intai, radioamator. Cine mai devine azi radioamator si pentru ce? Si, daca devin unii, cati mai raman activi?
Privind la altii – ca tot avem aceasta posibilitate – nu pot sa nu remarc ofertele pe care le fac cluburile nationale – nu federatiile sportive nationale – tinerilor si radioamatorilor si care la noi sunt prea putin cunoscute. Cred ca nu ar fi lipsit cel putin de un oarecare rating sa se organizeze aici o analiza intre organizarea radioamatorismului din alte tari – ARRL, DARC, RSGB, ARI si altele – si cea de la noi pe baza statutelor existente. Cel putin asa vor afla tot mai multi ce este si ce face radioamatorismul “la altii”.
73 de Tavi YO4BKM!
P.S. Daca senzatia de “extrem de placut” poate fi creata si din subevaluari anonime date de cei lipsiti de curajul confruntarii, le ofer aici terenul sa o dobandeasca.
|
|
Postat de Miki (yo5ajr) la data de 2021-05-16 00:12:53 (ora Romaniei)
| | Nu neg ca ma cuprinde nostalgia din anii 1957 cand umblam la cursuri (AVSAP) la radioclubul Tg.Mures YO6KBM. (azi nu se mai stie de el) Apoi la YO5KAD de prin 1960 la Baia Mare unde ma simteam onorat cand cei in varsta ma invitau la munte la cate un UUS Contest dar ca serpas sau sa am onoare sa lucrez in CW (iubeam CW) cu semetul indicativ YO5KAD. Ma simteam util intr-un mediu placut chiar ca "serpas". Absorbeam povestile langa un foc de tabara cu nesat. Da, acum 3 ani am avut ocazia sa umblu prin lung si lat toata Germania, Praga, Budapesta impreuna cu YO5OCZ, pe gratis...cu masina de serviciu in slujba temporara Siemens. Am fost impresionat chiar pe centrele marilor orase cat tineret se perindea - prieteni, dar majoritatea butonea de zor telefoanele moderne dar intre ai nu prea se discutau, doar in retele de socializare sau jocuri. Aste este total diferit de comunicatiile radioamatorilor dar astea sant timpurile care se schimba, radioamatorismul ca sa pastreze valoarea azi cam trebuie sa se transforma poate chiar un mod de viata, pasiune care nu este doar comunicatii. Azi nu mai trebuie sa fii musai membru unui radioclub, cunosti multi in lume care sunt exact ca tine si aveti teme comune. Dupa un mare numar de participare de a lungul anilor recunosc parteneri de peste tot cu care ne intalnim la fie care mai mare contest si cu toate ca timpul trece, mai schimbam doar un cuvant doua de urari de succes sau altele. Ne leaga aceas pasiune, ne respectam si asta este important, tonic. Dictonul " Mens sana in corpore sano" chiar este valabil si in "sportul" Radio Contest! Cine nu ma crede, sa incerce. YO3APJ, Adrian cu ani in urma a postat o strategie privind dispozitia fizica si psihica a "contestmani" - lor pe care ori ce contestman ar trebui sa respecte daca crede in ce a ce face. Celor care nu recunosc aspectul sportiv al contestelor, recomand sa citeasca. Nu inteleg inversunarea unora care critica sau condamna o culoare (indeletnicire) din paleta atat de larga a pasiunilor radioamatoricesti cand toti radioamatorii au loc sub soare, indiferent care este "damblaua" lor - suntem in acelas familie doar ca cei care vor sa ne "organizeze" fac uneori greseala si fac uneori diferentieri excesive chiar demoralizatoare. Prietenul meu bun Mitica - YO5DAE nu este "contestman" dar mi a mesterit un filtru langa batranul FT990 cu care depaseste ce a ce stie mai tanarul FT950. Ce ar face chiar un eminent chirurg daca nu ar avea un tehnician sau inginer priceput care sa realizeze scula care doreste chirurgul? Avem nevoie unul de altul chiar daca nu sub egida unui club muribund sau desfintat! 73 de Miki
| |
Comentariu modificat de autor. |
|
|
