Francisc Visky YO2MHF

Fără îndoială, nu multe radiocluburi din ţară se pot mândrii cu o atestare documentară aşa de veche ca cea a clubului arădean. Cu siguranţă că sunt şi alte cluburi cu vechime, dar lipsa de preocupare pentru tradiţie, a respectului faţă de înaintaşi au făcut ca istoria lor să se piardă în negura vremii...

Spre fericirea noastră a arădenilor, dar şi al celor din judeţul Arad, Clubul Sportiv Radioclub Admira sau simplu C.S.R.A., stă dovadă a celor 85 de ani de activitate radioamatoricească desfăşurată continuu sub diverse denumiri, forme de organizare dar şi regimuri politice diferite. Perseverenţa celor care l-au susţinut au făcut ca pentru noi, anul 2014 să devină un an aniversar.

Primul sediu al clubului a fost în P-ţa Catedralei la numărul doi, nu departe de Catedrala Ortodoxă (Figura 1).

Figura 1

Identificarea oficială al clubului, în afară de denumire, mai cuprinde: un Certificat de Înregistrare Fiscală cu numărul: 13721939 , un Certificat de Identitate Sportivă cu numărul: AR/A2/00138/2010, un idicativ de club YO2KBQ, o adresă de contact: Radioclub Admira, PO Box 1-151, 310137 Arad şi desigur o pagina de web la adresa: www.yo2kbq.ro.[1]

Culorile clubului sunt galben si verde pentru care nu am nici o explcaţie istorică doar că ele apar în documentele mai recente de înfiinţare şi pe baza cărora au fost concepute stema (Figura 2) şi logoul clubului (Figura 3).

                    Figura 2                                               Figura 3

După această succintă întroducere să încercăm să facem şi o incursiune în trecutul clubului.

La aniversarea de 80 de ani, în premieră naţională a fost editată o broşură cu istoria unui radioclub. Ca editor, am contribuit la această lucrare cu articolul 80 de ani de radioamatorism arădean[2] în care au fost trecute reperele mai importante ale devenirii clubului (Figura 4, coperta faţă şi coperta spate, Figura 5 ). Este în intenţia noastră de a edita în cursul acestui an aniversar o versiune completată şi cu informaţii actualizate din activitatea clubului.

Figura 4                                              Figura 5

Folosind o sumară cronologie, voi prezenta în această primă parte, date despre înfiinţarea clubului arădean cu menţionarea contextului istorico-economic care a contribuit la formarea lui.

O cronologie a radioamatorismului arădean 1925-1945

1925. Expoziţia industrială de proporţii organizată de Camera de Comerţ şi Camera de Industrie care funcţionau separat la aceea vreme. Incontestabil, radioul a fost printre vedetele acestei expoziţii fiind organizate şi audiţii publice.[3]

1926. După ce se intoarce de la o expoziţie din Viena, Ştefan Rusu, preot greco-catolic în localitatea Nădab, lângă Chişineu Criş, judeţul Bihor, devine un pasionat ascultător al programelor de radio, experienţă care îi va deschide drumul către radioamatorism. În acele vremuri, cuvîntul radio-amator era folosit pentru pentru a desemna pe cei care iubeau radioul.

1928. Ajutat de ing. Lupaş, Ştefan Rusu va lucra cu indicativul primit de la el, ER5AR (Figura 6 şi Figura 7)[4]

Figura 6                                               Figura 7

1929. Se înfiinţează Asociaţiunea Radio-Amatorilor din Arad. Un grup de şapte entuziaşti, cu o viziune şi voinţă comună, depun actul de constituire din 13 Ianuarie 1929. (Figura 8),  la Tribunalul Arad, Secţia a III-a Comercială, la data de   29 ianuarie 1929. Avizul Ministerului de Interne este înregistrat la Tribunal în data de 8 Aprilie (Figura 9). Decizia este dată de tribunal în data de 6 Iulie 1929 (Figura 10).

Figura 8                                                            Figura 9 

Figura 10

1931. Se înfiinţează la Arad, firma Ultrafon cu obiectul de activitate legată comercializarea componentelor şi al aparatelor de radio.[5]

1932. Începe să emită Iosif Galbács, cu indicativul YR5BM. Tot în acest an lucrează şi Magyari Béla, YR5MB (Figura 11) şi Sztolár Eugen, YR5DO. Acesta din urmă primeşte autorizaţia doar în anul 1938.[6]

Figura 11

Iosif Galbács, la împlinirea vârstei de 83 de ani este ales mebru de onoare al Clubului YODX, caa semn de recunoştiinţă pentru activitatea radioamatoriceasca.

1933. Cea mai cunoscută firmă de producţie pentru piese şi aparate de radio înfiinţată de Sándor(Alexandru) Flesch s-a numit AFA (Atelier Flesch Arad), înregistrată la Camera de Comerţ cu numărul F.I. 6034. S-au păstrat mai multe aparate de radio şi componente produse de firmă.[7]  De exemplu, două dintre ele: radioreceptorul Admira Minor(Figura 12) şi radioreceptorul superheterodină Admira Super (Figura 13).

Figura 12                                      Figura 13

Radioamatorii timpului au apelat de nenumărate ori la  domnul Flesch pentru a obţine diferite piese.

Sandu Roveanu, YO2II, amintea într-o discuţie despre... trecut : L-am cunoscut pe Flesch, era un bătrânel scund şi vesel. Am luat multe piese de la el!

Dr. Avram, YO2VA scria în articolul său: Amintiri Despre Flesch: ... avea o reputaţie foarte bună. Avea o vitrină la intrarea în magazin unde erau expuse piese... cu câtă sfinţenie mă uitam...[8]

1936. Se înfiinţează la 1 martie 1936, la Bucureşti, Asociaţia Amatorilor Români de Unde Scurte, AARUS.

Se desfăşoară primul concurs de unde scurte YR-TEST, concurs câştigat de preotul Ştefan Rusu din judeţul Arad.

Se înfiinţează Fabrica de Radio şi Electrotehnice Iron S.A. a doua producătoare de aparate de radio din Arad.[9]

1937. Al doilea concurs naţional de unde scurte este câştigat tot de YR5AR.

Ştefan Rusu este ales în comitetul de conducere al AARUS ca cenzor.

1938. AARUS este acceptată în IARU. Apare proiectul de lege privind reglementarea emisiunilor de amatori.[10]

Sztolár Egen primeşte  autorizaţia cu numărul 38 şi indicativul YR5DO (Figura 14); Rusu Ştefan avea autorizaţia cu numărul 17.[11]

Figura 14

1939. Se interzice activitatea radioamatoricească dar radioamatorii nu prea respectă interdicţia. Aradul fiind un oraş de graniţă restricţia era urmărită cu şi mai mare stricteţe ca urmare mai mulţi radioamatori printre care şi YR5MB şi YR5OD au fost

consideraţi spioni de catre Prefectul de Arad însă Siguranţa nu a confirmat acuzaţia.

După Dr. Avram YO2VA, în acest an, revistele de specialitate din acea vreme notau următoarele:

- radioamatori receptori:

YRR4- Adalbert Magyari, Arad

YRR13- Iosif Galbács, Arad (după alte surse YRR12)

YRR14- Eugen Sztolár, Arad (în 1938 avea deja autorizaţia de emiţător)

YRR19- Marioara Kovács, Arad

YRR106- Mircea Ardelean, Pecica

YRR112- Ilie Rusu, Arad

- radioamatori de emisie:

YR5AR- Stefan Rusu

YR5BV- Mircea Rusu

Revistele la care se face referire sunt YR5 Buletin şi Radio Universul.

1940-1945. Este perioada interdicţiei generale a activităţilor radioamatoriceşti dar şi a comerţului cu aparate de radio şi de componente. Asfel ca multe firme sunt obligate să renunţe şi să se transforme în simple ateliere de reparaţii aparate de radio care vor fi apoi naţionalizate în 1948.[12] Va urma...

 Francisc VISKY, YO2MHF, fvisky@yahoo.com