In ultimele zile, chestiunea dreptului de a instala antene la bloc a fost repusa din nou in discutie pe Forumul radioamator YO de pe Yahoo Groups precum si pe Forumul SRR. Cea mai nevralgica problema a unei statii de radioamator, antena.
In acest context as dori sa va povestesc ceva din aventurile mele in domeniu.
Cand m-am mutat in 1985 in blocul in care locuiesc si astazi, am constatat ca situatia cu vecinii este asemanatoare cu cea avuta cu vecinii din blocurile din Romania unde am locuit 28 de ani. Intregul evantai de caractere omenesti, antipaticii, dusmanosii, suspiciosii, acritii, certaretii, rautaciosii… si tineri si pensionari . Nu mi-a luat mult timp sa inteleg ca folosind metode conventionale n-am sa reusesc sa ridic vreo antena mai acatarii. Sa obtin autorizatii conform legii era extrem de complicat si oricum aveam nevoie de asentimentul scris al locatarilor. Misiune sisifica cu sanse minime. Din punct de putere legislativ, situatia seamana cu cea din YO, furcile caudine sunt nimic fata de procedura de autorizare a instalarii unei antene.
In prima perioada, prima mea antena a fost pusa intr-o sambata in zori , pana s-au sculat vecinii, am creeat un fapt implinit. Era doar un vertical multiband Hustler 4BTV cu 16 radiale , pus pe o teava de 6m, dar care a fost primit cu multa raceala ba chiar ostilitate si nemultumire (chiar daca avea un profil nu excesiv de batator la ochi printre zecile de antene TV existente).
Studiind situatia, am observat ca parte din timp asociatia de locatari (bloc vechi de 25 de ani cu 4 intrari, 4 etaje, in total 32 de apartamente) era condusa de un administrator platit (scump si lenes) si care a fost destul de repede inlocuit prin rotatie de fiecare din locatari. Fiecare cate un an de zile; evident ca toti incercau sa se eschiveze in asa fel ca doar vreo 6 din 32 au fost oarecum dispusi sa-si implineasca partea. Solutie dificila, evident.
Am cantarit ce este de facut in mod curent si periodic la acest bloc, ajungand la concluzia ca este vorba de cca. 10 ore lunar (strans banii lunar fara formalitati si ore fixe; platit curentul de pe casa scarilor si apa pentru gradina; platit femeia de serviciu; gradinarul si comandat din cand in cand prin telefon un instalator sau alt meserias sa faca reparatii la tevarie etc).
Le-am facut colocatarilor o oferta ce nu se putea refuza : sa preiau eu functia (evident voluntar, fara plata) pentru un numar nedeterminat de ani , promitandu-le in plus ca voi face pentru bloc si alte lucruri in afara de cele de rutina. Oamenii in majoritate comozi, au acceptat imediat si asa am primit fara formalitati si hartii inutile “functia” care cuprindea ca “bonus” cheia intrarii unice pe acoperisul comun al celor patru scari.
De aici povestea s-a accelerat. Am gasit de cuviinta ca primul lucru de care sa ma ocup sa fie reparatia temeinica a termoizolatiei acoperisului, una din problemele nerezolvate ani la rand. Am strans bani de la locatari si am adus o firma (recomandata de un radioamator local) care a facut o treaba ca lumea (evident sub supravegherea mea) folosind metodele si materialele cele mai eficiente de izolare a acoperisului plat).
Dupa primul proiect mi-am facut deja cativa prieteni la catarama printre vecini: cei 8 proprietari ai apartamentelor de la ultimul etaj, care au scapat de cosmarul anual al infiltratiilor de apa din sezonul ploios. Mentionez ca la acest prim proiect, am gasit de cuvinta sa fac niste mici amenajari personale de infrastructura inclusiv turnari de beton, pe ici pe colo prin partile esentiale, pe tot acoperisul caruia ii pusesem gand rau pe termen lung. Evident ca platite de mine, dar nu era un capat de tara, poate 2-300 de euro in banii de astazi.
Proiectul urmator a fost amenajarea gradinii de cca. 600m patrati din jurul blocului prin aplicarea de gazon si plantarea de copaci, copacei, tufisuri si foarte multe flori. A urmat un gard imprejmuitor si un sistem simplu de aspersoare pentru gradina (care reducea mult costurile consumului de apa, foarte scumpa aici). Cat timp am pierdut pentru asta: cautat firme de gradinarit la telefon si primit oferte; strans banii de la locatari si verificarea lucrarilor prestate, in total, sub 10 ore.
In continuare am mai initiat in acelasi sistem si alte mici proiecte de imbunatatire, reparatii, renovari, care au inceput sa-mi aduca ceva zambete si in special indiferenta totala asupra ceea ce se intampla pe acoperis. Urmatorul pas a fost cand a aparut in 1986 CATV iar eu am obtinut prin niste relatii sa fim parte din primul lot de 500 de utilizatori experimentali din tara, la o plata extrem de mica. Pe atunci, blocurile erau inca pline de cabluri pirat. Locatarii s-au bucurat de noutate, canalele de sport si cele in limbi straine fiind raritati pe atunci. Cu aceasta ocazie le-am propus sa aranjam putin aspectul blocului, avand CATV, nu mai erau nevoie de cele aproximativ 80 de antene de TV pentru diversele canale terestriale de pe atunci.
Asa am reusit sa curat peste jumatate din padurea de antene vechi, majoritatea scoase din uz. Partea dificila a fost timpul necesar promovarii acestor proiecte prin mersul din usa in usa in cateva week-end-uri si sa-i conving sa de-a bani pentru imbunatatiri. Dar am considerat ca este parte din proiectul meu personal si merita osteneala. Fara sa mai intru in toate amanuntele, au mai urmat cateva proiecte mai mici sau mai mari, facute fara zarva, fara intruniri si fara formalitati. Pur si simplu cand ma duceam la fiecare sa strang banii lunar , intai le strecuram ideile de home improving, ii lasam sa le digere si dupa cateva saptamani cand erau deja pregatiti psihologic veneam cu stransul fondurilor necesare. Pensionarii i-am incantat prin acceptarea platii in multe rate.
Un argument foarte des folosit de mine, a fost cresterea valorii relative a apartamentelor dupa imbunatatirile facute si aspectul modificat al blocului. Acest fapt era adevarat si decisiv. A urmat la inceputul anilor ’90 revolutia internetului iar eu, cunoscand lectia, am obtinut de la societatea de CATV sa fim iar printre primii cu internet rapid in epoca modemurilor telefonice de 14,4KB !!
Vecinii au mai fost multumiti si pentru ca tineam costurile si cheltuielile reduse, nemaiexistand un administrator doritor sa-si justifice existenta si sa mai faca si ceva spaga de la furnizorii de servicii, umfland considerabil costurile.
Beneficiul meu: in primii 6 ani cat am functionat ca administrator ad-hoc, am reusit treptat sa pun 3 piloni pe acoperis: unul din teava de 3 toli cu inaltimea de 13m; si doi piloni triunghiulari zabreliti de 15m si respectiv 22m inaltime. Primul in 1986 iar urmatorii la intervale de cca. doi ani. Pe ei am pus beam-uri diverse pentru HF, iar intre piloni am prins cu scripeti multe antene filare (dipoli, slopere, piramide, rombice, delta loop si multe altele). In plus verticale pentru 80m si 40m, diverse colineare pentru VHF/UHF si antene de zgomot (noise cancelling).
Primul beam de 3 elemente pe pilonul de 13m a fost pus dupa ce, cu ocazia colectarii banilor lunari pentru Asociatie, timp de cateva luni le strecuram ca “apropo” ceva de genul “stiti, o sa pun si eu zilele acestea o antena sus, seamana cu una de TV dar ceva mai mare, sper ca nu va deranjeaza” . Asa pusa problema, nu am intampinat aproape de loc ostilitate, ceva discutii avand loc doar in ziua cand totul a fost instalat (tactica adoptata: a fost o zi de lucru in mijlocul saptamanii, absolut totul pregatit de montare dinainte, s-a inceput la 7 dimineata iar la ora 15 deja am facut primul QSO cu beamul). Au fost comentarii si intrebari cam incomode insa nu am emis 2-3 saptamani ca sa nu se coreleze vreun eventual RFI/BCI de noua antena aparuta. Dar a trecut si lumea s-a obisnuit cu primul beam desi erau cam nemultumiti de aspectul estetic. Ce a stins parte din bombaneli a fost faptul ca in acea perioada radioamatori israelieni au participat la unele grupuri de interventie (un fel de ISU mobile) plecate sa acorde asistenta de urgenta in diverse tari (cutremure, etc). Faptul a fost destul de bine promovat in presa care oricum cauta subiecte fierbinti, dar in special la Telejurnalele din prime-time, intrucat delegatiile tineau legatura cu tara doar prin intermediul radioamatorilor prin phone-patch-uri, daca le mai tineti minte.
Dupa aproape 6 ani m-am retras dar tonul era dat si cel care mi-a urmat a continuat in acelasi stil si a facut treaba buna. Per total, in cei aproape sase ani, am investit in medie mai putin timp decat in aprecierea initiala de 10 ore pe luna.
In a doua cadenta intre 2003-2004, am revenit (tot voluntar) in “functie”. Aveam deja beam-uri pentru 14,18,21,24 si 28MHz dar mi-am dorit si un beam pentru 40m. Nu ceva foarte spectaculos (cum are de exemplu YO9HP), un nou pilon triunghiular de 18m pe care am pus un Hy-Gain cu 2 elemente scurtate cu care am putut in sfarsit sa abordez si eu mai serios banda de 40m.
Toleranta de care am beneficiat din partea locatarilor s-a datorat in principal imbunatatirilor facute la nivel de bloc si diversele initiative benefice pentru toti. Totul la costuri rezonabile , fara inerentele adausuri percepute de administratorii de meserie. De asemeni, ani de zile nu i-a durut capul si nu au trebuit sa faca cu randul in comitetul de bloc.
Doresc sa mentionez un capitol special si important in “odiseea” mea. Este vorba de problema interferentelor produse televizoarelor, sistemelor stereo si telefoanelor fixe. In special pentru ca in shack-ul meu am folosit si o gama intreaga de amplificatoare de putere de HF in cu puteri de 500-1500W output. Nu a fost o misiune usoara dar mi-a facut placere, fiind parte parte din meseria mea de inginer RF/RFI/EMI. Primul pas in reducerea interferentelor a fost distantarea cat mai mare posibila a antenelor mele de emisie fata de cele clasice TV, instalatia de CATV/internet si TV SAT, toate amplasate pe acoperis. Fiecare cativa zeci centimetri sunt importanti avand in vederea in ce proportie scade campul electric cu distanta. A urmat impamantarea cat mai corect posibil a shack-ului (etaj doi) cu platbanda de 60mm x 8mm legata la 5 electrozi de cupru de 2m lungime batuti cu mare chin (tot intr-o zi de lucru) la 30cm de zidul blocului.
Pentru impamantarea pe acoperis am spart cu un ciocan in cateva locuri si m-am conectat prin sudura in cateva puncte la armatura blocului. De acolo am tras platbanda la bazele pilonilor conectand totodata si tresele coaxialelor in punctul cel mai de jos unde paraseau pilonul. Locul sparturii de cativa cm le-am reparat imediat cu ciment (in mod estetic). Masa in forma de L din shack avea aplicata pe toata suprafata inferioara tabla de cupru de 0.3mm, constituind planul de impamantare comun (conectat direct la platbanda de impamantare).
A urmat operatiunea de filtrare: filtrul de retea care alimenta tot shack-ul; filtre Low Pass de productie ICE (singurele capabile de o atenuare de aprox. 90dB peste 31MHz) conectate direct pe mufele de iesire din amplificatoare; desi toate antenele mele erau echilibrate cu balun-uri adecvate, am folosit din belsug RF Chokes (initial din coaxial, apoi din ferite snap-on) pe toate cablurile coaxialele . Aceasta pentru a preveni orice radiatie a tresei coaxialelor. Aceiasi masura a fost aplicata si cablurilor de comanda a rotoarelor sau de alimentare a diverselor device-uri amplasate pe acoperis (preamplificatoare sau remote switch-uri). Am aplicat din abundenta kilograme de ferite snap-on cumparate ieftin de la targuri. Numarul de ferite snap-on aplicate direct peste coaxial nu este universal valabil ci depinde de freventele pe care lucreaza fiecare antena precum si de materialul folosit (mix #31 sau mix #43).
Etapa urmatoare a fost reperarea televizoarelor si radiourilor perturbate, vecinii au fost cam suspiciosi dar cu vorba buna si muuuulta rabdare i-am convins sa ma lase sa le plasez ferite pe intrarile TV-urilor, radiourilor, modemuri de CATV, VCR etc. precum si pe cablurile de retea. In medie 8 ferite de apartament, ceva mai multe la cele de la etajele superioare unde campul electric era mai intens. Nu a fost usor, in cazurile extreme am inlocuit pe banii mei un radio recalcintrant “made in China” si am facut schimb de televizoare cu un vecin de la utimul etaj.
Unde a fost cazul, am plasat aceleasi ferite si pe cablurile difuzoarelor externe ale calculatoarelor. De facto, nu au fost decat vreo 6 cazuri de diverse perturbari PC din 32 de apartamente, dar am plasat feritele si la ceilalti in mod preventiv. Nu pot spune ca a fost simplu de convins vecinii, dar exista deja un climat de incredere si sa fiu sincer, multora le era putin jena sa ma refuze dupa toate proiectele mele de home improving.
Ca sa completez poza situatiei, am plasat preventiv ferite si pe toate cablurile telefoanele si ale altor device-uri conectate la linia de telefon desi au fost doar 4 cazuri de perturbatii pe liniile fixe.
Singurul caz dificil de TVI a fost perturbatia asupra unui TV de proasta calitate apartinand unui vecin care a refuzat orice interventie de-a mea. Acelasi vecin m-a reclamat la Primarie si la Ministerul Comunicatiilor si intr-o buna zi m-am trezit langa bloc cu o autospeciala de monitorizare plina de aparatura si antene. Fara sa ma tem, le-am indeplinit dorinta de a emite full output pe toate benzile. Aparatura mea era de calitate iar amplificatoarele exclusiv liniare. Au vazut toate filtrarile si masurile de prevenire a perturbatiilor. Rezultatul a fost ca Ministerul Comunicatiilor a trimis un raspuns reclamantului in care spuneau ca masuratorile au relevat ca semnalul emis este cu mult mai bun decat se cere in reglementarile de specialitate recomandandu-i totodata sa-si rezolve problema in mod amiabil cu mine sau alt specialist in pertirbatii electromagnetice. Vecinul bosumflat a capitulat si mi-a luat doar cateva minute sa plasez feritele mele strategice si sa rezolv problema.
Sunt sigur ca multi care vor citi aceste randuri vor considera ca tot ceea ce am facut este de o pedanterie exagerata poate chiar aberanta. Eu am considerat altfel, inca o parte din pretul pe care il am de platit in conditiile in care nu imi pot permite o casa cu curte si loc suficient de antene. Cu alte cuvinte, mi-am “cumparat” linistea. De altfel radioamatorii YO care m-au vizitat de-a lungul anilor au constatat ca puteam sa lucrez la bloc full output la orice ora din zi si din noapte, inclusiv in timpul critic al meciurilor sau a variantelor locale “Dansez pentru tine”. Eu personal consider ca a meritat, desi sunt constient de timpul consumat, eforturi si de costurile implicate. Ca efect secundar, cativa dintre prietenii mei au aplicat in buna parte cateva din masurile mele preventive, reusind sa lucreze nestingheriti in concursuri si trafic normal. Evident ca operatorii care lucreaza barefoot (pana la 200W output) nu trebuie sa investeasca in aceiasi masura in prevenirea perturbatiilor.
O problema foarte serioasa de ordin psihologic a fost cauzata de campania salbatica de la inceputul anilor 2000 dusa pe toate mediile de informare, despre pericolul radiatiilor electromagnetice, initial in cazul telefoniei celulare dar extinse ad-hoc (in special din ignoranta tehnica) la orice emitator si antena. Am avut multe discutii cu vecinii, in special cu cei care considerau ce apare la TV sau in presa scrisa ca litera de lege. Unii au vazut si o cale de a face rost de ceva despagubiri, incurajati de diversi avocati verosi care au crezut ca se vor imbogati pe socoteala companiilor celulare. Fara sa lungesc povestea, in cazul meu am cerut de la Ministerul Mediului Inconjurator un certificat ca statia si antenele mele nu prezinta nici un pericol asupra oamenilor, indeplinind toate cerintele tehnice ale Ministerului Mediului cat si cele ale Ministerului Sanatatii. Acest certificat a contribuit la calmarea situatiei. A fost necesara intocmirea unui dosar eminamente tehnic care includea diverse calcule, schite, fotografii si specificatiile tehnice ale aparaturii si a antenelor). Aud acum ca in ultimii ani, cat eu am locuit in Romania, acest certificat a devenit obligatoriu la inaintarea dosarului pentru primirea aprobarii de instalare de noi antene din partea Primariilor locale (exact ca si in cazul instalarii de antene celulare).
Revenind la subiectul initial, trebuie sa adaug ca in acea perioada au avut loc si doua evenimente importante care m-au ajutat. Unul a fost cel din decembrie ’89 din Romania cand, cu ajutorul multor radioamatori romani am putut face contactul intre sute de studenti israelieni aflati la studii in Romania si familiile lor ingrijorate care vedeau la TV ce se intampla in Timisoara si Bucuresti. Cine-si aminteste, stie ca toate legaturile telefonice cu exteriorul erau taiate. Acest eveniment a fost foarte bine mediatizat la radio (unul din posturile principale de radio a avut 2 zile un corespondent in shack-ul meu si un car de reportaj langa bloc) dar si la televiziunea locala precum si cateva retele TV internationale. Ba chiar reteaua americana ABC l-a transmis in direct in America pe YO3JX care imi relata in 14MHz ce vedea pe strazi). Iar in zilele de 24,25 si 26 decembrie am stat in direct intr-un studio de radio traducand in direct ceea ce se vedea la TVR. Acest moment a fost cel care a impresionat pe vecinii mei si din aceasta clipa nu m-a mai deranjat nimeni vreodata cu vreo observatie legata de estetica acestui bloc mititel de 4 etaje cu 4 piloni si patru beam-uri.
La nivel national, a mai ajutat foarte mult si alt eveniment extrem de mediatizat. Cand s-a semnat tratatul de pace intre Iordania si Israel, s-a organizat de catre regele Hussein, JY1 (care-l cunostea personal pe 4X6TT), o tabara pe frontiera unde au operat impreuna cca. 20 de radioamatori israelieni si iordanieni. Regele impreuna cu printul mostenitor (regele Abdallah de astazi) au vizitat de cateva ori tabara improvizata si au operat efectiv ore intregi de la acele statii creind pile-up-uri de nedescris in 14MHz. Atat televiziunile JY si 4X, dar si cateva internationale (inclusiv CNN) au acoperit mediatic evenimentul aducand un serviciu extrem de benefic radioamatorilor. Nu putini vecini au inceput sa perceapa diferit hobby-ul nostru.
As dori sa concluzionez: abordarea mea a functionat in cazul meu specific, dar nu stiu cati radioamatori ar fi dispusi sa sacrifice atata timp liber si eforturi dupa lungile ore de serviciu. Dar consider ca o implicare pro-activa in viata asociatiilor de locatari, creearea unor relatii bune cu vecinii si metodele de convingere fata-in-fata sunt mai efective decat orice actiune legal birocratica care oricum implica si acceptul vecinilor. In mod deliberat nu am folosit metoda adunarilor, a hartiilor si a semnaturilor, care are sansa minimala de a-i convinge pe oameni sa accepte si sa semneze ceva. Am facut lucruri nu chiar dupa tipicul asociatiilor, fara acoperire in hartzoage, dar a functionat. In perspectiva timpului, riscul a meritat.
Unii or sa spuna : “ce, sunt fraierul lor sa le fac eu si sa le dreg eu”. Eu insa am considerat aceasta o parte din pretul platit pentru ca sa-mi pot desfasura hobby-ul si nu mi se pare prea scump. Nu m-am simtit nici o clipa umilit ca fac servicii “low-tech” vecinilor, asa cum mi-au sugerat unii amici. E adevarat, mi-am cumparat in “natura” dreptul neformal de a-mi pune antene. Am lucrat singur, fara adjuncti, ajutoare sau cenzori, dar a meritat pentru ca am putut sa-mi satisfac pasiunea intr-un mod destul de rezonabil.
Deasemeni, consider ca mediatizarea permanenta a contributiei si a potentialului radioamatorilor la viata comunitatii in care traiesc, este absolut esentiala.
73 Morel 4X1AD, ex. YO4BE
- Morel Grumberg 4X1AD
-
