 |
|
|
George Pataki si calatoriile saleRADIOAMATORII DIN COSTA RICA
Intr-una din tarile poreclite "banana republics", unde razboaiele civile pot fi considerate pasiuni nationale, s-a gasit jurnalul de zi a unui soldat in care erau notate evenimentele importante:
"Mai 1. Azi am alungat rebelii din padure."
"Mai 2. Azi rebelii ne-au alungat din padure."
"Mai 3. Azi am alungat din nou rebelii din padure."
"Mai 4. Azi rebelii iar ne-au alungat din padure."
"Mai 5. Azi a venit padurarul si ne-a alungat pe toti din padure".
De atunci in tara respectiva "Cinco de Mayo" este sarbatoare nationala.
In aceasi tara un barbat intra in biroul revolutiilor si cere o pensie caci a fost ranit in timpul unor lupte. Functionarul cauta in registrul mare a revolutiilor si intreaba pe ce data a fost ranit. Barbatul ii spune: "Pe 10 august". Functionarul mai rasfoieste paginile, gaseste data si intreaba: "Da, am gasit. Dar care revolutie, de dimineata sau de dupa masa?"
La a 3-a incercare am primit un raspuns pozitiv din Costa Rica, o democratie solida a carei armata a fost desfintata in 1949. Ricardo TI2MEN mi-a trimis un email si ulterior mi-a raspuns la o serie de intrebari. De la radioclubul din San Jose am primit un email chiar cu o zi inaintea zborului meu iar scrisoarea lor a sosit dupa ce m-am intors. Cuvinte ca eficacitate, promptitudine, operativitate, etc. nu se gasesc in dictionarele tarilor din acea zona.
A existat si posibilitatea ca unele din scrisorile mele sa nu fi ajuns la destinatari. Ca si in alte tari pe care mi-e rusine sa le mentionez, si in America Latina unii functionari postali necinstiti in admiratia si atasamentul lor fata de Statele Unite ale Americii colecteaza pozele fostilor nostri presedinti care apar pe bancnotele tarii. In elanul lor necontrolat deschid scrisorile venite din SUA si retin pozele respective, apoi distrug restul corespondentei.
Din aceasta cauza si deoarece chiar si corespondenta neatacata de piratii postelor se misca foarte incet, multe persoane si mai ales companii au adrese alternative mai sigure, de obicei in statul Florida, de unde scrisorile se preiau si se duc la destinatii de catre curieri speciali.
Statele Unite au cu Costa Rica o conventie de autorizare reciproca asa ca nu este greu de obtinut un permis de operare, dar acest proces, ca si mai toate similare, cer mult timp si rabdare. In aceasta tara sunt 3 categorii de autorizatii: A, B si C. Acesta este singurul lucru ce este sigur caci din diferite surse am aflat versiuni diferite in ce priveste privilegilor lor; se pare ca nimeni nu le stie precis si nimanui nu le pasa.
Inainte de plecare am imprumutat cateva carti de la biblioteca publica si le-am citit cu atentie. Am fost pregatit pentru drum. Fiind sezonul ploios pe care brosurile turistice il numesc sezonul verde caci suna mai atractiv, am luat cu mine un poncio de plastic pe care insa nu l-am folosit niciodata. Cand l-am carat era mereu soare si cald; cand l-am lasat la hotel, ploua cu galeata mare. E cineva care vrea sa cumpere un poncio care a calatorit mult dar nu a fost folosit niciodata?
Un prieten care a vizitat odata o saptamana o tara tropicala mi-a spus ca a plouat doar de 2 ori; prima data pentru 3 zile si a 2-a oara numai pentru 4 zile.
In toate brosurile turistice se atrage atentia la hotii de buzunare; cica este imposibil sa scapi de ei; ei misuna prin targuri, pravalii, autobuze si pe strazi aglomerate. M-am pregatit si pentru ei; am cumparat o vesta fara maneci cum au pescarii si vanatorii dar al meu avea 28 de buzunare; buzunare mici si buzunare mare; buzunare interioare si exterioare; buzunare vizibile si unele ascunse; erau si buzunare in interiorul altor buzunare precum si buzunare in locuri unde nu m-as fi gandit ca exista. Am pus banii intr-un buzunar sperand ca hotii se vor incurca la numarul mare de locuri unde ar trebui sa caute. Am pregatit si vreo 6 teancuri de hartie de ziar taiate la marimea bancnotelor, am adaugat la fiecare pachetel o nota amabila scrisa in engleza si in spaniola:
"Stimate Domnule Hot de Buzunare, Dumneata probabil esti mai chipes decat sunt eu dar eu sunt mai destept decat Dumneata! Acum citeste ziarele!" Am semnat "Un Gringo care tine la banii lui."
Natural, daca hotii m-ar fi jefuit luandu-mi si vesta atunci erau nu numai mai chipesi dar si mai isteti ca mine.
Singura problema avuta cu acest aranjament a fost cand intr-o pravalie unde am cumparat niste cafea, nu mi-am gasit banii. Comerciantul m-a privit cu suspiciune cand am scos unul dupa altul din diferite buzunare teancuri de ziare taiate dar nu si bancnotele verzi pe care le astepta cu infrigurare. Pana la urma am gasit ce am cautat spre bucuria mea si a negustorului.
Din cele 6 pachete preparate la plecare din tara mai aveam 4.
In aceasta calatorie am luat cu mine si pe fiica mea Diane care isi pregatea lucrarea ei de doctorat in ecologie si era interesata in conservarea mediului si in paduri tropicale; a si vizitat o statiune de cercetari in acest domeniu. Eu in schimb nu am fost deloc curios sa vad junglele noroioase dar m-am dus cu ea in cateva deplasari cu barca in jungla si am vazut aligatori, iguane, felurite pasari, unele foarte decorative, serpi frumos colorate dar totusi antipatici, maimute urlatoare care imi aminteau de vanzatoarele de haine vechi de la talciocul din Timisoara, si alte ciudatanii.
Eu prefer mai mult sa admir crocodilii si serpii la televizor decat de aproape in natura si ma intrebam daca cumva cad in apa daca mai avea vreun rost sa strig dupa ajutor.
Dupa sacrificiul meu mergand cu Diane in jungla, a venit si ea la intalnirea cu radioamatorii. Diane fiind un radioamator inactiv, ca majoritate vulcanilor din Costa Rica, nu s-a prea ambalat in discutii despre antene si DX-uri dar cel putin a practicat putin limba spaniola invatata cu multa ravna prin scoli.
Cand am ajuns la aeroportul din San Jose, Rodrigo TI2RAO, presedintele radioclubului din Costa Rica ne-a asteptat tinand in mana o placa cu indicativul lui. La aeroport am schimbat niste bani si am primit 234 de coloni pentru un dolar. La chioscul de informatii am primit niste brosuri si adresele unor hoteluri cu preturi moderate, am ales hotelul Doral unde pentru o camera cu 2 paturi, baie separata, micul dejun inclus, am platit $33.00 pe noapte, ceea ce a fost destul de convenabil. Personalul hotelui a fost serviabil si ne-au ajutat cu sfaturi utile.
San Jose este la o altitudine de cca 1250 de metri. In Costa Rica nu sunt adrese cu nume de strazi si numere de casa cum suntem noi obisnuiti. Cautand lista radioamatorilor locali in Callbook, care nu a fost completat si adus la zi de ani de zile, am vazut ca majoritatea lor au casute postale, nefolositoare cand vrei sa-i vizitezi. Altii au adrese ca "2 strazi nord de edificiul ICE" intai deci trebuie gasit edificiul respectiv, apoi gasit care este directia nord si pe urma cautat persoana respectiva in vreo jumatate de duzina de cladiri mari, cu multe apartamente. Daca se intampla sa cauti unul numit Jimenez sau Rodriguez gasesti poate 5 sau 6 astfel numiti si trebuie sa ghicesti care dintre ei este un "radio aficionado". Unii isi dau adresa ca "Calles 3 y 5, Avenida 8" ceea ce inseamna ca respectiva casa este intre stazile 3 si 5, pe bulevardul 8; urmeaza iar o serie de umblaturi si cotrobaituri. Altii sunt si mai vagi dand adresele lor numai ca sectii de oras ca "Aranjuez, Costa Rica", gasirea lor este fara speranta.
Placi indicatoare cu numele stazilor si a bulevardelor sunt rare. Odata cand vroiam sa ma intorc la hotel am intrebat la un colt de strada un grup de 4 persoane in ce directie este "avenida 4 y calle 8". Fiecare, foarte binevoitor si convingator, mi-a aratat o alta directie. Cand exasperat am zis ca nu poate fi asa atunci toti patru si-au schimbat opiniile si la fel de siguri si decisivi mi-au arat alte patru directii. Ticos, cum sunt numiti costaricanii, totdeauna incearca sa fie amabili cu strainii dar nu sunt prea buni la dat directii.
Ajuns la hotel, am lasat bagajele si am inceput sa vizitam radioamatori. Rodrigo TI2RAO ne-a dus la Carlos TI5KD, fost TI2KD, care in trafic foloseste numele de Keko. Carlos s-a nascut in statul Minnesota are si indicativele KD4ZNB, YN1KDM si TI9W. Sotia lui Sophia este TI2IY. Ambii au categoria de autorizatie tip "A", cea mai inalta. Keko are o companie de comunicatii; construeste si instaleaza piloni pentru antene. El sta in afara orasului San Jose si are multi piloni si multe antene. Pe unul inalt de vreo 36 de metri are un Yagi cu 2 elemente pentru 40 de metri, un Yagi cu 6 elemente pentru 10-15-20 metri, un dipol de sarma pentru 80 metri, si un "L" rasturnat pentru 160 de metri. Keko zice ca nu poate instala un pilon mai inalt de 36 metri din cauza ca se afla in aproprierea aeroportului.
Un al 2-lea pilon, are cca 25 de metri inaltime si sustine un Yagi de 3 elemente pentru 12 metri, doua antene Yagi separate, fiecare cu 6 elemente pentru 10-15-20 metri, ambele rotative care in timpul concursurilor sunt asezate in directii diferite.
Al 3-lea pilon, este de cca 20 metri si are un Yagi cu 5 elemente pentru 17 metri. Al 4-lea pilon este montat pe cladirea lui de 3 etaje, la 15 metri de sol si are antenele VHF.
Ca sa fotografiez antenele lui mari si raspandite a trebuit sa trec printr-o crescatorie de pasari a unui vecin. Un dulau mare m-a urmarit suspicios cu privirea, probabil ca aratam ca un hot de gaini.
Keko mi-a zis ca foloseste doar 1 kW dar vazand in camera lui de radio 2 amplificatoare foarte mari cred ca a fost numai modest. El participa in concursuri, este prima statie din Costa Rica care a obtinut diploma 5BWAZ, are 5BDXCC si a satisfacut conditiile pentru Honor Roll.
Rodrigo TI2RAO ne-a dus si la radioclubul Costa Rica, fondat in 1953, in districtul Zapote din San Jose. Clubul are propria cladire, telefonul este (506) 224-40-35; membrii se aduna in fiecare marti seara. Au acolo o statiune modesta de 100 W cu dipoli de sarma, indicativul este TI0RC si TI1N in concursuri sau in ocazii speciale. Radioclubul are QSL-uri si raspunde la toate cererile.
Biroul de QSL este de competenta lui Rodrigo TI2RAO. Nu toti radioamatorii din Costa Rica sunt membri ai clubului si mii de QSL-uri care vin acolo nu sunt ridicate de adresanti deci nici nu se raspund la ele. Am vazut maldare de QSL-uri sosite dar neridicate pentru unul care deseori opereaza din insula Cocos, cei care le-au trimis vor astepta pana in veci sa primeasca o noua tara, lucrata dar neconfirmata.
Multi radioamatori din Costa Rica au si folosesc QSL-uri insa cu promptitudinea caracteristica a locului. Multe cereri insa vor ramane nesatisfacute caci nu ajung la destinatari din cauza hotilor de la posta.
La radioclub am intalnit pe William TI2WGO, in concurs TI1G, secretarul clubului. Este un tanar foarte silitor, lucreaza ziua la o companie, merge la facultate seara si preda electronica la un liceu. Lucreaza des in CW pe 7.015-7.025 MHz si este bun la QSL-uri.
L-am intalnit si pe Francisco TI3FCO, un sef adjunct la o companie de autobuze. El locueste in Cartago, est de San Jose, este in conducerea clubului, este activ si foloseste QSL-uri.
Radioclubul din Costa Rica este membru in IARU si in FRACAP (Federation of Radio Amateurs of Central America and Panama). Clubul publica ocazional un buletin numit "QRM" care se trimite membrilor. Multe din aceste buletine sunt returnate caci adresantii s-au mutat si nu au informat clubul.
Exista un efort constant pentru crearea si atragerea de radioamatori activi. Examenul pentru autorizatie are 2 parti: una teoretica cu intrebari de electronica si regulamente, alta practica de operare a unei statiuni. Nu se cere examen de telegrafie.
Din San Jose fiica mea Diane si cu mine am luat un autobuz pana la Alajuela, la vreo 20 de km nord-vest de capitala. Costul a fost 120 de coloni, cam 50 de cents. Acolo ne-a asteptat David TI5RLI care ne-a dus la Bella Vista. David este californian, are cateva indicative in afara de TI5RLI: KJ6P, TI9X si TE9RLI pentru sateliti lucrand din insula Cocos, CT1BLF, YN1RLI si OA7ADJ; foloseste niste QSL foarte frumoase. David este consultant in radiodifuziune pentru biserica adventista si are o autorizatie de clasa "A". Fratele sau este tot radioamator iar sotia sa Joy, o profesoara, are indicativul TI5JOY, precum si N6LOU. Tatal lui Joy este Paul N6LWQ iar fratele ei e tot radioamator dar nu ii stiu indicativul. Radioamatorismul este bine inradacinat in aceasta familie.
Locuinta lui David este la o altitudine de cca 1250 metri. Unul din pilonii lui, construit si instalat de firma lui Keko TI5KD, inalt de vreo 50 de metri, are o antena de tip Force 12, un Yagi cu 2 elemente pentru 40 de metri si alta tot cu 2 elemente dar pentru 80 de metri! Cel de al 2-lea pilon, inalt de vreo 20 de metri are un Cubical Quad cu 3 elemente pentru 10-15-20 metri. In completare, David mai are si un "sloper" pentru 160 metri. Nu e de mirare ca cu o astfel de ferma de antene David TI5RLI este pe Honor Roll.
In Alajuela am vazut niste cartiere foarte frumoase cu cladiri mari, arhitectura superba, rezidentii probabil super bogati. Casele erau protejate cu garduri inalte de fier forjat. Strazile erau in labirint cu gardieni armati sau nearmati in gherete pe la intersectii. Am auzit de un hot care a furat acolo o masina dar a fost prins in scurt timp caci nu a gasit iesire din labirintul strazilor.
David ne-a dus la Alajuela sa vedem pe Roberto TI5RSH, fostul presedinte al radioclubului local care are o statiune cu indicativul TI0ARA. Sotia lui Roberto este Gabriela TI5GGT; ea este secretara clubului. Statiunea lor este intr-una din camerele pravaliei lor unde vand piese pentru automobile. Ei sunt activi mai ales pe 2 metri si in packet radio. Roberto are QSLuri, Joy nu are. Astfel de situatii am gasit des in America Latina; sotul, cel mai important membru al familiei are QSLuri iar nevestele nu le au; de fapt ele sunt active numai pe 2 metri si vorbesc mai ales cu sotii lor cand astia sunt pe drum. In astfel de ocazii ele nici nu au nevoie de QSLuri.
Roberto TI5RSH si Gabriela TI5GGT au avut un apartament chiar deasupra pravaliei dar la cutremurul din 1990 cand vulcanul Poas a erupt, cladirea s-a prabusit. De atunci au recladit atat casa cat si pravalia.
In Costa Rica sunt cam 100 de vulcani dintre care 7 sunt activi. Solul vulcanic este bogat si excelent pentru agricultura iar populatia este obisnuita la cutremurele destul de frecvente. In ziua cand noi ne pregateam de plecare, vulcanul Irazu inalt de peste 3400 de metri, situat langa orasul Cartago, est de San Jose, a erupt si trepidatiile pamantului s-au simtit si in hotelul nostru.
Dimineata urmatoare Rodrigo TI2TAO m-a dus de la hotel la unul din terminalele unor linii de transport cu autobuze; sunt mai multe astfel de companii si mai toate au terminalele lor. Am luat un bilet pana la Turrialba, cam 55 de km est de San Jose. M-a costat 250 de coloni, putin mai mult de un dolar, si dupa 2 ore de mers pe un drum foarte prost, plin de gropi, am ajuns la destinatie.
In aceasta calatorie m-am dus singur caci fata mea Diane s-a dus nord sa vada statiunea de cercetari biologice "Organization for Tropical Studies" din La Selva unde se faceau studii similare cu ale ei.
Turrialba este la o altitudine de vreo 620 de metri. Ajuns acolo am fost asteptat de Olbert TI3KRE care m-a dus in casa lui Gerardo TI3GGS si a sotiei Kattia TI3KRE. Gerardo TI3GGS, radioamator din 1969, este electrician si mecanic. Ei foloseau antene de sarma dar in curtea casei am vazut un pilon imens gata sa fie ridicat si pus in serviciul radioamatorismului. Kattia TI3KRE este croitoreasa, a fost autorizata in 1995. Ei folosesc un emitator-receptor de 100 W si un calculator. Wolkswagen-ul rosu a lui Gerardo, poarta mandru indicativul sau: TI3GGS.
Turrialba este unul din cele 5 orase din Costa Rica unde este si un radioclub; aici are indicativul TI0TRC. Membrii se intalnesc la statia de pompieri. Presedintele clubului Olbert TI3OMY, licentiat in 1980, este tehnician de laborator, colecteaza si analizeaza sange. Sotia lui Mary TI3AMY, autorizat tot in 1980, este desenatoare tehnica la o firma de arhitectura. Ei folosesc un QSL unic cu ambele indicative. Statia lor este similara cu cea a lui Gerardo si Kattia: emitator-receptor de 100 W si un calculator iar ca antena au un dipol de sarma pentru 15-20-40 metri si un Yagi cu 12 elemente, polarizat vertical, pentru 2 metri.
Vizita mea la Turrialba a fost datorita unei legaturi pe 20 de metri ce am avut din New York cu Sergio TI3SMT care mi-a dat numarul sau de telefon. Cand l-am chemat din San Jose el m-a invitat sa merg in orasul lui. I-am spus ca as veni daca ar fi destui radioamatori pe care pot sa-i intalnesc; el m-a asigurat ca se vor gasi asa ca am inclus si acest oras in itinerarul meu.
L-am intalnit pe Sergio TI3SMT in fata unei scoli unde era concesionarul alimentelor pentru copii. Autorizat din 1996, Sergio participa la concursuri, vaneaza DX si are QSLuri. Pe pilonul lui inalt de numai 12 metri el are un Yagi cu 3 elemente pentru 10-15-20 metri, un "V" rasturnat pentru 40 de metri, un Yagi cu 4 elemente polarizate vertical pentru 2 metri si un vertical pentru aceeasi banda. El si-a afisat indicativul cu litere mare pe parbrizul masinii.
Urmatoarea vizita a fost la o familie cu 3 radioamatori: Jose TI3AMT, autorizat din 1985; sotia Lorena TI3LAT, licentiata din 1995 si fiica lor Nazira TI3MNO, licentiata in acelasi an. Ei au un magazin de imbracaminte atasat la locuinta si tocmai isi mareau pravalia adaugand cateva incaperi. Jose lucreaza pentru o societate de asigurari si el este cel mai activ in eter. Lorena TI3LAT conduce pravalia iar Nazira TI3MNO este studenta la universitate. Ei au o statiune frumoasa cu un Yagi de 5 elemente pentru 10-15-20 metri si un dipol de sarma pentru 40 de metri. Numai Jose TI3AMT, capul familiei are QSL. Toti trei, ca si majoritatea amatorilor din Costa Rica, lucreaza numai in fonie.
Urmatoarea vizita a fost tot la o familie cu 3 radioamatori: Francisco TI3JFB, mecanic de profesie, sotia lui Nuria TI3NPE, casnica, si fiul lor Christian TI3CBP, student la facultatea de geografie. Ei au o statiune foarte buna cu un Yagi cu 6 elemente pentru 10-15-20 metri si cateva antene pentru 2 metri. Francisco TI3JFB este cel mai activ in aceasta familie, are si QSL-uri. Ei folosesc numai fonia si vorbesc numai in limba spaniola.
In acea seara am fost la o reuniune de radioamatori in casa lui Alexis TI3TRB situata pe un munte, la o altitudine de 1000 metri, cu o vedere splendida a zonei inclusiv a orasului Turrialba. Alexis, originar din Panama, lucreaza la Institutul National de Educatie si instrueste crescatorii de vite. Licentiat in 1997, Alexis TI3TRB foloseste o statiune foarte mica pentru 2 metri si un Yagi cu 5 elemente montat pe un pilon construit de el si echipament pentru Citizens Band. Datorita pozitiei sale avantajoase, chiar cu o putere foarte redusa, Alexis are rezultate bune. El nu are QSL dar indicativul lui TI3TRB este afisat cu litere mare pe parbrizul masinii.
La reuniune a fost multa mancare si bauturi gazoase dar nu si spirtoase probabil pentruca majoritatea musafirilor au venit cu masini. In afara gazdei si a familiei lui au participat Olibert TI3OMY cu sotia Mary TI3AMY, Gerardo TI3GGS cu sotia Kattia TI3KRE, Sergio TI3SMT, Walter TI3WMJ, subsemnatul WB2AQC precum si o droaie de copii.
Walter TI3WMJ este din Germania; el are un "finca" adica o ferma de vite de vreo 36 de hectare deoarece, cum spunea el, totdeauna a dorit sa devina un "vaquero" adica un cowboy. Impresionat de filmele americane depictand vestul salbatic, in care eroul principal totdeauna obtine inima si restul de oarecare importanta a eroinei, Walter a gasit o sotie costaricanca, tanara si oachesa, Elvia TI3CSE. Pe ferma, Walter avea 180 de vite dar de cate ori le-a numarat avea din ce in ce mai putine, in loc sa fie mai multe. In tarile industrializate se fura masinile, aici se fura cornutele. In loc sa fie desansamblate rapid in "chop shopuri" pentru automobile, animalele furate ajung si mai repede in abatoare.
Walter TI3WMJ, cowboy-ul german, foloseste 100 W cu o antena verticala pentru 8 benzi. In masina foloseste un echipament pentru 2 metri. Sotia sa Elvia TI3CSE vorbeste la radio numai cu sotul ei, JAWOHL!
Langa vulcanul Turrialba din apropiere, la o inaltime de peste 3100 metri, pe un pilon de cca 30 de metri, radioclubul mentine 2 repetoare alimentate cu panouri solare; unul pentru packet-radio si altul pentru comunicatii in fonie.
Am dormit in casa lui Gerardo TI3GGS iar dimineata urmatoare Walter TI3WMJ m-a dus cu masina la San Jose, un drum de vreo ora si jumatate.
Trebuie sa mentionez ca in Costa Rica se foloseste o expresie frumoasa si foarte practica: "si Dios chiere" cam ca "cu voia Domnului". Cand sunt de acord cu ceva dar totusi nu vor sa fie absolut obligatoriu, in mod convenient se plaseaza responsabilitatea pe o autoritate superioara astfel daca nu pot tine o promisiune facuta este deoarece Domnul nu a vrut.
Alte cuvinte foarte des auzite atat ca salutare cat si in convorbirea curenta sunt "pura vida" ceea ce inseamna "viata buna, curata" si intr-adevar aceasta expresie ureaza si recomanda o viata placuta.
In San Jose l-am intalnit pe Minor TI2YO, am zis "auf wiedersehen" baronului de cornute Walter TI3WMJ nestiind ca il mai voi intalni peste cateva zile la aeroport, in drumul meu spre casa. M-am dus acasa la Minor sa ii vad statia care este bogat inzestrata dar antena lui Yagi cu 6 elemente pentru benzile de 10-15-20 metri nu a fost instalata pe pilon ci zacea desfacuta in curte. Dupa parerea expertilor aceasta nu este cea mai eficace intrebuintare a unei antene insa el a mai avut si niste dipoli de sarma pentru 40 si 80 metri. In afara de indicativul lui de baza TI2YO, Minor mai are TI9YO pentru insula Cocos, TE2M in concursuri, YN0TI si HT7YO in Nicaragua unde zicea el ca este usor sa primesti o autorizatie. El are mai multe feluri de QSLuri. Minor este un tehnician de telecomunicatii, instaleaza si mentine repetoare si sisteme de comunicatii mobile. Poseda cateva emitatoare-receptoare si doua calculatoare. Minor TI2YO este activ in SSB si RTTY dar nu si in CW, participa in concursuri, este pe 2 metri packet-radio si are un DX cluster propriu. Are 270 de entitati confirmate si singura diploma DXCC in RTTY in America Centrala. In 1992, intr-o expeditie la insula Cocos, operand ca TI9YO, Minor a fost primul care a folosit RTTY in acea locatie. Vorbeste o engleza acceptabila si adresa sa E-mail este minor@hotmail.com.
Minor m-a dus la Ricardo TI2MEN care mi-a fost foarte util la pregatirea acestei calatorii dandu-mi informatii prin E-mail. Ricardo este seful unei pravalii mare de fierarie si masinarie, proprietate familiara. Sotia Cecilia TI2CPM este casnica, ambii au fost autorizati in 1980 si ambii vorbesc bine engleza. Ricardo are doua statiuni complete (caci doua sunt mai bune decat unul, nu e asa?) una acasa si alta la serviciu. Ricardo TI2MEN si Cecilia TI2CPM au autorizatii de tip "A" si QSL-uri cu ambele indicative.
Urmatorul vizitat a fost Armando TI2AEB, un inginer electrotehnic angajat la compania de telefoane. El locueste intr-o casa foarte frumoasa intr-un cartier select. Armando a fost licentiat in 1971, dar in realitate a inceput radioamatorismul in 1955, ca operator secund la statia tatului sau TI2AB. El are un pilon cu o antena Yagi de 7 elemente pentru 10-15-20 metri. Pentru sateliti foloseste un Yagi de 14 elemente pentru 2 metri si un Yagi cu 40 de elemente pentru 70 cm. Armando a lucrat peste 70 de entitati pe sateliti si foloseste QSL-uri. Vorbeste engleza perfect, este un constructor pasionat si prefera comunicatiile digitale si operatii automatizate. Este unul din putinii radioamatori costaricani care lucreaza si in telegrafie. Armando foloseste trei calculatoare; unul sa-si comande statia, alta pentru BBS, iar a treia pentru "fun and games".
De la Armando, Minor m-a dus la casa lui Rodrigo TI2RAO, un avocat care era presedintele radioclubului Costa Rica. El a fost acela care ne-a asteptat la aeroport la sosire. Rodrigo are un pilon de vreo 16 metri cu un Yagi cu 3 elemente pentru 10-15-20 metri, o antena verticala pentru aceasi benzi folosita si la comunicatii prin sateliti, un dipol de sarma pentru 40 metri si un Yagi cu 5 elemente pentru 2 metri, cu polarizare verticala. Rodrigo TI2RAO are autorizatie de categoria "A", foloseste 100 W si un calculator. El poseda un QSL frumos si raspunde de biroul de QSLuri a acestei tari. Sotia Alia TI2LYM lucreaza numai pe 2 metri. Rodrigo m-a ajutat mult in timpul sederii mele in Costa Rica, aranjand multe vizite atat in capitala cat si in provincie.
Urmatorul radioamator vizitat a fost Mel (de la Manuel) TI2MEF, licentiat in 1954, de profesiune inginer constructor specializat in protectia mediului. In Costa Rica protectia mediului are inalta prioritate si fiecare constructie trebuie sa fie analizata si autorizata pentru acest scop. Mel locuieste intr-o casa foarte frumoasa inconjurata de splendite plante tropicale, plantati chiar de el. A studiat in Statele Unite si vorbeste o engleza perfecta. Foloseste un pilon de vreo 22 de metri cu un Yagi de 4 elemente pentru 10-15-20 metri, un G5RV de sarma pentru benzile de 10 pana la 80 metri si verticale pentru 2 metri si 70 cm. Benzile lui favorite sunt 17 si 40 metri, are autorizatie de categoria "A" si foloseste QSL-uri.
L-am rugat pe Mel sa urce pe acoperisul casei sa-l fotografiez cu antena lui.
"Oh, Doamne Dumnezeule, pe acoperis? Oh, Doamne" se vaita ingrijorat.
"Da, va rog, pe acoperis" i-am spus neingaduitor.
Mel s-a urcat pe acoperis dar neavand destul spatiu sa-l pozez cu antena lui l-am rugat sa urce si pe pilon.
"Oh, Doamne Dumnezeule, pe pilon?" s-a vaicarit si mai speriat.
"Da, va rog, pe pilon" l-am indemnat in continuare.
Mel urca si se vaicarea.
"Mai sus, va rog" am continuat cu fermitate.
"Oh, Doamne Dumnezeule, si mai sus?" m-a intrebat speriat.
Neavand cu mine lentila cu unghiu larg nu am putut sa includ in poza atat pe el cat si antena si l-am rugat din nou. Saracul Mel a vrut sa fie in poza si continua sa urce foarte incet si prudent si rugandu-se la fiecare treapta. Ce nu face un radioamator care doreste sa-si vada fotografia intr-o revista?
Mel are o colectie mare de pipe de fumat si tutun de toate feluri, din toate colturile lumii. Daca stiam, aduceam niste tutun de contrabanda si il atarnam de antena lui sa aibe un stimulent la urcat pe pilon.
Sotia lui Mel este Marta TI2TY, ea a fost activa pe benzi dar acum, ofta Mel, Marta prefera sa mearga zilnic sa cumpere rochi si incaltaminte scumpe.
Ultimul amator vizitat in San Jose a fost Victor TI2VVR. Autorizat din 1976, Victor este profesor the matematica si fizica la Universitatea din Costa Rica. El are peste 300 de entitati confirmate, este activ in SSTV, SSB si RTTY. Are autorizatie de categoria "A" (cea mai inalta) si un model frumos de QSL. Pilonul lui de vreo 25 de metri are un dipol rigid rotabil pentru 40 de metri, un Yagi cu 4 elemente pentru 10-15-20 metri, un dipol inclinat pentru 40 de metri si un "long wire" pentru 160 de metri.
Seara fica mea Diane s-a intors de la statiunea de cercetari La Selva si am facut impreuna restul calatoriei.
Dimineata urmatoare ne-am dus cu Minor TI2YO la parcul national Braulio Carrillio. Este o zona foarte larga si include si vulcanul Brava. Am incercat sa urmez pe Minor si pe Diane pe un traseu alunecos si rapos dar urcatul pe o carare ingusta si noroioasa intr-o jungla tropicala nu este divertismentul meu preferat.
"Nu este asta o distractie agreabila, tata?" m-a intrebat Diane.
"Da, este foarte agreabila dar eu merit atat de multe distractii" am zis si m-am intors din drum asteptandu-i la casa padurarilor. Mai era si un traseu mai scurt si mai usor dar nu m-a tentat nici acela.
Dimineata urmatoare Rodrigo TI2RAO ne-a dus de la hotel la autobuzul care mergea la Cuidad Quesada, in provincia San Carlos. Acest drum de vreo 110 km a costat 530 de coloni (cca $2.26) si a tinut cam 2 ore si jumatate. In Costa Rica, cu exceptia catorva artere principale, drumurile sunt pline de gropi, mari si multe. Incercand sa evite pe cele adanci, masinile mereu trebuie sa treaca de pe o parte a drumului la alta. Pe o carare cu doua sensuri asta inseamna ca mereu trebuie sa treci pe cel opus. Chiar la viteze mici de 30-40 km/ora un astfel de voiaj poate fi infricosator caci deseori vezi cate un camion sau autobuz venind spre tine pe sensul tau de mers, apoi aproape de ultimul moment revenind la sensul lui. Daca cumva speriat vrei sa eviti o cionire si treci si tu pe cealalt sens de mers, atunci ambii devin o statistica cotidiana.
Viteza de circulatie pentru masini este mult mai mica decat in Statele Unite tocmai din cauza drumurilor proaste. Am vazut si tablite indicand viteza maxima de 25 de km/ora, ceea ce este exact viteza cu care multi newyorkezi trec peste semnaluri de oprire. In timpul noptii automobilele merg mai repede caci soferi nu mai vad gropile, trec peste ele, masinile si pasagerii sunt bine scuturati dar daca rotile si axele nu se destrama atunci ajung mai repede la destinatii.
Ajungand la Quesada am asteptat la statia de autobuz cam 10 minute pana au sosit Minor TI5MLS, William TI5WMC si Manuel TI5MMB. Am purtat un maieu primit de la radioclubul din Turrialba si o placuta cu indicativul meu asa ca am fost usor recunoscut. Am mers pana la casa lui Gustavo TI5GCO, un student la universitate, licentiat in 1995 cu categoria "B". Pe varful unui pilon el are un Yagi cu 3 elemente pentru banda de 10 metri si Yagi-uri pentru 2 metri. Gustavo foloseste echipament de fabrica si un calculator, nu are insa QSL-uri.
Urmatorul vizitat a fost Wiliam TI5WMC, un cameraman de televiziune, licentiat in 1995, tot in categoria "B". Pe pilonul montat pe acoperisul casei la 10 metri inaltime, este un Yagi cu 3 elemente pentru 10-15-20 metri, un Yagi pentru 2 metri si un dipol de sarma pentru 40 si 80 de metri. William TI5WMC este activ pe SSTV si SSB. El are 7-8 tipuri diferite de QSL-uri, nu stiu daca trimite vreunul, dar are cu duiumul.
Ca sa-l fotografiez pe William langa antenele sale a trebuit sa ma urc pe un acoperis subred invelit intr-o tabla ondulata din metal subtire. Daca faceam un pas gresit treceam prin acoperis si aterizam pe masa bucatariei acoperita cu oale si strachine umplute cu orez alb si fasole neagra ceea ce nu ar fi fost deloc amuzant, nici pentru mine si nici pentru gazde.
In Quesada este un radioclub numit Ecos del Norte cu indicativul TI0AEN. Ei nu au un local de club dar se intalnesc ocazional in casele membrilor.
Am vazut de asemenea si statia lui Minor TI5MLS, licentiat in 1995, cu categoria "A". Minor este un invatator, sotia lui Sonia TI5STL, autorizata in 1997, este bibliotecara iar baiatul de 13 ani Minor Jr. TI5CGO, radioamator din 1997, este elev. Ei au un Yagi cu 10 elemente, alt Yagi cu 3 elemente si o antena verticala, toate pentru 2 metri. Pentru 10 metri ei folosesc un dipol tip "V" inversat. Au packet-radio si opereaza numai in SSB. Numai Minor TI5MLS si fiul sau Minor Jr. TI5TI5CGO au QSL-uri, Sonia TI5STL are ... nada. Indicativul TI5MLS, este vizibil cu litere mare pe masina familiei.
Ne-am dus sa vedem casa si statia lui Manuel TI5MMB. El sta in afara orasului, sus pe munte la o inaltime de vreo 1000 metri. Manuel TI5MMB a fost autorizat in 1995, are clasa "A", iar sotia Marlene TI5GTS este radioamatoare din 1997. Ambii au QSL-uri. Manuel este un "vaquero", are o crescatorie de cornute, ca si tatal si fratele sau. Marlene are grija de gospodarie si de copii. Ei au o statiune mica, un pilon inalt dar antena lui de tip Yagi cu 4 elemente era pe pamant. Acuma ei folosesc un dipol de sarma. Lucreaza mai ales cu statiuni din Costa Rica, cateodata si din alte tari din imprejur dar numai cu cei care vorbesc limba spaniola. Am operat statia lor folosind indicativul TI5/WB2AQC dar numai pentru un scurt timp caci ma grabeam sa vad si alti radioamatori.
Ne-am dus inapoi in Quesada sa vedem pe Carlos TI5CET, un arhitect si decorator de interioare, licentiat in 1995 in categoria "B". Pilonul lui Carlos de vreo 7-8 metri, are un Yagi cu 3 elemente pentru 10 metri, cu Yagi cu 2 elemente polarizate vertical pentru 2 metri si un dipol de sarma pentru 20 de metri, utilizabil cu un acordor de antena si pentru 40 de metri. Carlos TI5CET are packet-radio, lucreaza in SSB si in SSTV, face mai ales legaturi locale si cica invata codul Morse. Are QSL-uri dar avand numai legaturi locale nu stiu pentru ce le foloseste.
Cu Manuel TI5MMB ne-am dus sa-l vedem pe Martin TI5RAI in comuna Santa Rosa. El este electromecanic, are autorizatie de categoria "B" din 1996. Pilonul lui de cca 20 de metri are un Yagi cu 6 elemente pentru 10 metri si un Yagi cu 3 elemente pentru 10-15-20 metri. Martin TI5RAI lucreaza DX dar numai in SSB. Are QSL-uri. In aceasta zona rar se gasesc radioamatori care stiu si folosesc telegrafie.
De aici, cu Manuel TI5MMB si familia lui, Gustavo TI5GCO cu Minor TI5MLS si familia acestuia in a doua masina, ne-am dus sa vedem vulcanul Arenal. Dupa un drum de aproape de 2 ore am ajuns in localitatea La Fortuna unde am aflat ca vulcanul, inalt de vreo 1700 de metri, era acoperit de nori si eruptiile luminoase nu se pot vedea. In orasel a fost o "feria", un fel de sarbatoare populara cu muzica, mancare si multe chioscuri cu marfuri si artizanat. Sute de localnici sarbatoreau un sfant sau altul, care pe aici sunt in abundenta.
Manuel si grupul lui s-au intors acasa iar Diane cu mine cautam un hotel dar nu erau camere libere. Pana la urma am gasit o femeie care ne-a oferit o camera pentru 1500 de coloni (vreo $6.50). A fost un loc mizerabil intr-o constructie neterminata, cu un singur pat rudimentar, asa ca eu am dormit pe jos.
Daca eram interesat in gandaci nu era necesar sa ies afara sa ii studiez.
Dimineata devreme am luat un tur cu barca pe raul Cano Negro printr-o rezervatie de jungla tropicala si adapost pentru animale protejate. Turul a inceput cu o calatorie de vreo 90 de minute pana la Los Chiles, langa granita cu Nicaragua. Pe drum, inca cu mult inainte de ajunge acolo, am vazut patrule de politie cautand refugiati venind ilegal din tara vecina inca nestabila si primejdiasa. Ajunsi la destinatie am luat o barca cu motor, intai ne-am dus spre sud si am vazut "caimani" (un fel de aligatori) lenesi; niste "sloths" (nu le-am gasit in dictionar) un fel de ursuleti care atarnau de crengi si nu se miscau ore intregi; iguane; lilieci mari si multe; diferite pasari si maimute; precum si o vegetatie densa tropicala.
Am vazut maimutele urlatoare care desi noi le priveam in tacere, ei ne priveau si urlau la noi. Cred ca asa pazeau teritoriile lor bine marcate desi nimeni dintre noi nu ar fi vrut sa le invadeze. Daca nu erau si alti turisti in barca poate si eu as fi vrut sa-mi marchez teritoriul meu dar o faceam elegant in tacere.
Cand am ajuns la un lac unde Cano Negro se intalneste cu Rio Frio ne-am intors. Ficei mele Diane i-a placut acest tur dar eu nu as da un singur radioamator pentru toate maimutele din Costa Rica, dar m-am prefacut ca era agreabil si cand barca s-a intors in fine, odata chiar si am zambit. Un turist din grupa noastra a intrebat ghidul daca nu gaseste plictisitor sa urmeze zi dupa zi aceasi ruta, sa vada mereu acelasi lucru. Ghidul a raspuns ca ar fi asa daca nu era in fiecare grupa cate unul care punea intrebarile tampite, astfel era ceva interesant si pentru el.
Am auzit un turist intreband sotia lui:
"Dupa religia hindusa, dupa moarte sufletul se intoarce in trupul unui animal. Oare este posibil ca eu sa pot reveni ca o maimuta?"
"Nu, dragul meu - a raspuns sotia - nu cred ca unul poate fi de acelasi fel de doua ori!".
Dupa turul in jungla, ne-am urcat pe masina si dupa un drum lung am ajuns la Muelle de unde am luat un autobuz public si ne-am intors la Quesada. Acolo sute de pasageri erau deja la rand sa ia autobuze spre San Jose. A fost dupa un sfarsit de saptamana de 3 zile si multa lume calatorea. Ne-am urcat pana la urma pe un autobuz si dupa 2 ore si jumatate eram in San Jose. Am luat un taxi si ne-am intors la hotelul Doral.
In vizita mea in Costa Rica am observat ca in afara de piloane si antene aproape nimeni nu a folosit echipamente construite de amatori; toti avea aparate de fabrica si calculatoare. Asta a aratat ca situatia financiara a radioamatorilor era mai buna decat a celor din Europa rasariteana care insa aveau cunostinte tehnice mai inaintate. Aici radioamatorismul "de familie" este dezvoltat, in mult locuri erau 2 sau 3 operatori in aceasi casa.
Majoritatea amatorilor din Costa Rica nu stiu telegrafie si deci nu folosesc CW. Ei fac legaturi numai cu cei care vorbesc limba spaniola. Eu nu vorbesc spaniola dar sa trec peste aceasta piedica, imi intorc antena spre sud si chem CQ DX in spaniola. Cand primesc un raspuns, zic "muchas gracias" si continui in engleza. Asta este vechia rutina de "momeala si schimbare" dar astfel nu am pierdut nici o legatura.
Ziua urmatoare, Diane si cu mine a luat un al 2-lea tur intr-o rezerva biologica, o zona de tranzitie intre o padure ploioasa si una uscata. Este situata sud de Rio Tarcoles, langa oceanul Pacific. Acolo sunt doua carari mergand prin padure, plin de animale diferite, pasari exotice si plante tropicale. Pe drum am vazut iguane colorate, semanand cu animale preistorice, care ne priveau cu indiferenta apoi se indepartau incet si plictisite. In unele locuri noroiul era aproape pana la genunchi si nu puteai sa stii ce se ascunde in ele. Sa va spun, daca ati fost vreodata intr-o jungla tropicala cu teren noroios si nesigur, plin cu animale vertebrate si nevertebrate, nu mai doriti sa mai vedeti si alta. Exceptie, daca sunteti ca fata mea Diane, ei i-a placut, dar ea totdeauna a avut gusturi aiurite.
Turul a inclus si micul dejun, am avut "gallo pinto", nu a fost rau dar mi-a fost frica sa intreb ce contine. La pranz am mancat "casado" dar mentionez ca am avut hrana mai gustoasa decat acesta. Aici nu conteaza cum se numeste o mancare dar sigur ca va contine orez alb, fasole neagra si un fel de banane verzi. Cred ca acolo sunt mai importante culorile decat gustul. In schimb mi-au placut fructele tropical dulci si zemoase.
Dupa vizita prin noroiurile zonei de cercetari ne-am dus la un hotel fantastic de luxos pe plaja Jaco, langa oceanul Pacific, unde preturile pentru racoritoare era mai fantastice decat hotelul. Apa si aerul erau calde si placute, dar valurile erau cam obraznice. Am cautat scoici de mare caci eu le colectionez. Nu am gasit nici una, nici in apa si nici pe uscat. Am vazut doar mici avand cate un crab ermit (sau sihastru) in ele dar crabii nu au vrut sa paraseasca locuintele protectoare, iar eu nu intentionat sa ii iau acasa la mine.
Era multa lume in bazinele de inot. In ocean am vazut doar o singura pereche, parea ca vroiau sa procreeze in apa dar valurile i-au rasturnat mereu.
Seara ne-am intors la San Jose si am participat la o intalnire prieteneasca la radioclub. Au venit multi amatori chiar si din alte orase ca Heredia si Cartago. Am intalnit acolo pe multi pe care i-am vizitat anterior ca Victor TI2VVR, Rodrigo TI2RAO si Minor TI2YO precum si cativa cu care am avut inainte legaturi prin radio, ca Martin TI4MBO.
In Costa Rica si in special in San Jose sunt multe lucruri interesante de vazut sa iti inbogatesti cunostintele si educatia; sunt cateva muzee bune, totusi majoritatea turistilor cica insetati de invataminte noi, se reped la Mercado Central sa cumpere cafea care se zice ca este de cea mai buna calitate si la targul La Casona sa se aprovizioneze cu maiouri, brelocuri si ciurucuri. Astfel ne ridicam si noi nivelul nostru cultural.
Acum niste informatii triviale.
Costaricanii sunt numiti Tico dar asta nu este o porecla ofensiva.
Acum vreo 185 de ani biserica catolica a excomunicat fiecare costarican caci tara nu a platit taxa religioasa care era 10% din venitul fiecaruia. Aceasta excomunicare nu a fost niciodata ridicata asa ca nici un Tico nu va ajunge in rai. Aleluia si amin!
Apropo de aceasta tema, un cowboy merge la preotul satului si ii spune:
"Parinte, ti-as fi adus taxa de biserica stabilita mie dar dumneata imi datorez exact aceasi suma asa ca suntem egali".
"Fiule - zice preotul - dar dumneata nu ai lucrat niciodata pentru mine".
"Este adevarat - a argumentat cowboyul - dar nici nu am fost niciodata la biserica!".
Este mai ieftin sa intri in aceasta tara decat sa iesi deoarece pentru o sedere de pana la 90 de zile nu se cere nici viza si nici bani, in schimb este o taxa de plecare de $17.50. In multe tari unii incearca sa intre clandestin; aici nu m-ar mira daca cineva ar dori sa plece ilegal.
La aeroportul din San Jose, bagajele noastre nu au fost verificate nicit la intrare si nici la iesire. La plecare puteam sa scot un vulcan intreg dar am adus numai vreo 20 de maiouri si 4 kg de cafea, ceea ce este inexplicabil caci eu nu beau cafea deloc.
Atat la sosire cat si la plecare am cerut sa mi se verifice manual cele 20 de role de film ca sa nu le mai trec prin masinile lor cu raze Roentgen si personalul a facut acest lucru rapid si politicos. Asta era mult mai civilizat decat la aeroportul din Viena, Austria, unde angajatii au preferat sa argumenteze pentru 20 de minute in loc sa faca o treaba simpla de 2 minute. Ei mi-au spus ca doar "indeplinesc ordinele primite". Oare unde s-a mai auzit aceasta scuza?
A fost o calatorie interesanta, a fost pentru prima data ca am luat cu mine pe fata mea Diane dupa ce ea s-a dus la universitatea Duke in Carolina de Nord. Ea a beneficiat profesional si fiind KB2KLV s-a bucurat si de intalnirea cu radioamatorii. Dupa ani de zile invatand limba spaniola, atat la liceu cat si la facultate, in sfarsit am vazut ca banii cheltuiti cu acest lucru nu erau total pierduti. Era doar o investitie foarte putin rentabila.
Mi-a placut si mie intalnirea cu radioamatorii locali, vorbind cu ei fata in fata, desi de multe ori noi doar am ghicit ce se discuta.
In 9 zile am vizitat 22 de statiuni cu 34 de amatori, am facut peste 360 de fotografii si am participat in cateva excursii. In mai toate serile dupa ce am terminat programul zilei am avut noi aventuri pana ne-am gasit hotelul.
Ajunsi acasa, sotia mea iubitoare m-a intrebat ce i-am adus din Costa Rica.
"Iata scumpa mea, o bucata veritabila dintr-un vulcan activ numit Arenal".
"Gee - a raspuns impresionata - o bucata originala de lava vulcanica? Nu a fost prea fierbinte?"
"Da, scumpa mea, a fost dar eu a trebuit sa suflu mult si bine pana am putut sa o pun in buzunar, dar am facut doar pentru tine!".
(De fapt am gasit-o intr-o rapa cu noroi). Cred ca asta a fost solutia cea mai ieftina pe care am gasit-o vreodata.
Recomand un tur in Costa Rica dar nu uitati sa va intoarceti la familie cu bucata buna dintr-un vulcan. Poate va merge si la Dumneavoastra (?).
Articol aparut la 26-3-2006 20403 Inapoi la inceputul articolului | |
Mel TI2MEF
|
Comentariul trebuie sa se refere la continutul articolului. Mesajele anonime, cele scrise sub falsa identitate, precum si cele care contin (fara a se limita la) atac la persoana, injurii, jigniri, expresii obscene vor fi sterse iar dupa caz se va ridica dreptul de a posta comentarii.
| |||||
Opiniile exprimate în articole pe acest site aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat punctul de vedere al redacţiei.
|
Copyright © Radioamator.ro. Toate drepturile rezervate. All rights reserved
Articole | Concursuri | Mica Publicitate | Forum YO | Pagini YO | Call Book | Diverse | Regulamentul portalului | Contact |
