Acest articol despre cel ce a fost Vasile Capraru - YO3AAJ, membru de onoare al clubului C.S. Silver Fox - YO2KAR ne-a fost trimis de Ovidiu Suta YO2OS.
In primavara anului 1954, fiind militar in termen intr-o unitate de transmisiuni, am receptionat pe statia de la care lucram un text in clar, cu un continut diferit fata de cel al statiilor NAVROM, TAROM sau POSTA.
Dupa mai multe receptii, am retinut mesaje de genul “ne intalnim la restaurantul Dobrogea” sau “sediul nostru este in piata Ovidiu langa cazinou”.
Intr-o discutie cu un coleg care lucra si el la statia noastra i-am spus ce am receptionat, iar el m-a lamurit ca am receptionat o statie de radiomator din zona.
Ascultand si alta data, am aflat ca statia cu indicativul YO4KCA apartine de Radioclubul Regional Constanta.
La prima invoire am iesit in oras si am cautat radioclubul, usor de identificat dupa antenele instalate si dupa firma de pe usa. Am gasit o sala mare aproape plina cu oameni de diferite varste care invatau alfabetul MORSE.
In alta camera ceva mai mica se afla statia radio de emisie-receptie, la care un radioamator era in emisie cu indicativul G4TP.
Am ramas placut impresionat de modul in care schimbau informatii in limba Engleza combinata cu multe expresii, unele cunoscute si de mine, ceea ce mi-a confirmat cele spuse de colegul meu, ca radioamatorii sunt mai bine pregatiti decat unii profesionisti.
Telul meu era sa ajung radiotelegrafist profesionist si sa ma angajez la Sovrom Transport, ceva mai tarziu NAVROM, asa ca m-am pus pe treaba ca sa ajung la nivelul de pregatire care se cerea atunci, atat la radiotelegrafie cat si la radiotehnica, meteorologie, navigatie, etc.
In toamna anului 1955 am dat examen la Bucuresti si am obtinut Brevetul de radiotelegrafist clasa a III-a in serviciu maritim si fluvial.
Dupa ce m-am lasat la vatra am fost angajat la NAVROM fiinnd repartizat mai intai la radiocoasta (YQI) unde am fost initiat in traficul radio, apoi imbarcat pe remorcherul “FILIMON SARBU” si apoi pe altul “POARTA ALBA”.
Pana in anul 1960 am lucrat pe mai multe nave maritime si fluviale.
La Turnu Severin am cunoscut un radioamator (regretatul) Nelu Jiple –YO7EF care era tehnician la NAVROM. Devenind prieteni, am invatat de la el multe lucruri interesante, m-a ajutat cu materiale dar si cu cunostinte tehnice, astfel ca am instalat pe nave antene mai performante decat cele existente.
Intre timp, m-am casatorit, a venit si primul copil in anul 1959, iar in anul 1960, m-am debarcat si am schimbat locul de munca.
Mi-a veni greu despartirea de navele pe care am lucrat, dar am descoperit radioamatorii din Bucuresti, mai intai Radioclubul Central. Acolo l-am cunoscut pe YO3RD – Macoveanu Liviu; YO3RI – Ionel Pantea; YO3RF – George Craiu; YO3CM – Mircea Constantinescu si alti radioamatori. De la acestia am aflat ca exista in Bucuresti un nou radioclub cu indicativul YO3KSD care apartinea de M.I.
Aici am cunoscut alti radioamatori precum YO3FF – Petre Cezar; YO3RK – Mastu Octavian; YO3CR – Vasile Ilias; YO3FK – Firu Constantin si altii.
In aprilie 1963 am dat examenul pentru obtinerea certificatului de radioamator si dupa cateva luni am primit indicativul YO3AAJ.
La inceput am activat la radioclubul YO3KSD participand la cateva concursuri mari cum erau REF, CQWW, ARRL, WAE si altele.
In anul 1963 am participat pentru prima data la campionatele de telegrafie sala la care am obtinul locuri modeste. Acest fapt mi-a dat de gandit, eu fiind si radiotelegrafist profesionist. M-am apucat serios de antrenamente, iar in anul urmator am cucerit primul titlu de campion national la receptie viteza si un loc 3 la regularitate. Am participat la campionatele de telegrafie sala timp de 13 ani cucerind mai multe titluri de campion national. Pe baza acestor rezultate am devenit Maestru al sportului, in anul 1970.
In aceasta perioada l-am cunoscut pe regretatul Dem Dascalu – YO8DD care era un excelent telegrafist, participa la concursuri, dar pregatea pentru concursuri copii de la Casa Pionierilor din Suceava. Acest lucru m-a ambitionat, astfel ca am infiintat un curs de telegrafie la o scoala generala la care invatau si copii mei. Am inceput sa lucrez cu elevi din clasele –V-; – VI- si – VII-, iar apoi si cu elevi din clasele mai mici.
Cercul nostru s-a afirmat foarte repede avand cativa elevi buni cum au fost Manea Janeta, Ilie Maria, Hera Alexandru si altii care dupa un an au participat si la campionatele nationale.
In anul 1977 am obtinut un spatiu si am primit autorizatie pentru radioclubul scolii nr 175, respectiv indicativul YO3KWF. Infiintarea radioclubului a fost necesara deoarece eu am pregatit copiii si pentru traficul radio, facand acest lucru la statia personala, unde veneau prin rotatie si invatau sa opereze in traficul radio. Pentru a intra in legalitate, am luat statia personala de acasa si am mutat-o la scoala unde aveam indicativul acordat.
La Scoala nr. 175 am lucrat cu elevii timp de 29 de ani, din care 20 de ani neretribuit (adica voluntariat). Iar timp de 9 ani, dupa pensionare, am fost angajat la Clubul Copiilor din sectorul –I-. In cursul acestor ani am pregatit circa 800 de copii din care aproape 150 au fost performanti. Dintre acestia, au obtinut autorizatie de emisie – recetie peste 50, unii foarte activi.
Acesti copii pregatiti de mine au obtinut peste 100 de titluri de campioni nationali iar 16 au cucerit titlul de “maestru al sportului”.
Multe locuri –I- si alte medalii au cucerit la concursul international “Cupa Dunarii” organizat annual de catre FRR., precum si la concursuri internationale din RDG., Cehoslovacia, Polonia, URSS, Bulgaria, Italia, Belgia, etc. Din pacate, din cate am auzit, Federatia noastra nu mai are o arhiva care sa dovedeasca rezultatele sportivilor, nu numai la RTG ci si la alte activitati.
Am incercat sa initiez copii si la radiogoniometrie dar nu am reusit sa ne afirmam decat la nivel de capitala si la cateva concursuri organizate in taberele pionierilor.
Am facut parte din biroul federal (cum era atunci) si am raspuns de Comisia Centrala a Arbitrilor si Antrenorilor timp de doi ani. Atunci s-a infiintat Comisia Centrala de Telegrafie Sala al carui presedinte am fost pana m-am retras la varsta de 68 de ani.
Am ramas simplu radioamator si inca doi ani cu activitatea de la cercul din scoala. Am predat cercul pe mainile maestre ale Janetei Manea. Mi-a venit foarte greu sa ma despart de copiii de care m-am atasat ani de zile, uneori, i-i mai visez si acum dupa 12 ani.
Inca de la 18 ani mi-a placut sa fac voluntariat, sa-mi ajut colegii de serviciu sau de pasiune, cum a fost pentru mine radioamatorismul.
Sunt inca activ in benzile de U.S., in traficul obisnuit, dar si in competitiile interne si internationale. Particip la aproape toate simpozioanele nationale sau organizate de alte cluburi. De cativa ani merg cu placere la intalnirea radioamatorilor organizata de Clubul Sportiv Silver Fox in Parang.
Cu dragoste si respect pentru toti!
Vasile Capraru – YO3AAJ
Nu am rezistat ispitei de a face o excursie- Parang 2013
Aici la inaltime, ma simt ca in anii tineretii. Ce splendoare. Megeti si voi sa vedeti – Parang 2013
La refugiu inainte de Varful Carja – Parang 2013
Un popas bine venit-Parang 2013
Poza de grup – Parang 2013
Daca vreti s-ai cunoasteti pe acesti inimosi radioamatori, mergeti la intalnirile din Parang
La Simpo Buzias 2013 cu vechi prieteni- YO2CGV Doina, YO2BBB George si YO2LQI Cornel.
Ce reintalniri placute si de neuitat
Viitorii telegrafisti pregatiti de mine
Alaturi de radioamatorii Clubului Silver Fox - YO2KAR
SILVER FOX 2019
- Vasile Capraru YO3AAJ
-
